Judecătoria Cluj a dispus marți 24 marti condamnarea unui bărbat la 9 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, iar în urma aplicării regulilor concursului de infracțiuni a stabilit o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare. Executarea acestei pedepse a fost însă suspendată sub supraveghere pe un termen de 3 ani, instanța apreciind că, în circumstanțele concrete ale cauzei, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
În plus, judecătorul a interzis inculpatului, timp de 3 ani, exercitarea unor drepturi civile și politice și i-a interzis să se apropie la mai puțin de 50 de metri de persoana vătămată.
Potrivit hotărârii, la data de 28 august 2025, în jurul orei 14:20, inculpatul se afla în fața unei agenții CEC, unde persoana vătămată lucra în calitate de șef de agenție. În momentul în care aceasta i-a solicitat să se mute de pe pervazul agenției, inculpatul s-a enervat, a început să îi adreseze expresii jignitoare, după care s-a deplasat în dreptul ușii de acces și „și-a dat jos pantalonii, arătându-și organul genital în semn de protest”
Instanța a reținut astfel că prima secvență a conduitei infracționale a constat într-un act de exhibiționism comis în plin spațiu public, într-o zonă circulată, la o oră a zilei care sporea impactul social al faptei. Comportamentul nu a avut loc într-un cadru izolat, ci în fața unei unități bancare, pe o arteră urbană, în prezența altor persoane, împrejurare care a dus instanța la concluzia că valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare a fost lezată în mod evident, prin ofensarea sentimentului public de pudoare și a regulilor minimale de conviețuire socială
După această manifestare obscenă, inculpatul nu s-a oprit. El a pătruns în sediul agenției bancare și, potrivit declarațiilor coroborate de instanță, s-a îndreptat amenințător spre persoana vătămată, spunând cu voce tare: „dați-mi doi lei să îmi iau mâncare, nu mă enervați că eu am ieșit din pușcărie, is criminal și vă omor”. Speriată de această conduită și de conținutul explicit al amenințării, persoana vătămată i-a remis o pungă cu prăjituri, precizând că nu are bani, iar inculpatul a părăsit sediul agenției
Această succesiune factuală este importantă pentru că explică rațiunea pentru care instanța nu a tratat episodul ca pe o simplă cerșetorie agresivă sau ca pe o amenințare lipsită de consecințe patrimoniale, ci ca pe o faptă de tâlhărie. Ceea ce a contat juridic nu a fost valoarea bunului remis, ci împrejurarea că remiterea s-a făcut sub constrângerea unei amenințări grave, apte să inducă victimei o stare reală de temere. Judecătorul a reținut expres că persoana vătămată, „speriată fiind”.
Probele care au fundamentat hotărârea
Instanța a indicat că starea de fapt rezultă din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor și cu procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere. Din aceste înregistrări, reiese că inculpatul a fost surprins „dezbrăcat în fața geamului, cu mâinile ridicate”, după care apare deplasându-se amenințător spre victimă. În plus, chiar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, inclusiv în fața judecătorului de drepturi și libertăți, arătând că acestea au fost comise pe fondul consumului de alcool, iar în cursul judecății a optat pentru procedura simplificată, recunoscând fapta astfel cum a fost descrisă în actul de trimitere în judecată
Acest element procedural este relevant nu doar sub aspect probator, ci și sub aspectul determinării limitelor de pedeapsă. Recunoașterea integrală a acuzației a permis aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, care conduce la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei închisorii. Instanța a calculat explicit noile limite, reținând că pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri acestea se situau între 2 luni și 1 an și 4 luni închisoare sau amendă, iar pentru tâlhărie între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare
Considerentele juridice privind ultrajul contra bunelor moravuri
În ceea ce privește prima faptă, judecătorul a apreciat că actul de exhibiționism întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 375 Cod penal. Considerentele instanței sunt ferme și pun accent pe caracterul public, ostentativ și ofensator al conduitei. Hotărârea arată că inculpatul „a adoptat o conduită imorală în public, în plină zi, caracterizată prin exhibarea organului sexual masculin pe o arteră centrală”, generând „dezgustul și repulsia persoanelor din jur”
De ce a fost reținută tâlhăria, deși bunul obținut a fost doar o pungă cu prăjituri
Hotărârea reține că inculpatul s-a îndreptat intimidant către persoana vătămată și a amenințat-o că o va ucide dacă nu îi dă bani, iar victima, fiind speriată, i-a remis bunul respectiv. Așadar, tipicitatea faptei se construiește pe combinația dintre constrângerea psihică exercitată asupra victimei și remiterea patrimonială produsă ca efect al acestei constrângeri. Din această perspectivă, instanța a arătat expres că fapta inculpatului „întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie” prevăzute de art. 233 Cod penal
Totodată, judecătorul a nuanțat analiza și a observat că lezarea valorii sociale ocrotite de norma de incriminare a fost minimă sub aspect patrimonial, dat fiind că urmarea concretă a constat în deposedarea victimei de o pungă cu prăjituri. Cu toate acestea, instanța nu a minimalizat pericolul social al actului, întrucât centrul de greutate al infracțiunii de tâlhărie nu se află doar în patrimoniu, ci și în libertatea psihică a victimei, în siguranța persoanei și în reprimarea obținerii unui folos prin violență sau amenințare. Cu alte cuvinte, valoarea redusă a bunului nu desființează existența infracțiunii, ci poate avea relevanță doar la individualizarea pedepsei
Cum a evaluat instanța mobilul și contextul faptelor
Instanța a reținut că inculpatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice și că reacția sa a fost generată de solicitarea persoanei vătămate de a se muta de pe pervazul agenției. În această cheie, judecătorul a apreciat că atât actul de exhibiționism, cât și episodul ulterior din bancă au reprezentat, într-o anumită măsură, o reacție de răzvrătire și de protest agresiv față de atitudinea persoanei vătămate. Instanța a observat chiar că, deși în sediul băncii se aflau mai mulți angajați, inculpatul s-a îndreptat amenințător doar către victimă, ceea ce susține concluzia că acțiunea avea o țintă precisă și un substrat conflictual personalizat
Această interpretare nu a condus însă la diminuarea caracterului penal al conduitei, ci a servit mai degrabă la înțelegerea resorturilor subiective și la dozarea pedepsei. Instanța a mai remarcat că inculpatul nu urmărea în mod pregnant obținerea unui folos patrimonial consistent, ceea ce reiese și din faptul că s-a declarat mulțumit cu o pungă de prăjituri. Totuși, faptul că interesul patrimonial era modest nu înlătură caracterul constrângător și violent al conduitei și nici nu schimbă încadrarea juridică. Din nou, efectul acestei constatări se regăsește în zona individualizării, nu în zona existenței infracțiunii
Judecătorul a subliniat că inculpatul a regretat profund cele întâmplate, a avut o atitudine sinceră și cooperantă și a respectat obligațiile stabilite în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar. De la data luării acestei măsuri și până la data pronunțării hotărârii nu au existat sesizări privind încălcarea obligațiilor sau implicarea sa în alte activități infracționale. În aceste condiții, instanța a tras concluzia că inculpatul a conștientizat consecințele comportamentului său și că nu prezintă, la acest moment, un risc ridicat de reiterare a conduitei infracționale. Acesta este, în fond, nucleul argumentativ al suspendării sub supraveghere: nu o minimalizare a gravității faptelor, ci convingerea instanței că finalitatea preventivă și educativă a pedepsei poate fi atinsă mai eficient prin control, monitorizare și reintegrare, decât prin încarcerare.
Partajează acest conținut:





