SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Arestarea preventivă a lui Cristian Anton și soluția pronunțată în procedura de contestare au fost criticate public de avocatul Kristian Winzer, care vorbește despre posibile nereguli grave privind legalitatea măsurii și modul în care a fost exercitat controlul judiciar. Într-o postare publicată pe Facebook, apărătorul invocă probleme de imparțialitate, lipsa unei motivări efective și riscul ca presiunea publică din jurul dosarului să afecteze percepția asupra cauzei. Redăm mai jos postarea publicată de avocatul Kristian Winzer.
” În legătură cu soluția pronunțată în procedura de contestare a măsurii arestării preventive în dosarul nr. 1646/117/2026, apreciez că aceasta relevă DEFICIENȚE GRAVE de legalitate și de conformitate cu standardele constituționale și convenționale aplicabile în materia restrângerii libertății individuale.
Analiza reală și obiectivă a actelor dosarului penal în care este ”vizat” domnul ANTON Cristian indică existența unor disfuncționalități majore ale mecanismului judiciar, care depășesc sfera unor simple imperfecțiuni procedurale și care afectează în mod direct și iremediabil garanțiile fundamentale ale procesului echitabil.
În primul rând, s-a conturat o aparență serioasă de incompatibilitate obiectivă, în sensul art. 64 alin. (1) lit. f) C.Proc.Pen., generată de implicarea anterioară extensivă a aceluiași judecător de drepturi și libertăți în autorizarea tuturor măsurilor intruzive dispuse în cauză.
Modul în care au fost formulate aceste încheieri (respectiv în termeni de certitudine asupra situației de fapt descrise de către acuzare și asupra vinovăției domnului ANTON Cristian) depășește cadrul unei analize preliminare obiective și indică existența unei OPINII DEJA FORMATE/ ANTICIPATE, incompatibile cu exigența unei evaluări ulterioare reale și independente.
În al doilea rând, măsura arestării preventive a fost dispusă în absența unei motivări la momentul pronunțării, exclusiv în baza minutei. O asemenea practică NU poate fi calificată drept o simplă omisiune, ci reprezintă o încălcare directă a dispozițiilor art. 226 alin. (1) și (3) C.Proc.Pen. și a jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 233/2021).
În lipsa motivării, actul jurisdicțional este golit de substanță, iar controlul asupra privării de libertate devine pur formal, ceea ce echivalează, în mod evident, cu o ingerință arbitrară în sensul art. 5 CEDO.
În al treilea rând, conținutul încheierii contestate NU reflectă o analiză judiciară proprie a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj, ci reproduce în mod extensiv poziția, pespectiva și concluziile acuzării.
Lipsa unei evaluări autonome a probatoriului și absența examinării efective a apărărilor formulate transformă intervenția instanței într-un demers strict formal, lipsit de rolul său constituțional de garant al echilibrului procesual.
În aceste condiții, NU se mai poate vorbi despre exercitarea efectivă a controlului judiciar, ci despre o validare formală a acuzației, incompatibilă cu principiile care guvernează un proces echitabil.
Considerăm că astfel de practici NU pot fi tratate ca excepții tolerabile, întrucât ele afectează în mod direct încrederea în actul de Justiție și în capacitatea acestuia de a respecta drepturile fundamentale.
Respectarea cerințelor privind imparțialitatea, motivarea hotărârilor judecătorești și caracterul efectiv al controlului jurisdicțional NU reprezintă simple exigențe teoretice, ci condiții esențiale pentru legalitatea oricărei măsuri privative de libertate.
IMPORTANT – Prin Hotărârea pronunțată la data de 17 septembrie 2020 în Cauza MÎRGADÎROV împotriva Azerbaidjanului și a Turciei (cerere nr. 62775/14), Ct.E.D.O. a confirmat că are loc o ÎNCĂLCARE a art. 5.4. (controlul judiciar asupra legalității detenției) atunci când instanțele NU efectuează o examinare autentică cu privire la legalitatea unei măsuri preventive și când folosesc ”formule SCURTE, VAGI și STEREOTIPE pentru respingerea plângerilor reclamantului cu privire la arestarea sa preventivă, limitându-și rolul la AUTOMAT DE ADMITERE a cererilor organelor de urmărire penală.”
FOARTE IMPORTANT, în raport de presiunea publică generată INTENȚIONAT asupra acestei cauze penale, prin ”scurgerea” în spațiul public a unor informații și/ sau a unor mijloace de probă dintr-o fază NEPUBLICĂ a procesului penal – ”Detenția provizorie a unui acuzat trebuie să servească NEVOILOR ANCHETEI PENALE, iar NU să satisfacă setea de răzbunare și de pedepsire pe care publicul ar putea să o resimtă”. (a se vedea cauza CÂRSTEA contra României – Ct.E.D.O.)”
Partajează acest conținut:
