Cristian Gîndac | Despre frumusețea dreptului și stângăcia celor care ar trebui să afle adevărul

După ce primesc copie după întreg materialul de urmărire penală, constat faptul că, deși inițial urmărire penală a fost începută cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, ulterior, din motive doar de stimabilul organ de cercetare penală (polițist judiciarist), se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. b).

Deși presupusa acțiune a clientului meu se suprapune perfect peste activitatea incriminată de art. 244 alin. 1 (înșelăciune), domnul polițist consideră că „mușchii lui” vrea să fie furt calificat. Și a fost!

Citesc ordonanța în speranța că ori am luat-o eu razna, ori omul știe atâta penal cât am uitat eu. Când colo, ce să citesc, că tocmai motivarea lipsește?! Omul, foarte scurt și la obiect, spune așa: „Având în vedere că din probatoriul administrat rezultă date noi care conduc la schimbarea încadrării juridice pentru care s-a început urmărirea penală in rem, dispun schimbarea încadrării juridice”. Bun. Deci care sunt motivele? Pentru că așa vor mușchii mei și atât.

Când am văzut inepția asta marca OCP Stațiunea Mamaia, m-am apucat să formulez plângere. Am susținut faptul că ordonanța este lovită de nulitate relativă prin prisma lipsei motivării, iar referitor la „noua încadrare juridică”, nu există probe care să conducă spre o asemenea pistă.

După aproximativ trei săptămâni de la înregistrarea plângerii, mă sună respectivul să îmi spună că trebuie să îmi audieze clientul în calitate de suspect. I-am explicat și atunci că îl audiază doar dacă dorește să dea declarație, dacă nu, doar îi aduce la cunoștință calitatea de suspect. Oricum, clientul e plecat la muncă în străinătate pentru perioadă nedeterminată.

Îmi spune că există suspiciunea că al meu se sustrage și că îl va da în consemn, și când intră în țară PERSONAL merge și îl aduce direct la secție să îl audieze (prietene, dacă vezi postarea, când am auzit-o pe aia cu personal, m-au luat toate emoțiile). Îl întreb, totuși, ce se aude despre plângerea mea, la care omul îmi spune că ziua următoare are drum la Parchet și că va discuta cu procurorul și să îi trimit pe whatsapp o poză cu email-ul cum am trimis plângerea. Îi trimit.

A doua zi pe la amiază, mă sună și îmi spune că a discutat cu domnul procuror și că nu a ajuns la parchet nicio plângere. ”DAR, INDIFERENT CE AȚI SCRIS DUMNEAVOASTRĂ, PARCHETUL ÎȘI MENȚINE POZIȚIA ȘI CONTINUĂM CERCETĂRILE . DECI ORICUM VA FI RESPINSĂ.”

După discuția asta, cred că am și luat un medicament de inimă. Mă gândeam cum mama naibii să fie așa de întuneric la Constanța?! La ce soluții am mai primit în alte dosare, l-am crezut pe cuvânt pe om. Și atunci am stat să mă întreb dacă cei doi or fi făcut penal special și procedură penală cu aceiași profi.

Azi dimineață primesc un plic. PJ Constanța. Deja vedeam prin plic soluția cum scria „respingerea plângerii …”. Când încep și citesc, mai că nu îmi vine să cred. Mă mai uit o dată, oare chiar admite scrie?! Deși știam că plângerea trebuie admisă 100%, m-am convins cam cum e cu dreptatea.

PS. Cam asta înseamnă să lucreze toți habarniștii în dosare penale. Timp pierdut pentru mine să redactez plângerea (plus nu știu câte milioane de neuroni morți cu specialistul în drept), timp pierdut pentru procuror să îmi soluționeze plângerea, cheltuieli în plus pentru toată lumea.