SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
În ședința din 16 iulie 2026, Curtea Constituțională s-a reunit pentru a dezbate excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale O.U.G. nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțională, în ansamblul său, Ordonanța de urgență nr. 62/2024, prin care Guvernul instituise o procedură specială pentru soluționarea proceselor referitoare la salariile, pensiile și alte drepturi sociale ale personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, decizia a fost luată cu majoritate de voturi, după ce judecătorii constituționali au constatat că Guvernul nu a justificat existența unei situații extraordinare care să permită adoptarea unei ordonanțe de urgență.
Decizia nu înseamnă că bugetarii sau pensionarii câștigă automat procesele și nici că statul trebuie să le plătească imediat sumele solicitate, însă va avea consecințe importante asupra modului în care sunt judecate aceste litigii.
Ce prevedea O.U.G. nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ?
Articolul 1
(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.
(2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).
(3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
Articolul 2
(1) Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
(2) Odată cu comunicarea către Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se transmite, în copie, prin poștă electronică, de către instanța de trimitere și celorlalte instanțe judecătorești competente să soluționeze, în primă instanță sau în calea de atac, procese de natura celui în care aceasta a fost formulată. Președinții instanțelor judecătorești competente, de îndată ce primesc copia încheierii de sesizare, iau măsurile necesare pentru informarea judecătorilor din secțiile corespunzătoare ale acelor instanțe.
(3) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, vor fi suspendate până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
(4) Sesizările prevăzute la alin. (1) având același obiect sau al căror obiect se află în strânsă legătură se conexează.
(5) Sesizările prevăzute la alin. (1) se judecă cu prioritate, în cel mult 60 de zile de la data învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(6) Decizia se motivează în termen de cel mult 15 de zile de la pronunțare și se publică în cel mult 5 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 3
Dispozițiile art. 1 și 2 se aplică și proceselor în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Articolul 4
Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie.
Cum funcționa mecanismul desființat de CCR ?
OUG nr. 62/2024 se aplica unei categorii foarte largi de dosare: procese privind stabilirea sau plata salariilor și a altor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, raporturile de muncă ori de serviciu, pensiile, recalcularea sau revizuirea pensiilor și alte prestații de asigurări sociale.
Actul normativ se aplica indiferent de natura procesului, de calitatea părților sau de instanța competentă să judece cauza.
Atunci când într-un asemenea dosar apărea o problemă de drept asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu se pronunțase anterior și care nu făcea obiectul unui recurs în interesul legii, instanța era obligată să sesizeze ICCJ pentru pronunțarea unei soluții de principiu.
În același timp, toate cauzele similare aflate pe rolul instanțelor trebuiau suspendate până la pronunțarea instanței supreme. OUG prevedea că sesizările urmau să fie soluționate cu prioritate, în cel mult 60 de zile, iar mecanismul se aplica inclusiv proceselor care erau deja în curs la momentul intrării în vigoare a ordonanței.
În practică, procedura a produs numeroase sesizări adresate Înaltei Curți și a determinat suspendarea unor dosare din instanțele inferioare, de la litigii privind drepturile polițiștilor sau funcționarilor publici până la procese privind salarizarea personalului din justiție și recalcularea unor drepturi de pensie.
CCR a opinat că Guvernul a invocat doar formal urgența
Potrivit comunicatului CCR, motivarea adoptării OUG nr. 62/2024 a fost una pur formală. Guvernul nu ar fi demonstrat existența unei situații extraordinare, preexistente, obiective și cuantificabile, care să impună o intervenție legislativă imediată.
În aceste condiții, Curtea a constatat încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, fiind obligat să motiveze urgența în cuprinsul actului normativ.
„Curtea Constituțională a statuat că motivarea adoptării ordonanței de urgență este una formală, nefiind invocată existența unei situații extraordinare, preexistente, cuantificabile și obiective, care să necesite reglementarea imediată”, se arată în comunicat.
Guvernul justificase ordonanța prin necesitatea unificării practicii judiciare în procesele privind salariile, pensiile și alte drepturi sociale ale personalului bugetar, susținând că existau soluții diferite pronunțate de instanțele din țară și că asemenea litigii puteau avea un impact considerabil asupra bugetului de stat. OUG a fost adoptată la 13 iunie 2024 de Guvernul condus de Marcel Ciolacu și a intrat în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial din 14 iunie 2024.
CCR a respins însă această justificare și a stabilit că existența unei practici neunitare nu poate fi calificată drept situație extraordinară, deoarece diferențele de interpretare sunt inerente oricărui sistem judiciar.
Curtea a mai arătat că legislația procesuală conține deja instrumente pentru unificarea practicii: recursul în interesul legii și procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Ce se întâmplă cu dosarele suspendate ?
Principala consecință practică este dispariția temeiului special în baza căruia instanțele erau obligate să sesizeze Înalta Curte și să suspende toate procesele similare.
După publicarea deciziei CCR, instanțele nu vor mai putea face noi sesizări în baza OUG nr. 62/2024, procesele nu vor mai putea fi suspendate în temeiul mecanismului instituit de ordonanță, dosarele deja suspendate vor putea fi repuse pe rol, din oficiu sau la solicitarea părților, după verificarea situației concrete de către instanță, iar judecătorii vor reveni la regulile obișnuite din Codul de procedură civilă.
Reluarea nu va fi însă neapărat automată și simultană în toate cauzele. Fiecare instanță va trebui să verifice dacă suspendarea s-a întemeiat exclusiv pe OUG nr. 62/2024 sau dacă există și un alt motiv legal pentru care procesul trebuie să rămână suspendat.
În privința sesizărilor deja înregistrate pe rolul Înaltei Curți, instanța supremă va trebui să stabilească în fiecare caz dacă procedura mai poate continua după dispariția temeiului juridic special. Deciziile pe care ÎCCJ le-a pronunțat și publicat deja nu sunt însă anulate automat de hotărârea CCR, deoarece deciziile Curții Constituționale nu produc, ca regulă, efecte retroactive.
Procesele nu se reiau chiar din ziua comunicatului
Decizia CCR este definitivă și general obligatorie, însă efectele juridice directe se produc de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, nu de la simpla publicare a comunicatului de presă.
Până la publicarea deciziei și a dispozitivului oficial, OUG nr. 62/2024 rămâne formal în vigoare.
După publicarea deciziei în Monitorul Oficial, întreaga ordonanță va fi suspendată de drept. Potrivit art. 147 din Constituție, dispozițiile declarate neconstituționale își încetează efectele juridice după 45 de zile dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul nu le pune în acord cu Legea fundamentală. Pe durata celor 45 de zile, normele nu mai pot fi aplicate. Deciziile CCR produc efecte numai pentru viitor.
În acest caz, problema constatată de CCR nu privește doar formularea unui articol, ci modul în care a fost adoptată întreaga ordonanță, în lipsa unei urgențe constituționale reale. În consecință, mecanismul nu poate fi salvat prin eliminarea unei simple sintagme. O eventuală procedură specială ar trebui reglementată din nou, cu respectarea cerințelor constituționale, cel mai probabil printr-o lege adoptată de Parlament.
Bugetarii și pensionarii nu câștigă automat procesele
Hotărârea CCR privește procedura de judecată, nu fondul revendicărilor formulate de angajații publici sau de pensionari.
Curtea Constituțională nu a stabilit că salariile au fost calculate greșit, că anumite sporuri trebuie acordate sau că pensiile trebuie recalculate. Aceste aspecte vor continua să fie analizate de instanțele competente, în funcție de situația fiecărui reclamant și de legislația aplicabilă.
Decizia poate însă accelera judecarea unor cauze care fuseseră suspendate în așteptarea Înaltei Curți. În cazul în care instituțiile publice vor pierde asemenea procese, obligațiile de plată ar putea deveni exigibile mai repede, ceea ce poate produce un impact asupra bugetelor instituțiilor și asupra bugetului general consolidat.
În același timp, dispariția mecanismului special poate conduce din nou la interpretări diferite între instanțe. Unificarea practicii judiciare va trebui realizată prin instrumentele generale deja prevăzute de Codul de procedură civilă: recursul în interesul legii și hotărârea prealabilă, în condițiile obișnuite.
Proiectul de aprobare a ordonanței este încă în Parlament
OUG nr. 62/2024 nu fusese aprobată definitiv prin lege. Senatul adoptase proiectul de aprobare, iar documentul se afla la Camera Deputaților, for decizional, fiind trimis comisiilor permanente pentru raport.
Parlamentul va trebui să țină cont de decizia CCR. O simplă aprobare a ordonanței în forma actuală nu ar putea înlătura viciul de neconstituționalitate constatat, întrucât acesta privește actul în ansamblul său și însăși justificarea folosirii delegării legislative de urgență.
Motivarea completă a Deciziei nr. 876/2026 urmează să fie redactată și publicată în Monitorul Oficial. Aceasta va clarifica în detaliu raționamentul CCR și modul în care Curtea a analizat argumentele privind urgența, practica judiciară neunitară și mecanismele de unificare existente.
Redăm în conținutul textului de mai jos comunicatul CCR privind admiterea excepției de neconstituționalitate având ca obiect O.U.G 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale :
Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale este neconstituțională, în ansamblul său.
Rezumat
Curtea Constituțională a statuat că motivarea adoptării ordonanței de urgență este una formală, nefiind invocată existența unei situații extraordinare, preexistente, cuantificabile și obiective, care să necesite reglementarea imediată, astfel încât a constatat încălcarea art.115 alin.(4) din Constituție.
Argumente
Ordonanța de urgență criticată urmărește instituirea unei proceduri speciale pentru soluționarea litigiilor privind salariile, pensiile și alte drepturi sociale ale personalului plătit din fonduri publice, prin crearea unui mecanism de unificare a practicii judiciare. Totuși, existența unei practici neunitare nu reprezintă o situație extraordinară, fiind inerentă oricărui sistem judiciar, iar mecanisme privind asigurarea unei jurisprudențe unitare, precum recursul în interesul legii și hotărârile prealabile, sunt deja reglementate de Codul de procedură civilă.
Ca atare, elementele de oportunitate legislativă invocate nu se încadrează în exigențele constituționale referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență a Guvernului.
Decizia este definitivă și general obligatorie.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Document neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea Curții Constituționale.
Partajează acest conținut:
