Inexistența tipicității infracțiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice | JURISPRUDENȚĂ ÎCCJ

Elementele de tipicitate ale infracţiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută în art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen., nu sunt întrunite în ipoteza în care nu există o cerere expresă a autorităţilor competente adresată conducătorului de vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice şi nu există o dispoziţie legală incidentă în cauză care să prevadă obligaţia conducătorului de vehicul de a se supune acestei prelevări.  

I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 285 din 9 decembrie 2019

– extras –

[…] Instanţa de control judiciar reaminteşte că o faptă este prevăzută de legea penală (tipică) atunci când legiuitorul o descrie într-o anumită dispoziție incriminatoare și o interzice sau o impune sub sancțiune penală. Tipicitatea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) existența unei fapte concrete; b) existența unui model legal (a unui tipar abstract); c) existența unei concordanțe între elementele – obiective și subiective – ale faptei concrete și modelul legal.

Prin modelul legal se descrie fapta atât în elementele ei obiective, cât și în elementele ei subiective. Descriind o faptă, legea penală determină conținutul infracțiunii, iar, cu ajutorul conținutului infracțiunii, se realizează încadrarea juridică a faptei concrete. Elementele faptei concrete trebuie să corespundă cu cele ale faptei descrise în norma de incriminare. Concordanța se stabilește în urma comparării faptei concrete cu modelul legal, sub aspectul conținutului obiectiv și subiectiv.

Raportând consideraţiile teoretice speţei de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători,reține că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 337 C. pen., constând în aceea că la data de 11 ianuarie 2018, după producerea accidentului rutier cauzat de încălcarea de către acesta a normelor de circulaţie rutieră pe fondul faptului că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a sustras prelevării probelor biologice, prin aceea că, după transportarea sa la spital cu ambulanţa SMURD, nefiind internat, a părăsit unitatea medicală fără aviz şi nu a revenit la locul accidentului.

Astfel cum a reținut și prima instanță, potrivit art. 337 C. pen., „refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive”, constituie infracţiune care se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Obiectul juridic specific al infracţiunii prevăzute în art. 337 C. pen. este constituit din relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei rutiere şi din relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei.

Subiectul activ este calificat, conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Subiectul pasiv este statul.

Elementul material al laturii obiective poate fi realizat prin modalitatea refuzului sau a sustragerii de la activitatea de prelevare a unor mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive.

Refuzul subiectului activ constă într-o respingere sau neacceptare a propunerii organului de poliţie de a se supune prelevării de mostre biologice, ceea ce presupune existenţa unei solicitări exprese în acest sens.

În cazul modalității de săvârşire a infracţiunii constând în sustragerea de la prelevarea de mostre biologice este necesar ca autorul să se eschiveze, să fugă, să scape sau să amâne suficient de mult timp executarea obligaţiei legale de prelevare a mostrelor biologice, astfel încât rezultatul să nu mai fie concludent.

Conform art. 185 – 188 din H. G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. U. G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prelevarea mostrelor biologice este obligatorie în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când rezultatul testării aerului expirat arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat; în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri sau produse periculoase; atunci când rezultatul testării preliminare cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare; în cazul accidentelor de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, dacă rezultatul testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice; în cazul implicării în accidente de circulaţie din care a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.

Potrivit art. 38 din O. U. G. nr. 195/2002, conducătorii vehiculelor (…) sunt obligaţi să se supună testării aerului expirat şi/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanţe psihoactive, la solicitarea poliţistului rutier, iar dispoziţiile art. 88 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 prevăd că recoltarea mostrelor biologice se face numai în prezenţa unui poliţist rutier. 

În acord cu prima instanţă, Completul de 5 judecători apreciază că situaţia premisă pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen. o constituie existenţa unei cereri exprese din partea autorităţilor competente cu privire la prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.  

Ca atare, sustragerea de la prelevarea probelor biologice poate fi reținută atunci când există o dispoziție legală care obligă persoana în cauză să se supună examinării probei cu alcooltestul sau prezentării în vederea prelevării mostrelor biologice şi când există o cerere în acest sens.

Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că în urma accidentului de circulaţie produs la data de 11 ianuarie 2018, o singură persoană a fost rănită, respectiv conducătorul autovehiculului care l-a cauzat, şi anume inculpatul A. La faţa locului s-a deplasat un echipaj SMURD care i-a acordat primele îngrijiri medicale şi un poliţist.

Audiat de instanţa de apel la data de 9 decembrie 2019, martorul B. a declarat că, atunci când a ajuns la faţa locului, ambulanţa sosise deja, iar inculpatul se afla în interior, aşezat pe scaun, acordându-i-se îngrijiri medicale. „Nu am discutat deloc cu inculpatul, ci doar cu unul dintre membrii echipajului SMURD, care mi-a înmânat actul de identitate. Eu i-am restituit actul de identitate şi nu le-am impus nimic celor de la echipaj în sensul de a nu părăsi locul în care se aflau, întrucât nu depinde de mine dacă aceştia iau decizia de a pleca. I-am cerut totuşi să îmi spună când pleacă la spital şi la ce spital se duc. Aceştia mi-au spus, însă nu mai reţin spitalul la care s-au deplasat. (…) Având în vedere starea în care se afla, respectiv că era plin de sânge pe faţă, nu am procedat la prelevarea de probe biologice pentru a evita pătrunderea sângelui în aparatul etilotest.”

Nici membrii echipajului SMURD, audiaţi în apel, nu au auzit ca poliţistul să îi ceară inculpatului să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau să îi impună vreo obligaţie inculpatului pe care, acesta din urmă, să nu o respecte.

Martorul C. a declarat că: „În timp ce îi acordam îngrijiri s-a prezentat agentul de poliţie, care a întrebat care este starea de sănătate a pacientului şi dacă îl transportăm la spital. Am spus că în funcţie de pacient, dacă doreşte să meargă, iar dacă se va decide vom anunţa la ce spital îl transportăm. Agentul de poliţie a cerut buletinul inculpatului pentru a-i lua datele după care mi l-a restituit tot mie, întrucât eu am întocmit fişa de caz a pacientului. Precizez că în tot acest timp agentul de poliţie nu a discutat direct cu pacientul, respectiv inculpatul în cauză. Când s-a luat decizia de a-l transporta la spital, eu i-am comunicat agentului de poliţie că urmează să procedăm în acest fel, agentul de poliţie neavând nimic de spus.”

De altfel, martorul a subliniat că „Nu a existat nicio interacţiune între poliţist şi pacient, aşa cum am arătat deja.”

D., membru al echipajului SMURD, întrebat de procuror dacă a primit indicaţii concrete de la agentul de poliţie în sensul de a rămâne la faţa locului, a arătat că nu. De asemenea, a menţionat că decizia de a pleca la spital a aparţinut inculpatului, la insistenţele doamnei care l-a însoţit.

Martora E. a declarat că: „Din câte îmi amintesc agentul de poliţie nu s-a adresat deloc inculpatului şi doar a luat actul de identitate, s-a dus cu el la maşina cu care venise, după care s-a întors şi a restituit actul de identitate inculpatului. Nici cu această ocazie agentul de poliţie nu i-a spus nimic inculpatului. După ce inculpatul a fost transportat către spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, am mai rămas la locul accidentului.”

Faptul că inculpatul a părăsit spitalul, deşi medicul curant, după ce l-a investigat medical, i-a adus la cunoştinţă că organele de poliţie au fost sesizate şi că urmează să apară în scurt timp, nu echivalează cu o solicitare provenind din partea autorităţii competente pentru a considera realizată situaţia premisă a infracţiunii prin acțiuni de sustragere de la recoltarea probelor biologice. Indiferent de persoana care i-a comunicat inculpatului să nu părăsească spitalul până la venirea organelor de poliţie, această împrejurare nu prezintă nicio relevanţă în cauză sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, în condiţiile în care nu a existat o solicitare expresă a organelor de poliţie rutieră de a se supune recoltării de mostre biologice.

Doctrina şi practica susţin, fără echivoc, că este necesar ca inculpatului să i se solicite, de către un organ abilitat, să se supună prelevării de probe biologice. Or, cadrul medical, fie el medic sau asistentă medicală, nu este organ abilitat în acest sens.

Supunerea necondiţionată la recoltarea iniţială a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este prevăzută numai pentru conducătorii de vehicule sau de animale implicaţi în accidente de circulaţie din care a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, în conformitate cu prevederile art. 187 din Regulamentul de aplicare a  O. U. G. nr. 195/2002. 

Însă, prin Decizia nr. 8/2019 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „definiţia accidentului de circulaţie, ca situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, nu are în vedere şi autorănirea, când singura persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.”

În aceste condiţii inculpatul, ca protagonist al unui accident rutier, conform art. 79 din O. U. G. nr. 195/2002 avea obligaţia doar de a se prezenta la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

Ca atare, probele administrate, şi avem în vedere în principal declaraţia dată de agentul de poliţie care investiga cauza, în calitate de martor, conduc la concluzia că nimeni nu i-a pus în vedere inculpatului să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motiv pentru care fapta, astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului A., nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute în art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen. […]