Soluționarea cauzelor referitoare la anularea unui certificat de încadrare în grad de handicap

Titlul problemei de drept: modalitatea de soluţionare a cauzelor având ca obiect anulare certificat de încadrare în grad de handicap; probe (Curtea de Apel Galaţi)

• Materie: contencios administrativ şi fiscal
• Subcategorie: alte tipuri de cauze
• Obiect în Ecris: 4850, anulare act administrativ
• Actul normativ incident: art. 87 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap; art. 18 din Legea nr. 554/2004; art. 255 alin. (1) noul Cod de procedură civilă; Ordinul 762/1992/2007 al MMFES şi MSP
• Cuvinte-cheie: certificat de încadrare în grad de handicap, anulare, expertiză medico-legală

Practica judiciară

Opinia majoritară este în sensul că nu se impune a se administra în cauză proba cu expertiza medico-legală, concluziile comisiei putând fi verificate doar în funcţie de actele medicale aflate la dosar.

Cu privire la soluţia pe care o poate pronunţa instanţa, opinia majoritară este în sensul că, dacă din actele dosarului rezultă că încadrarea nu este corectă, instanţa poate anula certificatul de handicap dispunând efectuarea unei noi evaluări de către Comisie.

Opinia minoritară s-a formulat în sensul că este admisibilă şi utilă proba cu expertiză medico-legală întrucât judecătorii nu au cunoştinţele medicale necesare pentru verificarea şi interpretarea actelor depuse la dosar.

Cu privire la soluţia pe care o poate pronunţa instanţa, opinia minoritară este în sensul că aceasta poate anula certificatul de încadrare în grad de handicap şi poate dispune o altă încadrare.

Opinia referentului

În ceea ce priveşte probatoriul, împărtăşeşte opinia majoritară, în sensul că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale în litigiile având ca obiect anulare certificat de handicap întrucât o astfel de probă nu este utilă cauzei, iar concluziile Comisiei se pot verifica în funcţie de actele medicale de la dosar şi tabelul cu gradele şi criteriile de handicap din Ordinul nr. 762/1992/2007 al MMFES şi MSP.

În ceea ce priveşte soluţia ce se poate pronunţa în astfel de cauze, este de acord cu opinia minoritară, în sensul că instanţa, anulând certificatul de handicap contestat, poate dispune încadrarea petentului în alt grad de handicap.

Opinia formatorului INM

Chestiuni prealabile

Opinia va fi exprimată luând în considerare următoarea stare de fapt:

– comisia de evaluare, care este organ de specialitate al consiliului judeţean sau, după caz, al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi are activitate decizională în materia încadrării persoanelor adulte în grad şi tip de handicap [cf. art. 85 alin. (4) din Legea nr. 448/2006], respinge cererea de încadrare în grad şi tip de handicap sau admite cererea dar eliberează un certificat de încadrare apreciat de beneficiar ca fiind greşit sub aspectul stării de fapt (a situaţiei medicale);

– se formulează acţiune în justiţie şi se cerere: (a) obligarea comisiei să elibereze certificatul pretins sau (b) anularea certificatului emis şi obligarea comisiei să elibereze un nou certificat, cu o altă încadrare în grad şi/sau tip de handicap sau (c) anularea certificatului emis, pentru considerente de ordin medical, şi obligarea comisiei să efectueze o nouă evaluare.

Într-o astfel de situaţie, considerăm că opinia minoritară (din cele enumerate la pct. 11.1) este cea corectă şi că eroarea celei majoritare provine din aprecierea greşită a soluţiilor pe care le poate pronunța instanţa (aceasta este, probabil, sursa reală a divergenţei).

Astfel, potrivit art. 87 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap:

(4) Încadrarea sau respingerea încadrării în grad şi tip de handicap se atestă prin certificat emis de către comisiile de evaluare. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.

(5) Certificatele emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi contestate de titularii acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru.

Aşadar, certificatele sau refuzul emiterii lor pot fi contestate potrivit dreptului comun în materie de contencios administrativ.

Or, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, printre soluţiile pe care le poate pronunța instanţa se numără şi acelea de a obliga comisia să elibereze certificatul (în cazul în care cererea a fost respinsă) sau de a anula, în tot sau în parte, actul administrativ (în speţă, certificatul, dacă a fost emis) şi/sau să elibereze un nou certificat (în cazul în care încadrarea în grad şi tip de handicap a fost eronată).

Contenciosul administrativ este de plină jurisdicţie şi, deci, este greşit ca în cazul cererilor în anulare şi/sau în obligarea la emiterea certificatului sau a unui nou certificat, după caz, să se dispună doar obligarea comisiei la efectuarea unei noi evaluări.

Or, dacă astfel de soluţii pot fi dispuse, utilitatea (sau chiar necesitatea) expertizei este evidentă deoarece judecata stării de fapt presupune aprecieri de ordin medical, fiind pe deplin îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 255 alin. (1) Cod de procedură civilă, potrivit cărora [p]robele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.

Expertiza este utilă chiar şi dacă se solicită doar anularea certificatului şi obligarea comisiei la efectuarea unei noi evaluări, dacă se contestă starea de fapt (situaţia medicală a petentului), deoarece şi în acest caz instanţa este ţinută să verifice corecta apreciere de către comisie a unor chestiuni medicale.

Pentru aceste considerente, propunem următorul răspuns:

În cazul acţiunilor având ca obiect (a) obligarea comisiei de evaluare, la care se referă dispoziţiile art. 85 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, să elibereze certificatul pretins sau (b) anularea certificatului emis şi obligarea comisiei să elibereze un nou certificat, cu o altă încadrare în grad şi/sau tip de handicap sau (c) anularea certificatului emis, pentru considerente de ordin medical, şi obligarea comisiei să efectueze o nouă evaluare, soluţiile pe care le poate da instanţa sunt guvernate de dispoziţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 iar administrarea probei expertizei medicale este utilă cauzei.

Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ

În sensul opiniei formatorului INM, cu precizarea că proba cu expertiză medico-legală este admisibilă în principiu, fiind utilă atunci când analizează criteriile medicale, judecata stării de fapt impunând astfel aprecieri de ordin medical.

Opinii exprimate de participanții la întâlnire:

Proba cu expertiză medico-legală este admisibilă, dar în practică serviciile de medicină legală refuză efectuarea acesteia, chiar dacă obiectivele expertizei nu vizează încadrarea în grad de handicap (atribuție exclusivă a comisiei de evaluare), ci explicarea/clarificarea situației medicale a reclamantului.

În sprijinul opiniei potrivit căreia nu ar fi necesară administrarea probei cu expertiza medico-legală s-a invocat faptul că verificările instanței se pot realiza prin raportare la actele medicale ale reclamantului emise de medicul specialist care au fundamentat decizia comisiei de evaluare.

Analiza admisibilității probei cu expertiza medico-legală trebuie să țină seama de exigențele asigurării unui proces echitabil reclamantului și ținând seama de limitele controlului exercitat de instanțe în materia contenciosului administrativ. În acest context, similar altor materii supuse controlului instanței de contencios administrativ, în virtutea principiului plenitudinii de competență, instanța are dreptul de verifica dacă dreptul de apreciere al comisiei de evaluare a fost corect exercitat.

Cu majoritate, a fost agreată opinia formatorului INM.

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului administrativ și financiar-fiscal – Curtea de Apel Iași, 23-24 mai 2019.