SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
La aproape cinci ani de la operaționalizarea Registrului național automatizat al persoanelor care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, Poliția Română confirmă că 70.467 de persoane figurează în această evidență la data de 2 aprilie 2026, potrivit unui răspuns transmis de Inspectoratul General al Poliției Române, la solicitarea DNews24. Registrul, operaționalizat la 29 iunie 2021, a pornit cu 54.789 de persoane preluate automat din evidențele cazierului judiciar, iar mecanismul său ajunge acum în fața Curții Constituționale, după ce avocatul Răzvan Doseanu a ridicat o excepție de neconstituționalitate care vizează dispoziții centrale din Legea nr. 118/2019: înscrierea în Registru, menținerea în evidență, obligațiile impuse persoanelor vizate și colectarea datelor biometrice și genetice.
Curtea Constituțională urmează să analizeze, la 4 iunie 2026, dacă mecanismul instituit prin Legea nr. 118/2019 respectă exigențele constituționale privind claritatea legii, neretroactivitatea, prezumția de nevinovăție și proporționalitatea restrângerii unor drepturi.
Ce a transmis Poliția Română: 70.467 de persoane în Registru
În răspunsul oficial transmis, Inspectoratul General al Poliției Române arată că, la data de 02.04.2026, în evidența Registrului național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor figurau 70.467 de persoane.
Poliția Română precizează că înscrierea persoanelor în Registru se realizează conform principiului locului de naștere. În urma verificărilor efectuate în baza de date a Registrului, IGPR a comunicat că 69.642 dintre persoanele vizate sunt născute în România, iar 825 sunt persoane născute în afara României.
Momentul zero al Registrului: 54.789 de persoane preluate automat din cazier
Una dintre cele mai importante informații comunicate de IGPR privește momentul operaționalizării Registrului.
Registrul constituit în baza Legii nr. 118/2019 a fost operaționalizat de Poliția Română la data de 29.06.2021. La momentul operaționalizării, au fost preluate automat din evidențele cazierului judiciar 54.789 de persoane.
Această cifră este esențială. Registrul nu a pornit de la zero, cu înscrieri realizate doar după data la care sistemul a devenit funcțional. El a început printr-o preluare masivă de date din cazierul judiciar. Practic, zeci de mii de persoane aflate deja în evidențele cazierului au fost introduse automat într-un nou sistem, distinct de cazier, cu reguli proprii, obligații proprii și efecte juridice proprii.
Art. 26 din Legea nr. 118/2019 stabilește că, după operaționalizarea Registrului, toate persoanele aflate în evidențele cazierului judiciar privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de lege și care îndeplinesc cerințele actului normativ se înscriu și în Registru, urmând să li se aplice prevederile acestuia.
Tocmai aici apare una dintre cele mai sensibile probleme juridice: dacă o persoană a fost preluată automat într-un registru nou, care aduce obligații periodice, verificări, colectare de date biometrice și genetice și reguli speciale de radiere, se pune întrebarea dacă această aplicare a legii respectă principiile constituționale ale previzibilității și neretroactivității.
Câte persoane au fost înscrise după operaționalizare
În perioada 1 iulie 2021 – 31 decembrie 2021, au fost înscrise 6.496 de persoane. Până la 31 decembrie 2022, au fost înscrise 4.618 persoane. Până la 31 decembrie 2023, au fost înscrise 4.280 de persoane. Până la 31 decembrie 2024, au fost înscrise 4.236 de persoane. Până la 31 decembrie 2025, au fost înscrise 4.531 de persoane. Iar până la 2 aprilie 2026, au fost înscrise 1.328 de persoane.
Aceste date arată că Registrul este un sistem activ, alimentat constant cu noi înscrieri. În același timp, cifrele trebuie citite cu atenție. Totalul comunicat de IGPR la 2 aprilie 2026 este de 70.467 de persoane, iar legea prevede și situații de scoatere din evidență. Așadar, datele anuale nu trebuie privite doar ca o simplă adunare matematică peste fondul inițial, ci ca indicatori ai unui sistem în care există atât înscrieri, cât și reguli de radiere.
Dincolo de această precizare, amploarea rămâne evidentă: un registru care privește peste 70.000 de persoane nu mai poate fi discutat doar ca instrument administrativ intern. El are impact social, juridic și constituțional.
Legea nr. 118/2019: scopul declarat și formula-cheie
Legea nr. 118 din 20 iunie 2019 reglementează Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor și completează Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Actul a fost promulgat prin Decretul nr. 518/2019.
Scopul legii este formulat încă din art. 1: prevenirea și combaterea faptelor de natură sexuală, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum și evitarea riscului de recidivă.
Dar cea mai importantă formulare apare în art. 1 alin. (2), unde Registrul este definit ca „un mijloc de cunoaștere, supraveghere și identificare operativă” a persoanelor care au comis infracțiunile prevăzute de lege. Registrul nu este descris de lege ca o simplă bază de date. Nu este doar o arhivă informatică și nici doar o anexă a cazierului judiciar. Legea îl prezintă expres ca pe un instrument de cunoaștere și supraveghere.
Iar această supraveghere nu rămâne teoretică. Ea se traduce în obligații de prezentare la poliție, verificări la domiciliu, obligații de raportare a deplasărilor, colectare de fotografii, amprente și probe biologice, precum și în posibilitatea menținerii datelor într-o evidență distinctă de cazier chiar și după reabilitare.
De aici se naște tensiunea: scopul legii este protecția unor categorii vulnerabile, însă mijloacele alese intră într-o zonă sensibilă, unde se întâlnesc siguranța publică, viața privată, dreptul la muncă, prezumția de nevinovăție, reabilitarea și principiul neretroactivității.
Ce infracțiuni intră în sfera Registrului
Legea nr. 118/2019 nu privește o singură infracțiune și nici doar ceea ce publicul numește generic „agresiuni sexuale”. Registrul acoperă o categorie largă de fapte prevăzute de Codul penal.
În sfera legii intră traficul de persoane, traficul de minori, proxenetismul, exploatarea cerșetoriei, folosirea unui minor în scop de cerșetorie, folosirea serviciilor unei persoane exploatate, folosirea prostituției infantile, violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, hărțuirea sexuală, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, pornografia infantilă, ultrajul contra bunelor moravuri și incestul.
Legea include și infracțiunile corespondente prevăzute anterior în vechiul Cod penal sau în legi speciale, dacă au aceleași elemente constitutive.
Această sferă largă explică, în parte, dimensiunea numerică a Registrului. În același timp, ridică problema diferențierii între situații juridice foarte diverse. În același sistem pot ajunge persoane condamnate definitiv, persoane față de care s-au luat alte măsuri cu caracter penal, dar și persoane față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale, în condițiile prevăzute de lege.
Cine poate fi înscris în Registru
Art. 2 din Legea nr. 118/2019 stabilește categoriile de persoane luate în evidență. Acest articol este unul dintre textele atacate la Curtea Constituțională.
În Registru se ține evidența persoanelor fizice condamnate, a celor împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal potrivit Codului penal, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale în legătură cu infracțiunile prevăzute de lege, de către organele române competente.
Totodată, legea include persoane de cetățenie română despre care s-au primit comunicări de luare în evidență din partea autorităților din alte state membre sau state terțe, precum și persoane născute în străinătate despre care autoritățile străine au comunicat date privind săvârșirea unor infracțiuni din cele enumerate de lege și cu privire la care există date că se deplasează sau se pot deplasa pe teritoriul României.
Legea prevede și o excepție: nu se înscriu în Registru persoanele care, la data comiterii faptelor, erau minore, cu excepția cazurilor în care instanța de judecată a dispus expres acest lucru în cadrul unui proces penal.
Problema ridicată prin excepția de neconstituționalitate privește în special art. 2 alin. (1) lit. a). Autorul excepției susține că sintagma „persoane care au comis” anumite infracțiuni, coroborată cu includerea persoanelor față de care s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau măsuri procesual-penale, poate crea probleme de claritate și previzibilitate.
Înscriere automată și înscriere nominală
Art. 9 din Legea nr. 118/2019 reglementează modul în care se face înregistrarea în Registru. Sunt prevăzute două modalități: înscrierea automată și înscrierea nominală.
Înscrierea automată se realizează prin preluarea în Registru a informațiilor introduse în evidențele cazierului judiciar privind anumite categorii de persoane. Înscrierea nominală privește persoanele născute în străinătate, pentru care datele sunt introduse pe baza comunicărilor primite prin canale oficiale de la autoritățile străine competente.
În Registru se preiau, pentru fiecare persoană, date cu caracter personal și date judiciare prevăzute de Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar.
Mecanismul înscrierii automate este esențial pentru excepția de neconstituționalitate. În plan administrativ, el permite funcționarea rapidă și completă a Registrului. În plan constituțional, însă, ridică întrebarea dacă trecerea unei persoane într-un regim juridic special poate fi făcută automat, prin preluarea datelor din cazier, fără o analiză individualizată nouă asupra efectelor concrete pe care le va suporta.
Datele IGPR dau greutate acestei întrebări: la operaționalizarea Registrului, 54.789 de persoane au fost preluate automat din evidențele cazierului judiciar.
Registru distinct de cazier, dar conectat la sistemele Poliției
Legea prevede că Registrul este organizat de Ministerul Afacerilor Interne și ținut de unitățile Poliției Române, prin structuri specializate. El se constituie ca evidență distinctă de cazierul judiciar, în cadrul Sistemului Național de Evidență Informatizată a Cazierului Judiciar.
Această distincție este foarte importantă. Registrul nu este același lucru cu un cazier judiciar. Are reguli proprii, efecte proprii și mecanisme proprii de radiere. În plus, legea prevede că Registrul poate fi interconectat cu alte baze de date ale Poliției Române.
Evidența informatizată a Registrului, evidența dactiloscopică și evidența datelor genetice judiciare funcționează în cadrul Poliției Române. Astfel, Registrul este legat nu doar de cazier, ci și de infrastructura polițienească privind amprentele și datele genetice.
Această arhitectură explică de ce discuția despre Registru nu poate fi redusă la simpla întrebare dacă statul ține sau nu o evidență. Legea creează un sistem complex, cu date judiciare, date personale, date biometrice, date genetice, obligații de raportare și posibilități de comunicare către instituții interne și autorități străine.
Radierea din Registru: de ce scoaterea din cazier nu este suficientă
Unul dintre cele mai sensibile articole ale legii este art. 10, care reglementează scoaterea din evidență. Primul alineat stabilește expres că scoaterea din evidența cazierului judiciar nu produce efecte asupra datelor din Registru. Cu alte cuvinte, o persoană poate să nu mai figureze în cazier în anumite condiții, dar să rămână în continuare în Registru.
Legea prevede radierea din Registru în situații limitate. Persoana poate fi scoasă din evidență dacă faptele nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, dacă s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea, ori dacă s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal.
Mai există termene de 10 sau 20 de ani, în funcție de situație, precum și ipoteza împlinirii vârstei de 85 de ani în cazul pedepselor mai mari de 5 ani. Evident, scoaterea din evidență se produce și la deces.
Cel mai puternic text este însă art. 10 alin. (5), care prevede că grațierea, prescripția executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea intervenită cu privire la persoanele înscrise în Registru nu conduc la scoaterea acestora din evidența Registrului.
Aici apare unul dintre cele mai importante noduri juridice ale cauzei aflate la CCR. Reabilitarea are, în dreptul penal, rolul de a marca încetarea anumitor consecințe ale condamnării și reintegrarea juridică a persoanei. Legea Registrului menține însă persoana în evidență și după reabilitare.
Autorul excepției susține că această soluție poate goli de conținut efectele reabilitării. Dacă persoana rămâne supusă unui regim special, cu obligații periodice, verificări și posibile consecințe profesionale, chiar după momentul în care dreptul penal general îi recunoaște reintegrarea juridică, se ridică problema proporționalității și a naturii reale a măsurii.
Obligațiile persoanei înscrise: raportare periodică la poliție
Art. 12 din Legea nr. 118/2019 instituie obligații concrete pentru persoanele înscrise în Registru. Acest articol este, la rândul său, atacat la Curtea Constituțională.
Persoanele înscrise trebuie să se prezinte periodic la organele de poliție pe raza cărora domiciliază sau își au reședința, dar nu mai târziu de o dată la 3 luni. Cu această ocazie, trebuie să comunice informații relevante privind profesia, meseria sau activitatea desfășurată, mijloacele de existență, persoanele minore, în vârstă, cu dizabilități sau vulnerabile cu care locuiesc ori cu care au intrat în contact direct și sistematic.
De asemenea, trebuie să comunice dacă au avut acces în unități de învățământ școlar sau preșcolar, tabere de copii, spitale de copii ori alte locuri frecventate în mod preponderent de copii. Trebuie să indice adresa unde locuiesc și modalitatea de comunicare cu organele de poliție.
Legea impune și obligația de a anunța în prealabil organul de poliție în cazul intenției de a efectua deplasări din localitatea de domiciliu mai lungi de 15 zile, cu indicarea localității de destinație, scopului deplasării, perioadei și mijlocului de transport folosit. În cazul în care persoana își stabilește locuința în altă parte, trebuie să se prezinte la organul de poliție competent în termen de cel mult 3 zile.
Aceste obligații sunt esențiale pentru înțelegerea excepției. Ele arată că Registrul nu este o evidență pasivă. Persoana înscrisă nu este doar menționată într-un sistem informatic, ci intră într-un raport periodic cu poliția, raport care privește viața profesională, locuința, deplasările, mijloacele de existență și contactul cu anumite categorii de persoane.
Verificări la domiciliu și colectarea datelor de interes polițienesc
Legea merge mai departe. Art. 12 alin. (3) prevede că organele de poliție au obligația de a desfășura periodic, dar nu mai târziu de o dată la 3 luni, verificări la domiciliul, reședința sau imobilul în care persoanele înscrise în Registru locuiesc efectiv.
Scopul acestor verificări este obținerea de date și informații privind comportamentul persoanelor înscrise și modul de obținere a mijloacelor de existență, precum și actualizarea datelor din Registru sau din celelalte baze de date ale Poliției Române.
Legea precizează că verificările se desfășoară în condiții de confidențialitate. Totuși, amploarea informațiilor colectate rămâne semnificativă. Textul legal vorbește nu doar despre informațiile comunicate de persoana înscrisă, ci și despre „orice date de interes polițienesc” colectate privind persoanele în cauză.
Aceste date sunt prelucrate în bazele de date ale Poliției Române, cu respectarea prevederilor legale privind protecția datelor cu caracter personal. La scoaterea din Registru, datele trebuie șterse, cu excepția cazurilor în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare.
Pentru cititor, miza este simplă: Registrul nu înseamnă doar păstrarea unei informații despre trecutul penal al unei persoane. El înseamnă actualizare periodică, verificare, contact constant cu poliția și prelucrarea unor date despre comportament și viața curentă.
Nerespectarea obligațiilor este infracțiune
Un element foarte important, chiar dacă nu se află în lista articolelor expres atacate prin excepția prezentată, este art. 21 din Legea nr. 118/2019.
Acesta prevede că nerespectarea obligațiilor de la art. 12 alin. (1) și (2) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Această prevedere schimbă greutatea juridică a obligațiilor. Prezentarea periodică la poliție, anunțarea deplasărilor mai lungi de 15 zile și comunicarea schimbării locuinței nu sunt simple formalități administrative. Încălcarea lor poate duce la răspundere penală.
Pentru analiza constituțională, acest aspect este important. Dacă obligațiile din Registru sunt susținute de o sancțiune penală, atunci discuția despre claritate, previzibilitate și proporționalitate devine și mai serioasă.
Fotografiere, amprentare și probe biologice fără consimțământ
Art. 11 din lege este unul dintre cele mai sensibile texte contestate.
Potrivit acestuia, persoana înscrisă în Registru este supusă fotografierii, înregistrării dactiloscopice și prelevării probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, fără consimțământul acesteia.
Persoana este înștiințată că are obligația de a se prezenta în termen de 5 zile lucrătoare de la înștiințare la sediul organului de poliție competent. Înștiințarea trebuie să cuprindă data înscrierii în Registru, temeiul legal al înscrierii și obligația prezentării pentru preluarea datelor.
Textul merge și mai departe. Dacă persoana înscrisă în Registru nu se prezintă la sediul organului de poliție sau refuză să se supună fotografierii, înregistrării dactiloscopice ori prelevării probelor biologice, legea prevede că aceasta „va fi constrânsă la aceasta”.
Din punct de vedere jurnalistic și juridic, acesta este unul dintre cele mai importante pasaje ale legii. El mută discuția din zona unei evidențe informatice în zona colectării forțate de date biometrice și genetice. Vorbim despre fotografii, amprente și profil genetic, adică despre unele dintre cele mai sensibile date ale unei persoane.
Art. 13 prevede că fotografierea persoanei înscrise în Registru se face anual sau cu ocazia constatării schimbării înfățișării. Art. 14 reglementează înregistrarea și stocarea datelor dactiloscopice. Art. 15 stabilește că prelevarea probelor biologice pentru introducerea profilelor genetice se face imediat după introducerea persoanei în Registru, cu excepția cazurilor în care persoana are deja profilul genetic introdus în sistem.
La scoaterea din Registru, datele dactiloscopice și profilele genetice obținute de la aceste persoane se șterg, dar legea prevede excepții atunci când menținerea lor este necesară pentru scopurile prevăzute de Legea nr. 290/2004 sau Legea nr. 76/2008.
Prin urmare, dezbaterea de la CCR privește și limitele în care statul poate colecta, păstra și utiliza date biometrice și genetice în cadrul unui registru cu scop preventiv.
Certificatul de integritate comportamentală și efectele profesionale
Legea nr. 118/2019 are efecte și în afara relației directe dintre persoana înscrisă și poliție.
Art. 16 reglementează certificatul de integritate comportamentală. Acesta este documentul care atestă lipsa înscrierilor în Registru sau, după caz, datele înscrise în Registru cu privire la persoana respectivă. Certificatul este valabil 6 luni de la data eliberării.
Art. 18 prevede că instituțiile din sistemul de învățământ, sănătate sau protecție socială, precum și orice entitate publică sau privată a cărei activitate presupune contact direct cu copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități sau alte categorii vulnerabile ori presupune examinarea fizică sau evaluarea psihologică a unei persoane, au obligația să solicite certificatul de integritate comportamentală persoanelor cu care încheie raporturi de muncă, contracte de voluntariat sau alte asemenea raporturi.
Acest lucru înseamnă că înscrierea în Registru poate avea efecte directe asupra accesului la anumite activități profesionale sau de voluntariat. Legea urmărește protejarea categoriilor vulnerabile, dar, din perspectiva persoanei înscrise, consecințele pot ajunge în zona dreptului la muncă și a reintegrării sociale.
Art. 25 întărește această direcție. El prevede că autoritățile competente trebuie să evalueze cadrul legal și, după caz, să inițieze demersuri pentru ca unei persoane înscrise în Registru să îi fie interzis, temporar sau permanent, să desfășoare activități profesionale, de voluntariat sau de altă natură care presupun contact direct cu copiii, cu persoane în vârstă, persoane cu dizabilități sau alte categorii vulnerabile ori examinarea fizică sau evaluarea psihologică a unei persoane.
Așadar, Registrul nu produce efecte doar în plan polițienesc. El poate influența accesul la muncă, la voluntariat și la activități din domenii sensibile.
Comunicarea datelor și accesul instituțiilor la informații
Legea reglementează și modul în care datele din Registru pot fi comunicate.
Art. 17 prevede că organele de urmărire penală, instanțele de judecată și instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică, siguranță națională și justiție pot obține o copie de pe Registru în aceleași condiții în care pot obține o copie de pe cazierul judiciar.
Instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale și locale pot obține, de asemenea, o copie de pe Registru, în condițiile legii. În copia de pe Registru se înscriu toate datele existente cu privire la persoana vizată.
Mai mult, la solicitare, anumite entități pot obține fotografiile, datele dactiloscopice sau profilul genetic al persoanei înscrise, în aceleași condiții în care pot obține copia de pe Registru. Alte instituții pot obține fotografiile persoanei înscrise.
Art. 19 prevede posibilitatea punerii la dispoziție a datelor din Registru către autorități competente din state membre sau state terțe, în cadrul cooperării polițienești internaționale sau al cooperării judiciare în materie penală.
Aceste prevederi arată că Registrul are o dimensiune internă, dar și una internațională. Informațiile nu sunt destinate exclusiv unei structuri locale de poliție, ci pot circula, în condițiile legii, între instituții și autorități.
Dosarul de la Tribunalul Bihor: de la act administrativ la control constituțional
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul Răzvan Doseanu în dosarul nr. 74/111/2022 al Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Dosarul are ca punct de plecare un litigiu de contencios administrativ. Reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ emis în aplicarea Legii nr. 118/2019. Potrivit încheierii Tribunalului Bihor, obiectul cauzei este „anulare act administrativ”, iar actul contestat este Adresa nr. 21/des/4467 din 29 iunie 2021.
În cauză figurează, în calitate de pârâți, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Bihor.
Data actului contestat este relevantă: 29 iunie 2021 este aceeași dată la care, potrivit răspunsului IGPR, Registrul a fost operaționalizat de Poliția Română. Tot la acel moment au fost preluate automat din evidențele cazierului judiciar 54.789 de persoane.
Așadar, instanța de fond nu a fost chemată să analizeze legea în abstract. Dosarul pornește de la un act administrativ concret, emis în executarea legii. În acest context procesual a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar Tribunalul Bihor a apreciat că dispozițiile contestate au legătură directă cu soluționarea cauzei și a trimis excepția la Curtea Constituțională.
Ce articole din Legea nr. 118/2019 sunt atacate
Excepția ridicată de avocatul Răzvan Doseanu privește dispoziții esențiale din Legea nr. 118/2019: art. 2 alin. (1) lit. a), art. 9 alin. (1) lit. a) și b), art. 10 alin. (1), alin. (2) lit. a)-f), alin. (3), alin. (4) și alin. (5), art. 11 alin. (1)-(7), precum și art. 12 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2).
Aceste texte nu reglementează aspecte secundare. Ele formează nucleul legii.
Art. 2 stabilește cine intră în Registru. Art. 9 reglementează înscrierea, inclusiv înscrierea automată prin preluarea datelor din cazier. Art. 10 stabilește condițiile de radiere și prevede că reabilitarea, amnistia, grațierea sau prescripția executării pedepsei nu duc la scoaterea din Registru. Art. 11 permite fotografierea, amprentarea și prelevarea probelor biologice fără consimțământ. Art. 12 instituie obligațiile periodice de prezentare și raportare la poliție.
În motivarea excepției sunt invocate art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 23 alin. (11) și alin. (12), precum și art. 53 din Constituție. Este invocat și art. 7 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tradus pe înțelesul cititorului, autorul excepției pune în discuție calitatea și previzibilitatea legii, neretroactivitatea, prezumția de nevinovăție, legalitatea pedepsei și condițiile în care statul poate restrânge exercițiul unor drepturi sau libertăți.
Problema sintagmei „persoane care au comis”
Una dintre criticile centrale privește chiar logica denumirii Registrului: acesta se referă la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor.
În dreptul penal, ideea că o persoană „a comis” o infracțiune este asociată, în mod firesc, cu existența unei hotărâri definitive. Or, art. 2 alin. (1) lit. a) nu se referă exclusiv la persoane condamnate definitiv. Textul include și persoane împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal, precum și persoane față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale.
Autorul excepției susține că această formulare poate crea incertitudine juridică. Problema nu este una semantică, ci una de fond: dacă statul include o persoană într-un registru al celor care „au comis” anumite infracțiuni, iar acea înscriere produce efecte concrete, atunci trebuie clarificat cu maximă precizie care este statutul juridic al acelei persoane și în ce condiții poate fi supusă unui asemenea regim.
În această cheie este invocată prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție. Din perspectiva autorului excepției, legea nu poate amesteca, fără delimitări clare, situația persoanei condamnate definitiv cu situația persoanei față de care există alte măsuri sau alte etape procesuale.
Înscrierea automată și problema efectelor aplicate pentru trecut
O altă componentă majoră a excepției privește art. 9, adică modalitatea de înscriere în Registru.
Caracterul automat al înscrierii este important pentru că efectul nu apare în urma unei noi judecăți sau a unei noi individualizări, ci prin preluarea datelor din cazierul judiciar. În plan administrativ, aceasta poate fi o soluție eficientă. În plan constituțional, ea ridică problema aplicării unui nou regim juridic asupra unor persoane aflate deja în evidențe.
Aici se leagă direct cifrele comunicate de IGPR. La data operaționalizării Registrului, 29 iunie 2021, au fost preluate automat 54.789 de persoane din cazierul judiciar. Această preluare inițială a făcut ca legea să nu producă efecte doar pentru viitor, prin înscrieri ulterioare, ci să se aplice imediat unei mase mari de persoane aflate deja în evidențele statului.
Autorul excepției invocă art. 15 alin. (2) din Constituție, privind neretroactivitatea legii, precum și art. 7 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Argumentul este că, dacă regimul Registrului produce efecte apropiate de cele ale unei sancțiuni sau ale unei măsuri restrictive severe, atunci aplicarea lui unor persoane pentru fapte anterioare intrării în vigoare a legii sau operaționalizării Registrului ridică o problemă constituțională.
Pentru cititor, întrebarea poate fi formulată simplu: putea o persoană să prevadă, la momentul faptei, că va ajunge ulterior într-un registru special, cu obligații de prezentare periodică, verificări la domiciliu, colectare de date biometrice și genetice și menținere în evidență chiar după reabilitare?
Reabilitarea: reintegrare juridică sau menținere într-un regim special?
Raportul dintre Legea nr. 118/2019 și instituția reabilitării este unul dintre cele mai importante puncte ale excepției. În dreptul penal, reabilitarea are rolul de a înlătura anumite consecințe ale condamnării. Ea marchează, juridic, ideea că persoana poate fi reintegrată și că anumite decăderi, interdicții și incapacități încetează.
Legea Registrului prevede însă expres că reabilitarea nu conduce la scoaterea persoanei din evidență. În același text sunt menționate și grațierea, prescripția executării pedepsei și amnistia, care, de asemenea, nu duc la radierea din Registru.
Din perspectiva autorului excepției, această soluție legislativă poate goli de conținut efectele reabilitării. Dacă persoana rămâne în continuare în Registru, dacă trebuie să se prezinte periodic la poliție, dacă poate fi verificată și dacă înscrierea poate produce consecințe profesionale, atunci se ridică întrebarea dacă reabilitarea mai are efectul său real în privința acestui regim special.
Aceasta este una dintre cele mai delicate chestiuni pe care CCR va trebui să le analizeze: dacă Registrul este doar o măsură administrativă de prevenție sau dacă, prin efectele sale concrete și durata menținerii în evidență, ajunge să prelungească anumite consecințe ale condamnării.
Date biometrice și genetice: de la evidență la constrângere
Art. 11 din lege ridică o problemă distinctă și extrem de sensibilă. Persoana înscrisă în Registru este supusă fotografierii, amprentării și prelevării de probe biologice pentru introducerea profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, fără consimțământ. Dacă nu se prezintă sau refuză, legea prevede că va fi constrânsă. Din perspectiva excepției, acest mecanism arată că Registrul nu este doar o listă. El presupune intervenții directe asupra persoanei și colectarea unor date cu un grad ridicat de sensibilitate.
Fotografia, amprentele și profilul genetic sunt date care țin de identificarea profundă a unei persoane. Colectarea lor fără consimțământ, în cadrul unui mecanism administrativ-preventiv, trebuie analizată în raport cu scopul legii, dar și cu proporționalitatea măsurii.
Tocmai de aceea, art. 11 este unul dintre textele cele mai importante din excepția aflată la CCR.
Obligațiile periodice și art. 53 din Constituție
Art. 12 din lege impune persoanelor înscrise un set de obligații recurente. Ele trebuie să se prezinte la poliție cel târziu o dată la 3 luni, să comunice informații despre locuință, activitate, mijloace de existență, deplasări și contacte cu persoane vulnerabile. În plus, poliția are obligația de a face verificări periodice la domiciliu, iar nerespectarea anumitor obligații constituie infracțiune.
În motivarea excepției este invocat art. 53 din Constituție, care stabilește condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți.
Aici nu este contestat scopul de protecție al legii. Protejarea copiilor, a persoanelor vulnerabile și prevenirea recidivei sunt obiective legitime. Întrebarea este dacă mijloacele alese sunt proporționale, clare și necesare într-o societate democratică.
Analiza nu poate privi izolat fiecare obligație. Greutatea regimului rezultă din cumulul măsurilor: înscriere automată, menținere îndelungată, prezentare la poliție, verificări la domiciliu, anunțarea deplasărilor, colectare de date biometrice și genetice, efecte profesionale și sancțiune penală pentru nerespectarea obligațiilor.
De ce cifrele comunicate de Poliție schimbă greutatea dezbaterii
În concluzie, nu vorbim despre un mecanism aplicat rar sau despre o problemă izolată. Vorbim despre 70.467 de persoane aflate în Registru la data de 2 aprilie 2026. Vorbim despre 54.789 de persoane preluate automat la operaționalizare. Vorbim despre mii de înscrieri noi în fiecare an după 2021. În spatele acestor cifre se află un raport juridic între individ și stat. Iar acest raport nu este neutru. Persoana înscrisă intră într-un regim special, diferit de simpla existență a unei mențiuni în cazier.
Tocmai de aceea, excepția ridicată de avocatul Răzvan Doseanu are o miză care depășește dosarul concret. Ea pune în discuție limitele constituționale ale unui mecanism de prevenție care combină evidența judiciară, supravegherea polițienească, protecția victimelor, prelucrarea datelor personale, datele biometrice și genetice și consecințele profesionale.
Un registru necesar, dar supus exigențelor statului de drept
Legea nr. 118/2019 a fost construită în jurul unui scop major: prevenirea unor fapte grave și protejarea copiilor, siguranță, persoanelor vârstnice, a persoanelor cu dizabilități și a altor categorii vulnerabile. Este un obiectiv greu de contestat.
Dar într-un stat de drept, finalitatea legitimă nu este suficientă. Instrumentul ales trebuie să fie clar, previzibil și proporțional. Legea trebuie să stabilească fără echivoc cine este înscris, în ce condiții, pentru cât timp, cu ce obligații, ce date sunt colectate, cine are acces la ele și când încetează efectele acestui regim.
Un registru care presupune supraveghere, verificări la domiciliu, obligații de raportare, colectare de amprente și profil genetic fără consimțământ, menținere în evidență după reabilitare și sancțiune penală pentru nerespectarea obligațiilor nu poate fi tratat ca o simplă listă administrativă.
La 4 iunie 2026, Curtea Constituțională este chemată să stabilească dacă acest mecanism, așa cum este construit prin Legea nr. 118/2019, rămâne în limitele Constituției.
Partajează acest conținut:
