Două condamnări la detențiune pe viață și una de 30 de ani, în dosarul femeii ucise și transportate într-un geamantan la Oradea

Curtea de Apel Oradea a stabilit definitiv, la 17 iulie 2026, condamnarea lui Duca Erika, Omuț Alin Călin și Gal Roxana Alexandra pentru omor calificat săvârșit prin cruzimi asupra lui Toth Henrietta și pentru tentativă de omor calificat, tot prin cruzimi, asupra surorii acesteia, Toth Renata. Duca Erika și Omuț Alin Călin vor executa detențiunea pe viață, după ce apelurile lor au fost respinse ca nefondate.

Gal Roxana Alexandra a obținut singura modificare importantă a sentinței Tribunalului Bihor: pedeapsa detențiunii pe viață aplicată pentru omor a fost înlocuită cu 25 de ani de închisoare, iar după contopirea acesteia cu pedeapsa de 20 de ani pentru tentativa de omor, instanța a stabilit o pedeapsă rezultantă de 30 de ani de închisoare, maximul general permis de lege.

Hotărârea definitivă încheie un dosar construit în jurul unui proces îndelungat de violență, înfometare, umilire și lipsire de asistență medicală, desfășurat într-un apartament din Oradea, din primăvara anului 2024 până în iunie 2024.

Una dintre cele două surori supuse acestui tratament, Toth Henrietta, a murit în urma unei hemoragii interne produse prin traumatisme grave. Cadavrul său a fost introdus într-un geamantan și transportat într-o remorcă, unde a fost descoperit de polițiști. Toth Renata a fost găsită în viață, dar într-o stare de malnutriție extremă și cu numeroase fracturi și leziuni provenite din episoade repetate de agresiune.

Decizia Curții de Apel Oradea este definitivă. Ea menține, cu excepția pedepsei aplicate lui Gal Roxana Alexandra, concluziile esențiale ale Tribunalului Bihor privind faptele, vinovăția celor trei inculpați, despăgubirile civile și celelalte măsuri dispuse în cauză.

Trei inculpați, două victime și un proces de violență întins pe mai multe luni

Potrivit situației de fapt reținute de Tribunalul Bihor, Duca Erika locuia încă din anul 2023 împreună cu surorile Toth Henrietta și Toth Renata. Cele trei au stat inițial într-un apartament situat la etajul al doilea al unui imobil, iar ulterior s-au mutat într-un apartament de la parter.

La sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie 2024, în aceeași locuință au ajuns Omuț Alin Călin și Gal Roxana Alexandra. Cei doi reveniseră din Bacău și nu aveau o locuință proprie. Un martor taximetrist, care îi cunoștea, a contactat-o pe Duca Erika și a întrebat-o dacă îi putea primi pentru câteva zile. Duca a fost de acord.

Din acel moment, potrivit concluziilor instanței, cele două surori au fost supuse unui regim din ce în ce mai sever. Tribunalul nu a putut stabili data exactă a fiecărui act de agresiune, dar a apreciat că violențele au avut un caracter repetat și s-au desfășurat pe parcursul mai multor săptămâni.

În sentința din prima instanță, magistrații au sintetizat conduita celor trei prin referire la agresiuni fizice și psihice, înfometare, acte de umilință, condiții deplorabile și refuzul de a solicita ajutor medical, deși starea victimelor îl impunea.

Concluzia Tribunalului a fost că actele și omisiunile celor trei inculpați s-au completat reciproc, formând un proces continuu de degradare fizică și psihică a victimelor.

„Acțiunile și inacțiunile inculpaților, desfășurate pe o perioadă lungă de timp, în mod conjugat, au pus în pericol viața victimei”, a reținut instanța în analiza raportului de cauzalitate.

Banii obținuți din prostituție, motiv al pedepselor și al controlului

Din mesajele telefonice, declarațiile administrate și celelalte probe analizate de judecători rezultă că o parte importantă a violențelor era legată de sumele de bani pe care în special Toth Henrietta trebuia să le obțină din practicarea prostituției.

Victima era pedepsită atunci când clienții o refuzau, când nu obținea suficienți bani sau când inculpații considerau că nu se comportase corespunzător cu persoanele care răspundeau anunțurilor de tip matrimonial.

Mesajele schimbate între Duca Erika și Omuț Alin Călin au ocupat un loc central în raționamentul instanței. Din acestea rezulta că Duca urmărea venirea și plecarea clienților, comenta aspectul fizic al victimei și îi transmitea lui Omuț indicații privind pedepsirea acesteia.

Într-o conversație din 27 mai 2024, după ce Omuț a anunțat că un client plecase și o refuzase pe victimă, acesta a întrebat: „O bat sau fierul?”. Răspunsul consemnat în hotărâre a fost: „Dăi în stomac” și „Fără gălăgie”.

Într-o altă succesiune de mesaje, Omuț îi comunica Ducăi că el și Gal o loviseră pe victimă și că o duseseră într-o cameră, unde îi aplicaseră lovituri cu picioarele în abdomen. Duca îi cerea să-i transmită că urma să-i rupă oasele și să folosească un obiect metalic încălzit.

Tribunalul a reținut că asemenea mesaje demonstrau nu numai participarea directă a lui Omuț și Gal, ci și poziția de autoritate pe care Duca Erika o avea în cadrul grupului. Instanța a apreciat că ea dădea indicații, controla hrana și urmărea obținerea banilor.

În același timp, judecătorul nu i-a considerat pe Omuț și Gal simple instrumente lipsite de voință. Probele video și conduita lor directă au fost interpretate ca indicând participarea conștientă și voluntară la agresiuni.

Violențele asupra lui Toth Renata

Toth Renata, sora victimei decedate, a reprezentat principalul martor direct al faptelor comise în apartament. Tribunalul a acordat o credibilitate ridicată declarațiilor sale, arătând că era singura persoană care asistase la numeroase agresiuni fără a avea calitatea de inculpat.

Potrivit relatării sale, Omuț Alin Călin i-a înfipt la un moment dat un cuțit în tibia piciorului drept, după care a lovit-o și a amenințat-o că o va „șterge de pe fața pământului”. Victima a mai declarat că Omuț se încălța în mod deliberat înaintea unor agresiuni, pentru ca loviturile cu piciorul să aibă o intensitate mai mare.

Examinarea medico-legală a relevat deformări grave ale ambelor urechi. Urechea dreaptă era profund deformată, retractată și tumefiată, iar urechea stângă prezenta, de asemenea, deformări și inflamații. Renata a atribuit leziunile urechii drepte lui Omuț și pe cele ale urechii stângi Ducăi Erika.

Omuț a recunoscut că o lovise cu palma în zona urechilor, dar a contestat alte modalități și intensitatea agresiunilor descrise.

La nivelul buzelor, medicii legiști au identificat incizii, retracții, zone tumefiate și plăgi. Toth Renata a declarat că fusese lovită de Omuț.

Această versiune a fost apreciată ca fiind susținută atât de declarațiile administrate, cât și de mesajele în care Duca făcea referire la ruperea gurii victimei.

Gal Roxana Alexandra a fost indicată drept participantă directă la mai multe agresiuni. Tribunalul a reținut că aceasta a lovit-o pe Renata cu genunchiul în stomac, în spate și la nivelul capului.

Episodul în care corpul victimei a fost incendiat

Unul dintre cele mai grave episoade descrise în sentință îl privește pe Toth Renata și folosirea spirtului sanitar. Examinarea medico-legală a identificat pe torace, abdomen, bazin și coapse mai multe zone extinse cu aspect compatibil cu arsuri.

Renata a declarat că Omuț a stropit-o sau a obligat-o să se stropească cu spirt în zona sânilor, abdomenului, picioarelor și organelor genitale. Ulterior, sub amenințarea că i se va turna spirt pe față și i se va da foc, a fost obligată să-și aprindă singură corpul.

O altă declarație analizată de instanță descria participarea lui Gal Roxana Alexandra la acest episod. Omuț i-ar fi cerut acesteia să aducă spirtul, după care Gal ar fi ținut-o pe persoana vătămată la podea, iar Omuț i-ar fi dat foc.

Renata a fugit în baie și a încercat să stingă flăcările cu apă. După ce a ieșit, a fost din nou amenințată.

Tribunalul a considerat că declarațiile referitoare la acest episod erau susținute de leziunile obiective constatate la examinarea medico-legală.

Umilirea victimelor, transformată în divertisment

Din probele administrate a rezultat că violențele nu erau aplicate numai ca formă de pedeapsă pentru obținerea banilor. Unele acte aveau, potrivit instanței, un evident caracter de umilire și erau comise pentru amuzamentul inculpaților.

Cele două surori erau obligate să se lovească reciproc în cap cu o tigaie, o oală cu fund gros sau o bucată de tocător, până când începeau să sângereze. Ulterior, erau puse să lingă sângele de pe gresie.

De asemenea, erau obligate să meargă în patru labe prin locuință, în timp ce inculpații puneau muzică și le loveau cu picioarele. Uneori, una dintre surori era obligată să o lovească pe cealaltă.

Instanța a mai reținut că victimele au fost tunse, legate una de cealaltă, introduse în lada patului sau împiedicate să doarmă. În anumite situații, dormeau în baie, direct pe gresie, fără pătură, pilotă sau îmbrăcăminte adecvată.

În analiza individualizării pedepselor, Tribunalul a formulat una dintre cele mai severe concluzii ale hotărârii: „Din actele dosarului rezultă că pentru inculpați, victimele erau considerate suboameni”.

Într-un alt pasaj, judecătorul a arătat că victimele au fost supuse unor „adevărate metode de tortură”.

Înfometarea, parte a mecanismului de pedepsire

Privarea de hrană nu a fost tratată de instanță ca un aspect secundar, ci ca o componentă esențială a lanțului cauzal. Potrivit declarațiilor analizate, după mutarea lui Omuț și Gal în apartament, victimelor li s-a oferit tot mai puțină mâncare. Resturile rămase de la mesele inculpaților erau uneori aruncate la gunoi în loc să le fie date celor două surori.

Omuț a declarat că victimele primeau, în anumite perioade, două felii de parizer și o bucată de pâine, aproximativ o dată pe săptămână. Gal a susținut că Renata putea rămâne trei, patru sau chiar cinci zile fără să mănânce, în funcție de dispoziția Ducăi.

Toth Renata a relatat că a găsit o cheie care se potrivea la ușa băii în care erau închise și a folosit-o pentru a ajunge la frigider și a lua mâncare pentru ea și pentru sora sa. După descoperirea faptului, cele două au fost lovite.

Renata a mai declarat că ea și Henrietta ajunseseră să caute hrană în gunoi. O vecină a confirmat că o văzuse în mai multe rânduri pe Henrietta lângă pubelele din spatele blocului, căutând și consumând alimente găsite acolo.

Potrivit sentinței, Henrietta, care cântărise anterior aproximativ 70–80 de kilograme, slăbise atât de mult încât devenise aproape de nerecunoscut. Renata a fost găsită de polițiști cântărind, potrivit pasajelor privind latura civilă, aproximativ 25 de kilograme.

Instanța a menționat și un episod în care Henrietta a venit tremurând de foame în timp ce inculpații mâncau și a cerut hrană, însă a fost refuzată.

„Lipsa oricărei empatii rezultă din indiferența inculpaților cu privire la suferințele pe care le îndurau victimele”, a consemnat Tribunalul.

Bătaia aplicată Henriettei înaintea agresiunii mortale

Cu aproximativ o săptămână și jumătate sau două săptămâni înainte de moarte, Toth Henrietta a fost agresată grav de Duca Erika. Potrivit declarației lui Gal Roxana Alexandra din cursul urmăririi penale, Duca revenise în locuință nervoasă pentru că Henrietta nu produsese suficienți bani și pentru că o suspecta că îi luase bijuterii din aur.

Duca ar fi lovit-o cu piciorul în cap și în zona tâmplei, cu pumnii peste corp, ar fi izbit-o cu capul de perete, i-ar fi smuls părul și ar fi strâns-o de gât. După ce victima a căzut, agresiunea ar fi continuat prin lovituri cu picioarele.

Un martor care se afla în apartament a confirmat existența unei bătăi aplicate de Duca cu mai mult timp înaintea decesului.

Acest episod a devenit important și în analiza apărărilor. Omuț și Gal au susținut că Duca fusese singura care aplicase loviturile ce au produs moartea. Tribunalul a constatat însă că bătaia descrisă de ei avusese loc cu mai multe zile înainte și nu putea fi confundată cu agresiunea din noaptea în care Henrietta a murit.

Agresiunea finală și moartea lui Toth Henrietta

Cu o seară înainte de deces, Henrietta a fost dusă într-unul dintre dormitoarele apartamentului. Toth Renata a declarat că acolo sora sa a fost bătută de toți cei trei inculpați. Renata nu a văzut fiecare lovitură, dar a auzit agresiunea, care ar fi durat aproximativ 15–20 de minute. A auzit-o pe Henrietta cerându-i ajutor Ducăi Erika, însă, potrivit declarației sale, Duca participa la violențe.

După bătaie, Henrietta prezenta urme vizibile pe corp, se ținea de abdomen și îi spunea surorii sale că o durea foarte tare. În cursul nopții, nu s-a mai trezit.

Tribunalul a arătat explicit: „Instanța va reține ca fiind veridică declarația persoanei vătămate în care a arătat că toți cei trei inculpați au bătut-o pe sora sa cu o seară înainte de deces”.

Judecătorul a adăugat că, inclusiv în ipoteza în care nu s-ar fi putut imputa lui Omuț și Gal fiecare act concret din agresiunea finală, moartea fusese produsă prin ansamblul faptelor comise de cei trei între martie-aprilie și iunie 2024.

Necropsia a stabilit că moartea lui Toth Henrietta a fost violentă. Cauza a fost o hemoragie internă produsă prin rupturi ale plămânului și splinei, în cadrul unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi de coaste și de stern.

Medicii legiști au mai constatat leziuni cranio-faciale, fractură nazală, plăgi tăiate la un membru superior și fractura osului hioid, produsă prin comprimarea gâtului cu degetele.

Leziunile mortale proveneau din ziua decesului și fuseseră produse prin lovire cu corpuri dure și prin comprimarea victimei între două planuri.

Suplimentul la expertiza medico-legală a arătat că înfometarea și agresiunile repetate slăbiseră organismul victimei, iar peste această stare s-au suprapus violențele din 7/8 iunie 2024.

Geamantanul, remorca și încercarea de a ascunde cadavrul

După constatarea decesului, la 8 iunie 2024, Duca Erika a contactat un taximetrist și i-a cerut să cumpere un geamantan mare, spunându-i că avea nevoie de el pentru mutarea din apartament. Gal Roxana Alexandra a fost trimisă să preia geamantanul și i-a dat taximetristului suma de 500 de lei.

Cadavrul Henriettei a fost introdus în geamantan și păstrat în apartament până în dimineața zilei de 10 iunie. Geamantanul a fost apoi transportat într-o remorcă închiriată de Omuț Alin Călin și tractată de un taxi până într-o parcare din zona străzii Oneștilor din Oradea.

În mașină se aflau cei trei inculpați și Toth Renata.

Omuț și Gal au rămas în zona remorcii, în timp ce Duca și Renata au mers într-un apartament închiriat. Din cauza temperaturii ridicate, cadavrul a început să emane miros, iar din remorcă se scurgea lichid. Omuț și Gal au mutat remorca spre marginea parcării. La indicațiile Ducăi, au cumpărat nisip, pe care l-au transportat în timpul nopții în plase și l-au așezat peste geamantan.

Hotărârea nu indică o condamnare separată a celor trei pentru operațiunile desfășurate după deces. Aceste împrejurări au fost însă analizate ca parte a situației de fapt și a conduitei ulterioare.

În dimineața zilei de 11 iunie 2024, la ora 05:34, Omuț a sunat la 112. Polițiștii au găsit cadavrul în geamantanul aflat în remorcă.

Toth Renata a fost descoperită într-un apartament din aceeași zonă, întinsă pe podeaua băii și într-o stare critică.

Fracturi vechi și recente, malnutriție și pericol vital

Raportul medico-legal privind-o pe Toth Renata a consemnat leziuni provenite din episoade traumatice diferite și cu vechimi diferite.

Victima prezenta echimoze, excoriații, plăgi contuze, fractură a piramidei nazale, fractură temporo-zigomatică și fracturi costale multiple. Unele fracturi erau recente, iar altele aveau o vechime de peste două săptămâni.

Au fost identificate multiple traumatisme cranio-faciale, fracturi ale oaselor nazale, leziuni ale urechilor și buzelor, precum și urme pe numeroase regiuni ale corpului.

Starea biologică era descrisă prin cașexie, deshidratare, valori scăzute ale glicemiei și anemie. Concluzia medico-legală a fost că exista un aport caloric extrem de redus, compatibil cu privarea de hrană în ultimele săptămâni.

Leziunile necesitau între 30 și 40 de zile de îngrijiri medicale, în lipsa complicațiilor. Traumatismele, coroborate cu malnutriția extremă, îi puseseră viața în primejdie.

Tribunalul a apreciat că moartea Renatei a fost împiedicată numai prin intervenția autorităților.

La cercetarea apartamentului au fost descoperite urme de sânge în numeroase locuri: pe ușa de acces, în baie, pe cadă, în apropierea toaletei și lavoarului, pe mașina de spălat, în zona dormitoarelor, pe pat și pe saltea.

Răspândirea urmelor a fost considerată o probă materială a caracterului repetat al agresiunilor.

Teza acuzării: un omor realizat printr-un proces îndelungat de cruzime

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a susținut că cei trei inculpați au exercitat, în mod conjugat, agresiuni fizice și psihice, au înfometat victimele, le-au umilit, le-au ținut în condiții degradante și nu le-au acordat ajutor medical.

În cazul Henriettei, acuzarea a susținut că acest proces a culminat cu agresiunea din 7/8 iunie 2024 și cu moartea victimei.

În cazul Renatei, același tipar de conduită a produs leziuni grave, malnutriție extremă și punerea vieții în pericol.

Teza acuzării, acceptată în esență de Tribunal, a fost aceea că nu era necesară identificarea unei singure lovituri atribuite unui singur inculpat. În lanțul cauzal intrau toate agresiunile, privarea de hrană, lipsirea de apă, refuzul asistenței medicale și slăbirea progresivă a organismului.

Circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a din Codul penal a fost reținută deoarece faptele au fost săvârșite de trei persoane împreună.

Apărările lui Omuț și Gal: lipsa probelor directe și constrângerea morală

Omuț Alin Călin și Gal Roxana Alexandra au solicitat achitarea, susținând că nu existau probe certe că propriile lor acțiuni provocaseră moartea Henriettei.

Ei au arătat că singura declarație care îi plasa la agresiunea finală era cea a lui Toth Renata, care nu văzuse efectiv bătaia, ci o auzise dintr-o altă încăpere.

Apărarea a susținut că Duca Erika fusese autoarea agresiunii mortale. Tribunalul a respins argumentul după ce a constatat că bătaia gravă aplicată de Duca și invocată de ceilalți inculpați avusese loc cu mai mult timp înainte.

Instanța a considerat credibilă relatarea Renatei privind agresiunea din seara anterioară decesului. În plus, a arătat că rezultatul mortal nu era legat exclusiv de această ultimă bătaie, ci de întregul tratament aplicat victimei.

Omuț și Gal au invocat și constrângerea morală. Ei au susținut că Duca îi amenința și îi obliga să execute ordinele sale, inclusiv prin mesaje transmise pe rețelele de socializare. Au afirmat că Duca lăsa impresia că avea legături cu persoane influente și că le putea face rău.

Tribunalul a respins această apărare. Judecătorul a observat că cei doi aveau telefoane, rămâneau uneori singuri în apartament și puteau părăsi locuința sau anunța poliția.

Mai mult, înregistrările video arătau o atmosferă relaxată între inculpați. Într-o filmare din 8 mai 2024, Omuț stătea la masă, fuma și asculta muzică, după care s-a ridicat și a lovit-o pe Henrietta cu piciorul în față. În altă înregistrare, Omuț îi spunea Ducăi că, pentru liniștea ei, ar face chiar „vărsare de sânge”.

În filmările în care apăreau Duca și Gal, cele două discutau, găteau, glumeau și râdeau. Instanța a apreciat că imaginile indicau o relație apropiată, nu una dominată de teamă.

„Din mimica, atitudinea, vocabularul și încrederea pe care o afișa inculpatul, instanța concluzionează că acesta nu era în niciun fel subordonat sau timorat”, se arată în hotărâre cu privire la Omuț.

Apărarea Ducăi Erika: acuzațiile la adresa unui taximetrist

Duca Erika a negat că ea ar fi fost persoana care le exploata și controla pe cele două surori. A susținut că un taximetrist era cel care solicita banii obținuți din prostituție și dicta ceea ce se întâmpla în apartament.

Duca a afirmat că taximetristul pretindea zilnic o anumită sumă și că ea completa diferența atunci când victimele nu reușeau să o obțină, tocmai pentru a evita agresarea acestora.

A mai susținut că se afla sub influența bărbatului, că nu putea pleca liber din apartament și că intrase într-o stare de depresie.

Tribunalul a considerat că susținerile nu erau confirmate de probe. Instanța a invocat mesajele care o indicau pe Duca drept persoana ce transmitea ordine privind pedepsirea victimelor și filmările în care aceasta apărea într-o atmosferă relaxată alături de Gal.

Judecătorul a mai făcut referire la o încheiere din 2022 privind înlesnirea practicării prostituției de către Renata, apreciind că și acest element contrazicea încercarea de a transfera întreaga responsabilitate asupra taximetristului.

Tribunalul a concluzionat că versiunea prezentată în instanță fusese formulată pentru evitarea răspunderii penale.

Disputa juridică: omor calificat sau loviri cauzatoare de moarte

Apărările au solicitat și schimbarea încadrării juridice.  Omuț și Gal au cerut, într-o primă variantă, înlăturarea calificării prin cruzimi și reținerea infracțiunii de omor prevăzute de art. 188 din Codul penal, respectiv a tentativei la omor simplu.

Într-o altă variantă, au cerut ca fapta privind moartea Henriettei să fie încadrată ca loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din Codul penal, iar actele asupra Renatei ca vătămare corporală.

Duca Erika a formulat, de asemenea, o cerere de reîncadrare în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și vătămare corporală.

Argumentul principal a fost că inculpații nu ar fi urmărit și nici acceptat moartea victimelor. Scopul lor ar fi fost pedepsirea și constrângerea acestora pentru a obține mai mulți bani. Decesul ar fi fost un rezultat mai grav decât cel intenționat, ceea ce ar fi atras preterintenția, nu intenția specifică omorului.

Tribunalul a respins toate cererile.

Judecătorul a explicat că diferența dintre omor și lovirile cauzatoare de moarte se află în forma de vinovăție. Omorul poate fi comis cu intenție directă sau indirectă, în timp ce lovirile cauzatoare de moarte presupun că rezultatul mortal depășește intenția inițială a făptuitorului.

În această cauză, instanța a reținut intenția indirectă. Inculpații nu ar fi urmărit în mod direct moartea victimelor, dar, prin caracterul și durata tratamentului aplicat, au prevăzut posibilitatea producerii decesului și au acceptat-o.

„Nu suntem în prezența preterintenției, ci a intenției indirecte, urmarea, respectiv decesul victimei, fiind prevăzută și acceptată de către inculpați”, a concluzionat Tribunalul.

Instanța a observat că victimele fuseseră bătute în mod repetat, înfometate și lipsite de orice îngrijire medicală. În aceste condiții, supraviețuirea depindea numai de rezistența fizică a organismului, element aleatoriu și aflat în afara controlului inculpaților.

„Producerea rezultatului a depins de hazard, de întâmplare, fapt care caracterizează intenția indirectă”, se arată în sentință.

De ce a fost reținut omorul „prin cruzimi”

Articolul 189 alin. 1 lit. h din Codul penal califică drept omor săvârșit prin cruzimi fapta comisă prin procedee care provoacă victimei suferințe intense și prelungite și sunt de natură să producă un sentiment de oroare. Apărările au susținut că unele acte, chiar dacă erau grave, nu provocaseră direct decesul și fuseseră comise pentru pedepsirea victimelor, nu pentru uciderea lor.

Tribunalul a arătat însă că, pentru existența omorului prin cruzimi, nu era necesar ca fiecare act de cruzime să producă separat moartea. Era suficient ca victima să fi fost supusă unor suferințe fizice sau psihice de o intensitate deosebită, înainte de deces, în cadrul conduitei infracționale.

În cazul Renatei, instanța a avut în vedere agresiunile zilnice, arsurile, incendierea cu spirt, înfometarea, obligarea de a merge în patru labe, de a-și linge sângele și de a se lovi cu sora sa.

În cazul Henriettei, Tribunalul a menționat violențele repetate, privarea de hrană, umilințele, pedepsele legate de clienți și agresiunea de aproximativ 15–20 de minute din seara anterioară morții.

Perioada îndelungată a tratamentului a fost considerată tocmai un element care consolida caracterul de cruzime, nu unul care îl înlătura.

Individualizarea pedepselor la Tribunalul Bihor

La 9 mai 2025, Tribunalul Bihor i-a condamnat pe toți cei trei inculpați la detențiunea pe viață pentru omorul calificat asupra lui Toth Henrietta. Pentru tentativa de omor calificat asupra lui Toth Renata, fiecare a primit câte 20 de ani de închisoare.

Întrucât infracțiunile se aflau în concurs, iar una dintre pedepse era detențiunea pe viață, Tribunalul a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață.

Instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal: modul de comitere a faptelor, mijloacele folosite, durata activității infracționale, pericolul creat, rezultatul produs, scopul urmărit, conduita ulterioară și datele personale ale inculpaților.

Niciunul dintre cei trei nu avea antecedente penale, însă Tribunalul a apreciat că acest element nu putea contrabalansa gravitatea faptelor.

„Cu privire la toți inculpații instanța reține că aceștia au dat dovadă de o cruzime ieșită din comun, sadism, lipsa oricărui sentiment de umanitate, empatie, milă, având chiar o plăcere în a chinui victimele”, se arată în motivare.

Judecătorul a mai reținut durata îndelungată a suferințelor, intensitatea acestora, lipsa oricărei încercări de a ajuta victimele și atitudinea procesuală a inculpaților.

Instanța a apreciat că aceștia nu și-au asumat faptele, au încercat să arunce vina unii asupra celorlalți și nu au demonstrat că ar fi conștientizat gravitatea propriilor acțiuni.

Pe lângă pedepsele principale, Tribunalul a interzis dreptul de a comunica direct sau indirect cu Toth Renata și dreptul de a se apropia la mai puțin de 300 de metri de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care aceasta desfășoară activități sociale.

Pentru tentativa de omor, pedeapsa complementară privind aceste interdicții a fost stabilită pentru cinci ani. Au fost interzise și drepturile de a fi ales în autoritățile publice și de a ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat.

Instanța a dispus prelevarea probelor biologice pentru introducerea profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Apelul lui Gal Roxana Alexandra și înlocuirea detențiunii pe viață

Toți cei trei inculpați au atacat sentința. Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate apelurile formulate de Omuț Alin Călin și Duca Erika. În consecință, pentru aceștia au rămas definitive pedepsele rezultante ale detențiunii pe viață.

Instanța de control judiciar a admis însă apelul lui Gal Roxana Alexandra.

Curtea a înlăturat detențiunea pe viață stabilită pentru omorul calificat și a aplicat în locul acesteia pedeapsa de 25 de ani de închisoare, maximul special al închisorii prevăzut pentru această infracțiune.

Pedeapsa de 20 de ani pentru tentativa de omor calificat a fost menținută.

În aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, Curtea a pornit de la pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani, la care a adăugat sporul fix și obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă. O treime din 20 de ani înseamnă șase ani și opt luni.

Rezultatul aritmetic era de 31 de ani și opt luni. Întrucât maximul general al pedepsei închisorii este de 30 de ani, Curtea a stabilit ca Gal Roxana Alexandra să execute 30 de ani de închisoare, în regim de detenție.

Admiterea apelului nu reprezintă o achitare și nu înlătură răspunderea pentru niciuna dintre cele două infracțiuni. Gal rămâne condamnată definitiv atât pentru omor calificat prin cruzimi, cât și pentru tentativa de omor calificat asupra lui Toth Renata. Modificarea privește numai natura și cuantumul pedepsei rezultante.

Minuta Curții de Apel nu prezintă motivele concrete pentru care judecătorii au apreciat că, în cazul lui Gal, detențiunea pe viață trebuie înlocuită cu 25 de ani de închisoare. Aceste considerente pot fi stabilite riguros numai din motivarea integrală a deciziei, nu din dispozitivul publicat. Curtea a menținut pentru Gal pedeapsa complementară de cinci ani, inclusiv interdicția de a comunica cu Renata și de a se apropia la mai puțin de 300 de metri de aceasta.

Din pedepsele aplicate tuturor celor trei se scade perioada reținerii și arestării preventive începând cu 11 iunie 2024.

Nu s-a dispus suspendarea executării, amânarea aplicării pedepsei sau o altă modalitate neprivativă de libertate. Pedepsele sunt cu executare efectivă.

Apelurile părților civile, respinse

Toth Katalin și Toth Ioan, părinții victimelor, au declarat, la rândul lor, apel. Curtea de Apel Oradea le-a respins apelurile ca nefondate.

Curtea a menținut însă restul dispozițiilor sentinței Tribunalului Bihor care nu contravin deciziei definitive.

Despăgubiri de 100.000 de euro pentru Toth Renata

În cursul judecății, Toth Renata s-a constituit parte civilă și a solicitat 100.000 de euro daune morale și 10.000 de euro daune materiale.

Părinții victimelor au cerut fiecare câte 100.000 de euro daune morale și 10.000 de euro daune materiale. Sora victimelor, Giczei Imola Piroska, a solicitat 100.000 de euro cu titlu de daune morale.

Tribunalul a obligat cei trei inculpați, în solidar, la plata a 100.000 de euro daune morale către Toth Renata.

Instanța a avut în vedere atât suferințele fizice, cât și consecințele psihologice. Raportul de evaluare psihologică indica tristețe intensă, teamă, coșmaruri, atacuri de panică, probleme de concentrare și flashbackuri în care Renata retrăia agresiunile.

Potrivit hotărârii, sunetul uleiului încins îi provoca stări de panică și îi readucea în memorie momentele în care fusese arsă. Persistau dureri de spate, față, nas, ochi, cefalee și dificultăți de respirație.

Pentru părinți, Tribunalul a acordat câte 7.000 de euro daune morale, iar pentru sora victimelor, Giczei Imola Piroska, 4.000 de euro.

Şedinţe