Bărbatul acuzat că a fugit cu 91.000 de euro, banii unui om de afaceri care voia să cumpere de la el jocuri video, a fost REȚINUT pentru înșelăciune

Se mișcă încet, încet, lucrurile în ancheta țepei de 91.000 de euro de care este acuzat un timișorean în dauna unui om de afaceri din Bistrița. La trei săptămâni de la comiterea faptei, Gabriel Constantin, cel acuzat că a fugit cu banii și nu a predat în schimb 600 de console Nintendo Switch promise afaceristului, a fost reținut, duminică, de procurorii din Timișoara. În urma audierii, bărbatul a fost  pus control judiciar pentru 60 de zile, pentru acuzația de înțelăciune.

Potrivit surselor BihorJust, Gabriel Constantin a fost prins la intrarea în țară și a fost reținut pentru 24 de ore. A fost audiat de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a dispus punerea bărbatului sub control judiciar pentru 60 de zile. În acest interval, Constantin nu are voie să iasă din județul Timiș, dar nu i-a fost interzis să ia legătura cu martori sau cu persoana vătămată.

Fapta de care este acuzat Gabriel Constantin s-a petrecut pe 29 ianuarie, când timișoreanul a dispărut din propriul birou cu cei 91.000 de euro pe care tatăl unui tânăr om de afaceri din Bistrița Năsăud i-a adus în schimbul a 600 de jocuri video. Nu a predat nici marfa promisă, pentru ca mai apoi să nu recunoască nimic. Mai mult, i-ar fi cerut victimei încă 20.000 de euro, susținând că, în cazul în care nu primește banii ceruți, le va spune anchetatorilor că jocurile pe care urma să le vândă ar fi fost, chipurile, furate.

DETALII despre acest caz puteți afla AICI – Ia banii și fugi sau povestea unei țepe de 91.000 de euro | Cum a rămas un om de afaceri fără bani și fără marfă, iar suspectul încă neaudiat de anchetatori

Lipsă la audieri și nesupravegheat

Interesant este că, o bună perioadă de timp, Gabriel Constantin nu s-a prezentat în fața anchetatorilor, deși a fost citat. El nu a venit la audieri, iar procurorii nu au fost de acord să-i fie supravegheat telefonul și nici să-i fie percheziționat aparatul pe care se aflau imagini din locul unde urma să se încheie tranzacția. Într-un mesaj trimis BihorJust, timișoreanul a avut de spus un singur lucru în legătură cu această întâmplare: ”Nevinovat”.

Gabriel Constantin nu ar fi la prima acuzație de înșelăciune; în anii 2000 a fost condamnat la închisoare pentru o astfel de infracțiune, dar și pentru furt.

Anchetă în relanti

Ancheta în acest caz a avut un traseu interesant. Potrivit omului de afaceri bistrițean, anchetatorii nu ar fi reținut în cauză comiterea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor astfel de fapte. Partea vătămată a atras atrage atenția că în acest caz nu se poate vorbi de abuz de încredere, cum ar fi bănuit în primă fază anchetatorii, pentru că tatăl său nu i-a dat banii vânzătorului, ci i-a pus pe masă, de unde Constantin i-ar fi luat ca să-i verifice și a plecat.

În documentarea acestui caz, BihorJust s-a lovit de opacitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. Reprezentanții unității de parchet ne-au transmis că nu pot oferi date despre acest caz, pentru că reporterul nu are nicio calitate procesuală în dosar. Nici invocarea ghidului de bune practici în ceea ce privește relația sistemului judiciar cu mass-media nu i-a putut convinge pe procurorii timișoreni, aceștia susținând că ghidul ”nu instituie obligații în sarcina organelor de urmărire penală – procurori și nici a purtătorului de cuvânt, având scopul numai de a crea un cadru unitar de comunicare a datelor publice, în legătură cu activitatea parchetelor”.

În plus, reprezentanții Parchetului Timișoara ne-au explicat faptul că ”nu constituie o anunțare în mod public a înregistrării unui act de sesizare de către autorul ei, în situația în care doar un reprezentant mass-media a fost anunțat în acest sens, fără a fi identificat niciun articol de presă sau mod de comunicare a acestui aspect (nici măcar pe site-ul public al unității de presă sesizate)”.

Cu alte cuvinte, nu ar fi suficient ca un singur jurnalist să afle despre o întâmplare pentru a fi în situația unei ”anunțări în mod public”.