Curtea Constituțională urmează să se pronunțe la 4 iunie 2026 asupra excepției de neconstituționalitate ridicate de avocatul Răzvan Doseanu în dosarul nr. 74/111/2022 al Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, excepție care vizează o parte esențială din mecanismul prevăzut de Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor.

Dosarul are ca punct de plecare un litigiu de contencios administrativ, în care reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ emis în aplicarea acestei legi. În cursul procesului, a fost ridicată excepția de neconstituționalitate cu privire la mai multe articole considerate esențiale pentru funcționarea registrului. Tribunalul Bihor a admis cererea de sesizare și a trimis excepția Curții Constituționale, reținând că dispozițiile contestate au legătură directă cu soluționarea cauzei.

Litigiul de la care a pornit cauza

Potrivit încheierii Tribunalului Bihor, dosarul nr. 74/111/2022 are ca obiect „anulare act administrativ”, actul contestat fiind Adresa nr. 21/des/4467 din 29 iunie 2021. În cauză figurează, în calitate de pârâți, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Bihor.

Așadar, instanța de fond nu a fost chemată să analizeze legea în abstract, ci un act administrativ emis în executarea acesteia. Tocmai în acest context procesual a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar tribunalul a apreciat că textele criticate influențează în mod direct soluția care urmează să fie dată în dosarul principal.

Ce articole din Legea nr. 118/2019 au fost contestate

Excepția ridicată de avocatul Răzvan Doseanu privește următoarele dispoziții din Legea nr. 118/2019:

• art. 2 alin. (1) lit. a);
• art. 9 alin. (1) lit. a) și b);
• art. 10 alin. (1), alin. (2) lit. a)-f), alin. (3), alin. (4) și alin. (5);
• art. 11 alin. (1)-(7);
• art. 12 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2).

În motivarea excepției sunt invocate art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 23 alin. (11) și alin. (12), precum și art. 53 din Constituție, dar și art. 7 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Practic, criticile nu vizează un detaliu periferic al legii, ci chiar structura sa centrală: cine este înscris în registru, în ce condiții, pentru cât timp, în ce împrejurări poate fi radiat și ce obligații decurg din această luare în evidență.

De ce este importantă această excepție

Legea nr. 118/2019 nu se limitează la organizarea unei simple baze de date. Ea stabilește, în mod concret, categoriile de persoane care intră în registru, modalitatea de înscriere, situațiile de radiere, obligațiile periodice față de poliție și, în anumite ipoteze, prelevarea de date biometrice și genetice. Exact aceste mecanisme sunt vizate de excepția trimisă la Curtea Constituțională.

În esență, autorul excepției susține că reglementarea nu instituie doar o evidență administrativă, ci un regim juridic sever, cu efecte de lungă durată asupra persoanei înscrise. În această logică, problema pusă în discuție nu este doar una tehnică, de redactare legislativă, ci una care privește compatibilitatea unor obligații și consecințe concrete cu garanțiile constituționale privind legalitatea, previzibilitatea, prezumția de nevinovăție, neretroactivitatea și proporționalitatea restrângerii drepturilor.

Prima direcție de critică: cine poate fi înscris în registru

Un prim capăt al excepției privește art. 2 alin. (1) lit. a) din lege, text care, astfel cum este reprodus în cererea de sesizare, se referă la persoanele fizice condamnate ori la cele împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal, precum și la cele față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale în legătură cu infracțiunile prevăzute de lege.

Autorul excepției susține că sintagma „persoane care au comis” anumite infracțiuni, coroborată cu referirile la „alte măsuri cu caracter penal” și „măsuri procesual-penale”, ridică probleme de claritate și previzibilitate. În motivare se arată că aceste formule nu delimitează suficient de precis sfera persoanelor care pot fi introduse în registru și că o asemenea reglementare poate genera incertitudine juridică.

Cu alte cuvinte, critica nu se rezumă la o observație semantică, ci privește chiar condițiile în care statul poate introduce o persoană într-un sistem de evidență care produce efecte juridice concrete.

A doua direcție de critică: prezumția de nevinovăție

Un alt punct central al excepției privește raportul dintre lege și prezumția de nevinovăție. În motivare se susține că noțiunea de „persoane care au comis” o infracțiune nu poate fi desprinsă, în limbajul dreptului penal, de existența unei hotărâri definitive de condamnare. În măsura în care legea produce efecte și față de persoane aflate în alte situații procesuale, autorul excepției susține că apare o problemă de constituționalitate raportată la art. 23 alin. (11) din Constituție.

Tot în această cheie este invocat și faptul că înscrierea în registru nu ar rămâne lipsită de consecințe, ci ar atrage obligații periodice și măsuri concrete, ceea ce, în opinia autorului excepției, amplifică problema juridică.

Înregistrarea în registru: automat sau nominal

Excepția privește și art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 118/2019, care reglementează modalitatea de înregistrare în registru. Potrivit textului redat în cerere, înregistrarea se face fie automat, prin preluarea informațiilor din evidențele cazierului judiciar, fie nominal, prin înscrierea datelor cu caracter personal și a datelor judiciare ale persoanelor prevăzute de lege.

Această parte a legii este relevantă deoarece face legătura între statutul juridic al persoanei și mecanismul concret prin care aceasta este luată în evidență. Din perspectiva excepției, tocmai caracterul automat al unor asemenea efecte este unul dintre elementele care justifică analiza de constituționalitate.

Obligațiile concrete impuse persoanelor înscrise

Una dintre cele mai sensibile componente ale legii este reprezentată de obligațiile instituite în sarcina persoanelor înscrise în registru. Potrivit art. 12 din lege, astfel cum este reprodus în excepție, acestea trebuie să se prezinte periodic la poliție, cel târziu o dată la 3 luni, pentru a comunica informații privind profesia sau activitatea desfășurată, mijloacele de existență, persoanele minore ori vulnerabile cu care locuiesc sau cu care au intrat în contact direct și sistematic, locurile frecventate în mod preponderent de copii în care au avut acces, adresa unde locuiesc și modul de comunicare cu organele de poliție.

În plus, persoana înscrisă trebuie să anunțe în prealabil poliția în cazul unor deplasări mai lungi de 15 zile, indicând destinația, scopul, perioada și mijlocul de transport, iar în cazul schimbării locuinței are obligația de a se prezenta la noul organ de poliție în termen de cel mult 3 zile.

Aceste obligații sunt unul dintre punctele în jurul cărora gravitează întreaga excepție. Autorul susține că ele depășesc sfera unei simple evidențe administrative și creează un regim de monitorizare și raportare constantă, care trebuie analizat din perspectiva art. 53 din Constituție, referitor la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți.

Fotografiere, amprentare și prelevare de probe biologice

Excepția atacă și art. 11 din lege, care, potrivit textului reprodus în document, prevede fotografierea persoanei înscrise, înregistrarea dactiloscopică și prelevarea probelor biologice pentru introducerea profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, fără consimțământul acesteia. De asemenea, documentul menționează obligația de prezentare la organul de poliție și posibilitatea constrângerii în caz de refuz sau neprezentare.

Din punct de vedere jurnalistic, acesta este unul dintre cele mai importante pasaje ale cauzei, deoarece arată că discuția de la CCR nu privește numai existența unui registru, ci și natura datelor colectate și modalitatea în care acestea pot fi obținute și utilizate în cadrul sistemului.

Radierea din registru: condiții limitate

O altă componentă majoră a excepției privește art. 10 din Legea nr. 118/2019, care reglementează scoaterea din evidență. Potrivit textului legal redat în cerere, radierea este posibilă doar în cazuri expres prevăzute: dacă fapta nu mai este incriminată, dacă s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, dacă există hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal, după împlinirea unor termene de 10 sau 20 de ani în anumite ipoteze, la împlinirea vârstei de 85 de ani în anumite cazuri ori la deces.

Tot acest text prevede, în mod expres, că scoaterea din evidența cazierului judiciar nu produce efecte asupra datelor din registru și că grațierea, prescripția executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea nu conduc la radierea persoanei.

Pe acest punct, autorul excepției susține că legea configurează o menținere foarte îndelungată în registru, cu efecte care pot deveni, în practică, aproape permanente.

Problema reabilitării

Raportul dintre Legea nr. 118/2019 și instituția reabilitării reprezintă unul dintre cele mai importante noduri juridice ale excepției. În motivare se arată că, potrivit Codului penal, reabilitarea produce încetarea decăderilor, interdicțiilor și incapacităților rezultate din condamnare, în timp ce legea registrului menține persoana în evidență și după intervenirea reabilitării.

Autorul excepției susține că această soluție legislativă golește de conținut efectele reabilitării și menține, pe o cale specială, un regim restrictiv care continuă să producă efecte chiar și după ce dreptul penal general consacră reintegrarea juridică a persoanei.

Critica privind retroactivitatea

Excepția invocă și art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În motivare se susține că, dacă regimul instituit de lege produce efecte apropiate de cele ale unei sancțiuni sau ale unei măsuri preventive, atunci el nu poate fi aplicat unor persoane care au săvârșit faptele înainte de intrarea în vigoare a legii.

Această critică este legată direct de ideea că orice persoană trebuie să poată cunoaște, la momentul săvârșirii faptei, ansamblul consecințelor juridice pe care le poate suporta. Tocmai din acest motiv, problema retroactivității ocupă un loc central în argumentația autorului excepției.

Potrivit unor date comunicate de Poliția Română la solicitarea BihorJust, la finalul lunii noiembrie 2022 în registru figurau 64.896 de persoane, dintre care 54.290 de persoane condamnate ori vizate de alte măsuri cu caracter penal sau procesual-penal dispuse de autoritățile române, 11.514 persoane de cetățenie română cu privire la care au fost primite comunicări din alte state și 22 de persoane născute în străinătate despre care existau date că se deplasează sau s-ar putea deplasa pe teritoriul României.

Aceste cifre arată că discuția privind constituționalitatea legii nu privește un mecanism marginal, ci un sistem cu aplicare largă, ceea ce explică interesul major pentru decizia Curții Constituționale.