SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Camera Deputaților a adoptat miercuri 25 martie, în calitate de for decizional, proiectul de lege pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl preced. Votul final a fost unul covârșitor: 284 de voturi „pentru”, un vot împotrivă și două abțineri. Prin acest vot, proiectul a trecut de Parlament și merge la promulgare.
Adoptarea marchează un moment de referință în legislația penală românească. Pentru prima dată, noțiunea de femicid este definită expres în dreptul intern, iar legea construiește în jurul acestei definiții un mecanism mai larg, care privește nu doar sancționarea faptelor, ci și prevenirea lor, colectarea de date, evaluarea riscului, protecția copiilor rămași în urma crimelor și intervenția instituțională timpurie.
Textul fusese adoptat anterior de Senat, la 2 februarie 2026, iar forma trimisă mai departe de Parlament păstrează arhitectura amplă a proiectului: o parte de principiu, urmată de modificări în Codul penal și în Codul de procedură penală.
O definiție introdusă pentru prima dată în legislația românească
Legea stabilește, în chiar partea introductivă, că femicidul înseamnă uciderea cu intenție a unei femei, precum și moartea unei femei survenită ca urmare a lovirilor, a vătămărilor cauzatoare de moarte ori a altor infracțiuni săvârșite cu violență, indiferent dacă fapta este comisă de un membru al familiei sau de o altă persoană. Tot acolo sunt delimitate și formele în care fenomenul este înțeles juridic: femicidul intim, femicidul non-intim și femicidul indirect.
Forma adoptată precizează că femicidul intim privește uciderea unei femei de către un membru al familiei și include, fără a se limita la această ipoteză, situațiile în care fapta este motivată de convingerea agresorului că poate exercita control și dominație asupra victimei, de dorința de a împiedica sau reprima exercitarea drepturilor și libertăților ei fundamentale ori de invocarea culturii, obiceiurilor, religiei, tradiției sau așa-numitei „onoare”. În paralel, femicidul non-intim vizează uciderea unei femei de către o terță persoană, în contexte precum exploatarea sexuală, traficul de persoane, violența sexuală, relațiile de putere inegale, abuzul asupra unei persoane vulnerabile sau orice alt context în care cauza faptei este legată de genul victimei. Legea introduce și ideea de femicid indirect, care cuprinde inclusiv moartea unei femei survenită în legătură cu mutilarea genitală feminină ori sinuciderea produsă ca urmare a violenței între parteneri sau în context familial.
Prin această formulare, legea nu se limitează la o simplă etichetare. Ea încearcă să dea o expresie juridică unei realități sociale și criminologice distincte, în care omorul unei femei este plasat într-un context de violență de gen, de control, de dominare, de vulnerabilizare sau de exploatare.
Pedepse severe și încadrare la omor calificat
În plan penal, efectul cel mai puternic este acela că asemenea fapte vor putea fi tratate în cheia omorului calificat, ceea ce înseamnă pedepse de la 15 la 25 de ani de închisoare sau chiar detențiune pe viață, așa cum au relatat instituțiile de presă care au urmărit votul final din Camera Deputaților.
În același timp, textul adoptat nu se rezumă la incriminarea omorului. El modifică și completează mai multe articole din Codul penal. Sunt introduse circumstanțe agravante noi pentru omorul calificat.
Una dintre ele privește faptele săvârșite asupra unei persoane față de care autorul exercită sau pretinde că este îndreptățit să exercite control ori dominație, ca urmare a existenței unei relații de căsătorie sau a unei relații asemănătoare celei dintre soți, indiferent de durata ei și indiferent dacă agresorul a locuit sau nu cu victima. O altă agravare vizează motivele legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală sau infecție HIV/SIDA.
Mai apare și agravanta referitoare la uciderea unei persoane pe fondul refuzului acesteia de a încheia o căsătorie sau de a continua o relație asemănătoare celei dintre soți, ori pe fondul divorțului, separării în fapt sau ieșirii victimei din relație.
Legea intervine și în materia infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum și în zona altor fapte de violență fizică. Pentru anumite infracțiuni, limitele speciale ale pedepselor cresc atunci când faptele sunt comise asupra unei persoane asupra căreia autorul exercită control în contextul unei relații intime sau atunci când ele sunt săvârșite în prezența unui minor.
Acțiunea penală poate porni din oficiu
O modificare importantă privește felul în care se pune în mișcare acțiunea penală. În forma adoptată, pentru anumite fapte de violență de familie și pentru faptele comise în circumstanțele agravante nou introduse, urmărirea penală va putea începe din oficiu, fără ca declanșarea procedurii să mai depindă de o plângere prealabilă. Presa care a relatat despre votul final a subliniat această schimbare ca unul dintre elementele esențiale ale noii legi.
Textul legii arată concret că, în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie sau în condițiile noii agravante privind controlul și dominația într-o relație, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Același mecanism este prevăzut și pentru unele fapte din capitolul privind infracțiunile contra libertății persoanei, atunci când ele sunt comise în aceleași circumstanțe.
Schimbarea are relevanță practică majoră. Ea mută accentul de pe voința victimei, care poate fi intimidată, dependentă sau aflată sub presiune, pe obligația statului de a interveni direct atunci când există indicii de violență gravă.
Copiii rămași în urma crimelor, incluși în mecanismul de protecție
Legea introduce și un set de prevederi care privesc protecția imediată a copiilor afectați de aceste fapte. În Codul de procedură penală apare un articol nou privind luarea măsurilor de ocrotire în cazul decesului unei victime ca urmare a unei fapte prevăzute de legea penală. Organul de urmărire penală trebuie să verifice fără întârziere dacă în ocrotirea victimei se află un minor ori o altă persoană vulnerabilă și să sesizeze de îndată autoritatea competentă pentru luarea măsurilor legale. Dacă identitatea victimei nu este cunoscută la început, obligația se aplică imediat după stabilirea ei.
În relatarea publică a votului, acest mecanism a fost sintetizat prin ideea că orfanii femicidului sunt recunoscuți ca victime directe și beneficiază de măsuri de protecție rapidă.
Tot în acest registru al protecției extinse, legea mai prevede că instanța penală poate constata, din oficiu, nedemnitatea de a moșteni a inculpatului condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a ucide o persoană de la a cărei moștenire ar fi avut vocație. Este una dintre intervențiile prin care textul legal încearcă să închidă și consecințele civile ale unei crime comise în mediul familial.
Ordine de protecție, încălcarea interdicțiilor și răspuns penal mai ferm
Forma adoptată de Parlament modifică și infracțiunea de violare de domiciliu. Este introdusă o nouă ipoteză agravantă pentru situația în care fapta este săvârșită de o persoană căreia i-a fost impusă obligația de a nu se apropia de acea locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit, ori de a nu se afla în localitatea sau zona respectivă, prin ordin de protecție, ordin de protecție provizoriu, ordin european de protecție sau altă măsură preventivă ori hotărâre judecătorească. Pentru această situație, pedeapsa prevăzută este închisoarea de la unu la 5 ani. Totodată, plângerea prealabilă rămâne limitată doar la forma simplă a infracțiunii.
Aceste modificări se leagă de filosofia generală a legii: aceea de a trata mai ferm tocmai etapele premergătoare violenței letale. Nu doar omorul este vizat, ci și întregul traseu al escaladării, de la amenințare și control la încălcarea ordinelor de protecție și la violențele fizice repetate.
Colectare de date, rapoarte publice și analiză anuală a fenomenului
Un capitol esențial al noii legi privește colectarea și publicarea datelor. Poliția, organele judiciare și instituțiile de medicină legală vor trebui să adune informații standardizate despre sesizări, intervenții, ordine de protecție, condamnări, victime, agresori, relația dintre aceștia, numărul copiilor victimelor, locul și modul producerii faptelor. Ministerul Public și Ministerul Justiției vor publica anual un raport privind plângerile, trimiterile în judecată, soluțiile de netrimitere, condamnările și alte soluții în cauzele de omor, omor calificat și alte infracțiuni urmate de moarte în context de violență domestică sau împotriva unei femei. Ministerul Afacerilor Interne și instituțiile de medicină legală au, la rândul lor, obligații de raportare anuală.
Legea mai prevede că Institutul de Sociologie al Academiei Române, prin Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor, va prelucra aceste date și va publica anual un raport privind cazurile de femicid și alte omoruri săvârșite în cadrul violenței domestice, inclusiv tentativele. Raportul trebuie să cuprindă prevalența diferitelor tipuri de femicid, evoluția lor, măsurile luate pentru combaterea fenomenului, date despre victime și suspecți, istoricul violenței, relația victimă–făptuitor, circumstanțele decesului, numărul copiilor victimelor și alte elemente relevante pentru dinamica acestor forme de violență.
În acest fel, legea mută o parte importantă din răspunsul statului și în zona cunoașterii fenomenului. Nu doar sancțiunea contează, ci și evidența lui riguroasă.
Instrumente de evaluare a riscului și intervenție timpurie
Un alt pilon al noii reglementări este introducerea unor instrumente specifice de evaluare și gestionare a riscului. În cauzele penale referitoare la violența domestică și la violența de orice fel împotriva femeilor, organele de urmărire penală vor trebui să utilizeze asemenea instrumente pentru prevenirea femicidelor și a altor omoruri comise în acest context. Metodologiile urmează să fie aprobate prin ordin comun al autorităților competente în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Evaluarea trebuie să țină cont de cumulul și interacțiunea factorilor de vulnerabilitate, inclusiv criterii legate de vârstă, dizabilitate, boală, dependență, statut social sau alte elemente relevante pentru situația concretă a victimei.
Această parte tehnică a legii este una dintre cele mai importante. Ea încearcă să transforme răspunsul penal dintr-unul reactiv într-unul anticipativ, bazat pe recunoașterea semnelor care preced violența fatală.
Educație pentru egalitate de gen și prevenirea violenței
În forma adoptată apare și o componentă de prevenție prin educație. Ministerul Educației și Cercetării va include în programele școlare teme privind nediscriminarea, egalitatea de gen, formele de violență împotriva femeilor și etica relațiilor non-violente în cuplu, familie, comunitate și societate. Legea mai prevede dezvoltarea competențelor cadrelor didactice pentru predarea acestor teme și identificarea unor linii de finanțare dedicate proiectelor educaționale, de formare și conștientizare publică.
Această dimensiune a fost semnalată și în relatările din ziua votului, care au remarcat că proiectul nu se limitează la sfera penală, ci introduce și un palier de prevenție socială și educațională.
Ce arată expunerea de motive
Expunerea de motive a proiectului, depusă odată cu inițiativa legislativă, explică de ce autorii au considerat necesară o lege distinctă. Documentul pornește de la constatarea creșterii numărului de omoruri comise împotriva femeilor și a accentuării violenței în spațiul familial. Inițiatorii arată că, în primele opt luni ale anului 2025, fuseseră înregistrate deja cel puțin 40 de cazuri, iar dintre cele 33 de infracțiuni de omor comise asupra unui membru de familie, 69% reprezentau femicide comise de un membru al familiei, adică 23 de femei sau fete ucise. Media indicată în document era de aproximativ trei femei sau fete ucise pe lună de un membru al familiei.
Expunerea de motive plasează proiectul și într-un context mai larg, internațional. Sunt invocate definițiile Organizației Mondiale a Sănătății, ale Organizației Națiunilor Unite și recomandările CEDAW, iar femicidul este descris ca forma extremă a violenței împotriva femeilor. Documentul amintește că, la nivel global, 85.000 de femei și fete au fost ucise intenționat în 2023, dintre care 60% de către parteneri intimi sau membri ai familiei. La nivel european și național, autorii arată că România are o rată a omorurilor cu victime femei peste media UE, iar proporția femeilor ucise de parteneri sau membri ai familiei este, de asemenea, ridicată.
Textul mai indică și o acumulare de date interne privind violența în familie. În perioada 2015–2024, 445 de femei ar fi fost omorâte de un membru al familiei, față de 300 de bărbați, iar plângerile pentru infracțiuni precum loviri și alte violențe, amenințare, șantaj, lipsire de libertate ori hărțuire au crescut semnificativ. Expunerea de motive insistă asupra ideii că omorurile din această sferă sunt, în multe cazuri, precedate de episoade repetate de violență, de aceea proiectul urmărește nu doar sancțiunea finală, ci și recunoașterea timpurie a riscului.
Autorii arată, de asemenea, că legea a fost gândită să răspundă și nevoii de standardizare a datelor, de creare a unor instrumente unitare de analiză și de asigurare a unei protecții mai clare pentru copiii care rămân în urma unor astfel de crime. În expunere se vorbește despre lipsa unei evidențe complete privind acești copii și despre necesitatea unei reacții instituționale mai rapide și mai coerente.
Susținere parlamentară foarte largă
Potrivit relatărilor din ziua votului, proiectul depus la 29 octombrie 2025 s-a bucurat de una dintre cele mai largi susțineri parlamentare din ultimii ani, fiind semnat de peste 270 de parlamentari din toate partidele. În Camera Deputaților, singurul vot împotrivă a fost exprimat de deputata neafiliată Raisa Enachi, care a susținut în dezbateri că textul ar reprezenta o suprareglementare în raport cu actualul Cod penal.
Din punctul de vedere al traseului parlamentar, însă, datele esențiale sunt clare: Senatul a adoptat proiectul în februarie, iar Camera Deputaților l-a adoptat acum, ca for decizional. În urma votului de miercuri, legea a fost adoptată de Parlament.
Un nou cadru juridic, dincolo de simpla înăsprire a pedepselor
Din forma finală rezultă că „Legea femicidului” nu este doar o lege de majorare a pedepselor. Ea este construită ca un cadru mai larg, care încearcă să lege între ele definirea juridică a fenomenului, instrumentele de prevenție, răspunsul penal, protecția victimelor indirecte și obligația statului de a înțelege și monitoriza fenomenul.
În centrul ei se află recunoașterea expresă a faptului că uciderea femeilor poate avea o logică distinctă, legată de violența de gen, de control, de dominare și de relațiile de putere. În jurul acestei recunoașteri, legea adaugă agravante, mecanisme de intervenție din oficiu, obligații de raportare, analiză anuală, instrumente de evaluare a riscului și măsuri de protecție pentru copiii rămași în urmă.
Partajează acest conținut:
