SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Disputa dintre constructori și CNAIR privind atribuirea contractului pentru proiectarea și execuția podului de pe DN19 a fost mutată de Curtea de Apel Cluj la București, după o confruntare juridică centrată pe o întrebare esențială pentru întregul proces: este sau nu acest proiect o lucrare aferentă infrastructurii de transport de interes național?
De răspunsul la această întrebare depindea nu doar instanța competentă să judece cauza, ci și întreg traseul procedural al litigiului.
Dosarul, înregistrat sub numărul 517/33/2026 pe rolul Secției a III-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, a fost deschis de Alpina Blazna SRL, lider al asocierii formate împreună cu Conferic SRL și Roads Design SRL, împotriva Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin DRDP Cluj. Obiectul cauzei îl reprezintă plângerea formulată împotriva Deciziei CNSC nr. 1130/C9/666 din 8 aprilie 2026.
În centrul litigiului se află procedura de achiziție organizată de CNAIR pentru proiectarea și execuția podului de pe DN19, la kilometrul 232+686. Constructorii contestatari au cerut anularea raportului procedurii și reevaluarea ofertelor depuse de competitori, susținând inclusiv că ar trebui să primească acces complet la dosarul achiziției publice și la ofertele firmelor clasate înaintea lor.
Asocierea reclamantă a solicitat instanței să modifice integral decizia CNSC și să oblige autoritatea contractantă să reevalueze ofertele considerate admisibile în cadrul procedurii. În paralel, firmele au cerut și posibilitatea de a-și completa criticile după studierea integrală a documentelor din dosarul achiziției.
Înainte ca instanța să intre însă în analiza fondului, procesul s-a blocat într-o dispută privind competența de soluționare a cauzei. CNAIR a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj și a cerut trimiterea dosarului la Curtea de Apel București, argumentând că proiectul privește infrastructura rutieră națională și intră sub incidența dispozițiilor speciale din Legea nr. 101/2016 privind achizițiile publice.
În ședință, avocatul constructorilor a încercat să convingă instanța că simpla amplasare a podului pe un drum național nu este suficientă pentru ca întreaga investiție să fie calificată automat drept proiect de interes național. Potrivit hotărârii, reprezentantul petentei a susținut că „una este calificarea drumului ca drum național și cu totul altceva este calificarea unui proiect ca fiind de interes național”.
Apărătorul a insistat și asupra faptului că legislația nu oferă o definiție suficient de clară pentru asemenea proiecte și că autoritatea contractantă nu ar fi demonstrat concret că lucrarea intră în categoria infrastructurii de interes național. În fața Curții, acesta a afirmat că „simpla plasare a podului pe un drum național nu îl transformă automat într-un proiect de interes național”.
Miza juridică era însă decisivă.
Dacă proiectul ar fi fost considerat o simplă investiție locală sau regională, litigiul ar fi rămas la Curtea de Apel Cluj. Dacă însă lucrările intrau în categoria infrastructurii de transport de interes național, competența devenea exclusivă și revenea Curții de Apel București.
Curtea de Apel Cluj a dat dreptate CNAIR și a concluzionat că procedura de achiziție privește în mod direct lucrări aferente infrastructurii naționale de transport. Judecătorii au arătat că obiectul contractului este „proiectarea şi execuţia unui pod pe un drum naţional”, iar procedura „vizează lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional”.
Instanța a subliniat că legea nu face nicio diferență în funcție de dimensiunea proiectului sau de amploarea concretă a investiției. În motivare, Curtea a reținut explicit că „textul de lege nu distinge, prin urmare, indiferent de dimensiunea sau obiectul lucrărilor, dacă acestea sunt aferente infrastructurii de transport de interes naţional, competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti”.
Judecătorii au pus accent și pe statutul juridic al CNAIR, descris în hotărâre drept persoană juridică de interes strategic naţional care desfășoară activități de interes public în domeniul administrării drumurilor naționale și al autostrăzilor.
Pentru a-și susține concluzia, Curtea de Apel Cluj a invocat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în litigii similare privind contracte de infrastructură rutieră, arătând că practica instanței supreme este deja constantă în sensul că asemenea dosare trebuie soluționate de Curtea de Apel București.
Prin decizia pronunțată în 21 mai 2026, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat definitiv dosarul către Curtea de Apel București, unde va continua confruntarea juridică dintre constructori și CNAIR pentru contractul privind podul de pe DN19.
Hotărârea este definitivă și nu poate fi atacată.
Hotârârea poate fi consultată mai jos.
Partajează acest conținut:
