Schimbarea încadrării juridice | Dacă reținerea stării de recidivă constituie o schimbare a încadrării juridice

Titlul problemei de drept: Schimbarea încadrării juridice. Cazuri. Dacă reținerea stării de recidivă constituie o schimbare a încadrării juridice (PJ Arad)

Autorul întrebării prezintă două moduri diferite de a proceda când după stabilirea cadrului procesual în drept se descoperă că fapta este comisă în stare de recidivă. Arată că într-o orientare se procedează la schimbarea încadrării juridice, într-o altă orientare nu se recurge la această procedură, ci se menționează starea de recidivă în actul de trimitere în judecată.

În opinia noastră prima soluție este cea corectă.

Rezolvarea problemei nu se reduce la a stabili dacă dispozițiile privind recidiva fac sau nu parte din „încadrarea juridică” astfel cum această noțiune este explicată în dreptul substanțial.

Sub aspect procedural, interesează ce anume intră în noțiunea de „acuzație în drept”, în raport de care suspectul sau inculpatul, informat fiind, să își poată prefigura toate consecințele procedurii la care este supus.

Din această perspectivă, noțiunea de acuzație care trebuie stabilită complet de către organul de urmărire penală și adusă la cunoștința celui cercetat nu se limitează la normele care caracterizează strict fapta care face obiectul cauzei, ci cuprinde toate dispozițiile de natură să determine consecințele faptei în planul răspunderii penale, cu precădere când ele sunt de natură să îngreuneze răspunderea; or, starea de recidivă constituie o astfel de reglementare, care influențează regimul răspunderii (în legătură cu limitele de pedeapsă, în legătură cu accesul la beneficii de drept substanțial sau procesual etc).

De aceea, sub aspect procesual este necesar ca ea să fie avută în vedere în cuprinsul în drept al acuzației când este cunoscută de la început, iar atunci când survine pe parcurs, să fie valorificată în procedura schimbării încadrării juridice, prevăzută la art. 311 lin. (1) C.p.p.

Ceea ce este de esența acestei proceduri, în problema pe care o discutăm, este ca „descoperirea” noii împrejurări (a stării de recidivă) să fie adusă la cunoștința suspectului sau inculpatului. De aceea, chiar dacă nu s-a parcurs procedura prevăzută la art. 311 C.p.p., dar, spre exemplu, cu ocazia unei audieri suspectul sau inculpatul a fost informat, în procedura prevăzută de art. 108 C.p.p., cu privire la starea de recidivă în care se reține că a comis fapta, va fi dificil de susținut că omisiunea de a se dispune formal schimbarea acuzației i-a produs vreo vătămare, de vreme ce acuzația i-a fost adusă la cunoștință în toate componentele care influențează regimul răspunderii sale, permițându-i astfel să formuleze apărări sau să își organizeze conduita procesuală ținând cont inclusiv de acest aspect.

A fost agreată opinia INM, cu majoritate.

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.