Decizii ÎCCJ | Când pedeapsa amenzii se adaugă pedepsei închisorii, amenda penală se execută, chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere

Decizia nr. 4/2020, publicată în M. Of. nr. 211 din 16 martie 2020

Considerente:

[…] 6.3. Cu privire la dezlegarea problemei de drept sesizate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii reţine următoarele:

Problema de drept soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, ce face obiectul dezbaterii, a fost identificată ca vizând „executarea sau suspendarea pedepsei amenzii aplicată alături de pedeapsa închisorii ce a fost suspendată sub supraveghere.”

Întrebarea adresată instanţei supreme nu distinge între pedeapsa unică a amenzii, pedeapsa amenzii ce însoţeşte pedeapsa închisorii, pedeapsa rezultantă a amenzii ori rezultanta ce încorporează/adaugă amenda, iar textele de lege evocate în secţiunea distinctă a actului de sesizare, ca făcând obiectul interpretării şi aplicării unitare, sunt: art. 62 alin. (1)-(3) din Codul penal referitor la amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii şi art. 91 alin. (1)-(4) din acelaşi act normativ, referitor la condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Totodată, în motivarea sesizării se face referire şi la art. 61 din Codul penal, referitor la stabilirea amenzii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii constată că întrebarea formulată în cadrul sesizării poate fi evaluată ca vizând pedeapsa în general, indiferent că aceasta este unică sau rezultantă, o abordare exhaustivă profitând demersului.

Astfel, se constată că: pedeapsa amenzii poate fi aplicată ca pedeapsă principală unică (exclusivă), situaţie în care este exclusă de plano suspendarea executării potrivit art. 91 alin. (3) lit. a) din Codul penal; poate însoţi pedeapsa închisorii, în cazul infracţiunilor ce au urmărit un folos patrimonial, potrivit art. 62 alin. (1) din Codul penal, şi, poate fi adăugată pedepsei închisorii, în cazul concursului ori al contopirii pedepselor principale, amenda şi închisoarea, conform art. 39 din Codul penal.

Totodată, pedeapsa rezultantă poate fi amenda, situaţie în care este exclusă de plano suspendarea executării, potrivit art. 91 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din Codul penal.

Aşadar, dezlegarea problemei de drept care a creat divergenţa de practică judiciară, sesizată prin recursul în interesul legii, presupune mai multe paliere de analiză juridică.

Pedeapsa unică a amenzii şi pedeapsa amenzii ce însoţeşte pedeapsa închisorii

Codul penal în vigoare prevede o situaţie nereglementată de Codul penal de la 1969 în materia infracţiunilor ce au urmărit obţinerea unui folos patrimonial, constând într-un tratament sancţionator ce cumulează, pentru o unică infracţiune, două pedepse principale distincte, închisoarea şi amenda. Această manieră de reglementare nu generează vicii constând în dublarea sancţiunii, sancţiunea rămâne unică, însă devine mai eficientă, pedepsele principale (alături eventual de cele complementare şi accesorii), completându-se şi îmbinându-se într-un ansamblu coerent. Astfel, dacă închisoarea este pedeapsa ce vizează reformarea atitudinii faţă de normele penale, amenda completează tratamentul sancţionator, având abilitatea de a reforma atitudinea faţă de prejudiciul produs şi nevoia acoperirii sale.

Art. 62 din Codul penal urmăreşte stimularea acoperirii prejudiciului în mod benevol, în cursul procedurii şi constituie, în esenţă, o cauză de agravare a tratamentului sancţionator, ce urmează a fi valorificată în contextul individualizării judiciare. Această manieră de reglementare şi scopul diferit şi cumulat al pedepselor principale distincte, închisoarea şi amenda, justifică soluţia prevăzută în art. 91 alin. (2) din Codul penal, respectiv suspendarea pedepsei închisorii, în condiţiile executării pedepsei amenzii.

Pedeapsa rezultantă

În cadrul Expunerii de motive a proiectului Noului Cod penal s-a arătat că executarea pedepsei amenzii, aplicată fie ca pedeapsă principală unică, fie ca pedeapsă principală pe lângă pedeapsa închisorii atunci când prin infracţiunea comisă s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar instanţa optează pentru o pedeapsă cumulativă, nu este susceptibilă de suspendare34. Excluderea suspendării executării pedepsei amenzii are o reflectare clară în norma penală în ceea ce priveşte pedeapsa principală unică, pedeapsa rezultantă şi în cazul pedepsei amenzii ce însoţeşte pedeapsa închisorii şi o soluţie rezultată din interpretarea art. 91 din Codul penal, în ipoteza pedepsei rezultante în care amenda se adaugă pedepsei închisorii.

Pedeapsa rezultantă cumulează juridic pedepsele individuale, astfel încât, dacă amenda se va executa în cazul pedepsei unice, cu atât mai mult regimul executării va rămâne neschimbat în cazul rezultantei ce presupune o pluralitate infracţională, deci o stare de agravare ce exclude situaţia de favoare, suspendarea executării pedepsei.

Aceeaşi va fi situaţia în cazul pedepsei rezultante ce înglobează/adaugă amenda şi închisoarea, conform art. 39 din Codul penal. În cazul concursului ori al contopirii pedepselor principale, amenda şi închisoarea, amenda se va adăuga pedepsei închisorii, iar în cadrul pedepsei rezultante, amenda penală nu va putea fi suspendată.

Raţiunea ce a condus legiuitorul la această soluţie în cazul pedepsei unice a amenzii, a pedepsei amenzii ce însoţeşte pedeapsa închisorii atunci când prin infracţiunea comisă s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial ori a rezultantei amenzii este şi mai conturată în cazul rezultantei ce încorporează/adaugă pedeapsa principală a amenzii alături de pedeapsa închisorii. Pierderea autonomiei în cadrul contopirii nu poate modifica modalitatea executării în sensul excluderii interdicţiei exprese a suspendării, deoarece această manieră de interpretare ar fi echivalentă adăugării la lege, legiferării propriu-zise.

Această soluţie a suspendării pedepsei rezultante în integralitate, inclusiv a amenzii, aduce atingere autorităţii de lucru judecat (în cazul contopirii pedepselor definitive, dacă iniţial amenda penală se executa, fie ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă ce însoţea pedeapsa închisorii, în urma contopirii s-ar ajunge la suspendarea executării acesteia).

Interpretarea gramaticală, sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal care vizează suspendarea pedepsei închisorii (de cel mult 3 ani) în caz de concurs de infracţiuni, deci a pedepsei închisorii rezultante, şi ale art. 62 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, ce exclude suspendarea pedepsei amenzii, fie ca pedeapsă principală unică, fie ca pedeapsă ce însoţeşte pedeapsa închisorii, demonstrează voinţa legiuitorului în raport cu executarea pedepsei amenzii penale şi excluderea instituţiei suspendării în toate ipotezele aplicării sale, ca pedeapsă principală unică, ca pedeapsă ce însoţeşte pedeapsa închisorii în cazul infracţiunilor ce au urmărit un folos patrimonial şi în cazul pierderii autonomiei în favoarea pedepsei rezultante.

Prin urmare, în considerarea celor expuse, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Codul penal, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii stabileşte că în ipoteza în care pedeapsa amenzii se adaugă pedepsei închisorii, amenda penală se execută, chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere. […]

Această decizie este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.