Sesizare RIL | O cauză este repusă pe rol din oficiu dacă partea interesată nu cere acest lucru în termen de 6 luni de la soluția dată de CJUE?

Curtea de Apel Cluj a formulat un recurs în interesul legii, prin care solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) să se pronunțe asupra unei probleme de drept privind repunerea din oficiu pe rol a unei cauze, soluționată în mod diferite de instanțe. Instanța clujeană a apreciat că problema de drept supusă atenției este de mare importanță practică, deoarece în ultimii ani au existat la nivelul tuturor instanțelor un număr mare de dosare suspendate pe temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea unor trimiteri preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Conținutul sesizării RIL a Curții de Apel Cluj:

”Perimarea unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac în condițiile art. 416 alin. 1 Cod de procedură civilă, în cazul suspendării dispuse de către instanță în baza dispozițiilor art. 413 alin. 1 punctul 1 Cod de procedură civilă, în ipoteza în care partea interesantă nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de șase luni de la soluționarea cauzei de către CJUE. Suntem în prezența unui caz de repunere a cauzei pe rol din oficiu sau nu?”

Textele de lege invocate în cadrul sesizării

– Art. 416 alin. 1 Cod de procedură civilă – Cererile supuse perimării – Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

– Art. 413 alin. 1 punctul 1 Cod de procedură civilă – Suspendarea facultativă – Instanţa poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Opinii în cadrul jurisprudenței

Într-o primă opinie s-a apreciat că suntem în prezența unui caz de reluare din oficiu a judecării cauzei, având în vedere rațiunea suspendării judecății în această ipoteză: dacă instanța națională a apreciat că are nevoie de o interpretare a dreptului Uniunii Europene, este obligată să valorifice această interpretare și să repună din oficiu cauza pe rol, după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat, chiar dacă CJUE a fost sesizată de o altă instanță din același stat membru sau din alt stat membru al UE. Instanța nu ar trebuie să permită intervenția vreunui impediment de ordin procedural care ar împiedica soluționarea cauzei pe fond și care ar putea fi evitat prin repunerea din oficiu a cauzei pe rol.

În consecință, acolo unde părțile nu au solicitat deja acest lucru, dosarele vor fi repuse pe rol din oficiu, în vederea soluționării cauzei. Chiar dacă instanța omite repunerea pe rol a dosarului în termen de perimare de șase luni, nu va interveni perimarea cererii, deoarece potrivit art. 416 alin. 3 Cod de procedură penală, ”nu constituie cauze de perimare cazurile când actul trebuia efectuat din oficiu”.

A doua opinie arată că suntem în prezenta unui caz de suspendare facultativă a judecății, unul dintre cele reglementate de art. 413 Cod de procedură civilă, iar în cazul tuturor acestor cazuri de suspendare facultativă, judecata se reia doar la cererea expresă a părții interesate, printr-o cerere de repunere pe rol adresată instanței. Nu se justifică un tratament diferit din această perspectivă, între cazul de suspendare reglementat de art. 413 alin. 1 punctul 1 Cod de procedură civilă  și celelalte cazuri de suspendare facultativă reglementate de art. 413 alin. 2 și 3 Cod de procedură civilă. Mai mult, nu există vreo diferențiere de tratament procedural între dosarele în care suspendare soluționării cauzei până la pronunțarea de către CJUE a unei dicizii preliminare a fost dispusă din oficiu și cele în care suspendarea a fost dispusă la cererea uneia dintre părți.

În plus, nu suntem în prezenta cazului de suspendare de drept reglementat de art. 412 alin. 1 punctul 7Cod de procedură civilă, deoarece prin ipoteză nu este vorba chiar despreinstanța care a formulat cererea de pronunțare a hotărârii preliminare de către CJUE.

În consecință, nu există o obligație a instanței de repunere a cauzei pe rol, așa încât împlinirea termenului de perimare care începe să curgă de la momentul pronunțării de către CJUE a soluției așteptate din dosarul indicat atrage perimarea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac, pentru a sancționa pasivitatea părții interesate.

DOCUMENT – Textul sesizării RIL a Curții de Apel Cluj: