SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Rememorând toate temele despre care ți-am vorbit, mi-am dat seama că niciodată nu ți-am spus despre cum poți să previi starea de disconfort psihologic, trauma sau chiar apariția unor tulburări de personalitate la ai tăi copii. Adevărul este că toate acestea nu apar „peste noapte” și dau semnale mult timp înainte să se declanșeze reacțiile acelea puternice pentru care contactezi specialistul.
De pildă, tulburarea de personalitate, reprezintă, în literatura de specialitate, o personalitate dizarmonic conturată, ceea ce înseamnă că ai noștri copii sunt realmente niște bibelouri față de care e important să manifestăm o grijă deosebită.
Știai că o reacție oarecare de a ta poate fi preluată oricând de al tău copil și exagerată?
Frica de câine a mamei poate să nască o fobie reală în viața copilului său, chiar dacă aceasta nu o spune, prin simplul fapt că ori de câte ori se apropie un câine de mamă, aceasta își strânge copilul de mână ceva mai tare.
Personalitatea este asemenea unei clădiri ale cărei cărămizi reprezintă trăsăturile pe care copilul le învață din interacțiunea cu adulții semnificativi și hotărăște să și le asume. Atunci când apar exagerări ale acestor trăsături, ele se văd din copilărie sau adolescență iar recomandarea este să se apeleze la specialist cât de repede pentru a putea îmbunătăți cât mai mult.
Ce ai putea să observi diferit la al tău copil?
O grijă exagerată pentru ordine (aranjatul în permanență a obiectelor astfel încât să respecte un aranjament perfect) sau pentru spălatul mâinilor (extrem de frecvent) ar putea fi semnul unei tulburări de personalitate obsesiv-compulsive.
O teamă exagerată atunci când se află în diferite situații uzuale de viață, cum ar fi testele de la școală, cunoașterea și interacțiunea cu oameni noi, refuzul de a vorbi cu persoane care nu îi sunt familiare, ar putea prezice o tulburare de personalitate anxioasă.
Dependența exagerată de adulții semnificativi (în speță părinții), nevoia de confirmare a oricărei acțiuni pe care o intreprinde, lipsa de inițiativă ar putea prezice o tulburare de personalitate dependentă.
….și lista poate să continue…
Ideea de bază esta ca atunci când observi idei și comportamente repetitive și nepotrivite la al tău copil, să apelezi la un psiholog pentru evaluarea și psihodiagnostic.
Cum educăm pentru a preveni trauma?
În primul rând, trebuie să știi că trauma nu se produce atât de ușor și nu e nevoie să cazi în extrema hiperprotecției doar din teama de a nu supăra și traumatiza copilul. Cei mici au nevoie de reguli și de respectarea lor pentru că astfel ei se simt în siguranță. Dar, un divorț neexplicat suficient celui mic poate să producă în mintea lui o traumă, o blamare constantă a celuilalt părinte, de asemenea. Agresivitatea fizică și verbală sau indiferența părinților poate să producă traume care vor fi duse în bagajul personal chiar și la maturitate.
Cum prevenim problemele psihologice la adult?
Sunt sigură că, citind până aici, te-ai întrebat dacă și cum se rezolvă problemele psihologice în cazul adultului. Atunci când tu nu te mai simți în confort cu tine însuți, când cei din jurul tău îți adresează constant aceleași reproșuri, poate că ar fi indicat să vizitezi cabinetul unui psiholog. Este absolut normal, ca de-a lungul vieții, un om să se afle în ipostaze din care are nevoie de ajutor pentru a ieși. Nu degeaba, din cele mai vechi timpuri, la curțile regale exista câte un sfătuitor și confident al tuturor persoanelor importante din conducerea statului. Atunci se numea astrolog, filozof sau învățat, astăzi se numește psiholog.
Depresia și anxietatea sunt bolile generației noastre iar studiile au arătat că ele pot fi codate genetic, induse în perioada copilăriei sau pot debuta la vârsta adultă în diferite situații percepute de individ ca fiind catastrofale sau periculoase. Un stil de viață sănătos, o acceptare a evenimentelor sau ideilor cu care nu ești de acord (și nici nu e nevoie să fii), o înțelegerii a faptului că fiecare eșec poate fi o provocare sau o oportunitate de creștere, reprezintă factori de prevenție pentru aceste două tulburări. Totuși atunci când te simți mult pre trist, dezamăgit, temător, fără chef și inconfortabil, apelarea urgentă la un psiholog poate să salveze ani de suferință și de tratamente ineficiente.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din categoria #PastiladePsiho:
- Provocările tăcute ale adolescenței
- Înțelepciunea traumei
- Jocurile patologice și familia – despre dependențele de toate felurile și impactul lor
- De ce să adormiți împăcați? Psihologia în cuplu
- Probleme mari – probleme mici. Aspecte care dor la orice vârstă
- Familia a început înainte de tine – despre constelații și nu numai
- Chiar vor oamenii să audă mereu adevărul?
- Ce faci atunci când faci de toate și… Nimic?
- Oameni, presiune și furie
- Sexul mai este un subiect tabu? Printre copii și adolescenți, NU!
- Începe un nou an școlar… Cu bucurie sau cu lacrimi?
- Ce faci când nu faci nimic?
- Mă vindec pentru a vindeca lumea. Cum poți să salvezi lumea?
- Un alt sine
- Copiii care nu sunt iubiți devin adulți care nu știu să iubească
- Și dacă totul iese așa cum vrei?
- Copilul și cadourile – sau despre cum îl înveți să obțină ceea ce vrea
- Fă rai din ce ai! Tu ce ai făcut azi pentru tine?
Partajează acest conținut:
