Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a publicat un text despre simbolul feminin al Justiției și despre legătura profundă dintre ideea de dreptate și forța femeilor.
„De 8 MARTIE vorbim despre femei. Despre forța lor, despre rezistența lor și despre rolul pe care îl au în societate. Există însă un detaliu la care ne gândim mai rar: încă din antichitate, Justiția a fost imaginată tot ca o femeie (zeița Themis).”
Imaginea zeiței Themis, care ține în mâini balanța dreptății, este de peste două milenii unul dintre cele mai puternice simboluri ale echilibrului și imparțialității. În reflecția sa, judecătorul sugerează că această reprezentare spune ceva important despre felul în care societatea a înțeles, încă din vechime, ideea de dreptate.
„Și poate nu e întâmplător că Justiția a fost imaginată ca o femeie. Pentru că ambele știu ce înseamnă să fii criticată, atacată, răstălmăcită și totuși să rămâi în picioare. Ambele sunt obligate, de secole, să demonstreze mai mult decât li se cere altora. Ambele sunt puse sub semnul îndoielii, judecate și contestate. Și totuși continuă să țină balanța dreaptă.”
Textul vorbește despre experiențe care nu sunt străine multor femei: a fi privită prin prejudecăți, a fi judecată înainte de a fi ascultată sau a fi redusă la etichete.
„Nu de puține ori, femeile sunt evaluate prin prejudecăți înainte de a li se auzi argumentele. La fel, Justiția este frecvent criticată înainte ca hotărârile să fie citite sau înțelese.”
În aceeași logică sunt amintite stereotipurile care circulă de generații și care simplifică realități mult mai complexe.
„Despre femei circulă stereotipuri vechi de secole și sunt reduse la roluri și etichete. La fel, Justiția a devenit tot mai des ținta unor campanii de discreditare. Etichete simple, repetate obsesiv, în locul unor discuții reale despre muncă, responsabilitate și presiunea deciziilor.”
Judecătorul observă că atât femeile, cât și instituțiile chemate să apere legea sunt uneori puse în situația de a explica sau de a justifica decizii incomode.
„O femeie care spune lucruri incomode devine „arogantă”, „agresivă”, „isterică”. O instanță care pronunță o hotărâre incomodă devine „abuzivă” sau „coruptă”.”
Dincolo de simboluri sau dezbateri, textul aduce în prim-plan realitatea de zi cu zi a femeilor care lucrează în sistemul de justiție: profesii care cer răbdare, responsabilitate și echilibru, adesea în condiții de presiune constantă și program imprevizibil. Sunt femei care își petrec zilele în săli de judecată, în birouri pline de dosare, în ședințe lungi sau în nopți în care munca continuă după terminarea programului.
„Justiția cere echilibru, răbdare, rezistență și curaj. Exact aceleași lucruri pe care istoria le-a cerut mereu femeilor. Poate de aceea simbolul a rămas neschimbat de peste două mii de ani. Pentru că atunci când lumea devine nedreaptă, cineva trebuie să rămână drept.”
În final, mesajul se transformă într-o urare adresată tuturor femeilor și, în mod special, celor care lucrează în sistemul de justiție.
„LA MULȚI ANI tuturor femeilor! Inclusiv celei care veghează, de peste două milenii, asupra ideii de dreptate. Și la mulți ani miilor de femei care fac ca Justiția să funcționeze, zi de zi: judecătoare, grefiere, personal auxiliar, procuroare, avocate, consiliere juridice. Cu termene, ședințe lungi, dosare până târziu în noapte și uneori weekenduri petrecute la birou. Pentru că, în spatele simbolului antic al balanței, există oameni reali care o țin dreaptă în fiecare zi.”
Textul se încheie cu o concluzie despre ideea de dreptate și despre rezistența celor care o apără.
„Atacurile trec. Campaniile trec. Dar ideea de dreptate rămâne. La fel cum rămâne și forța femeilor care o apără. Pentru că, în final, cineva trebuie să țină balanța dreaptă.”
Partajează acest conținut:





