SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, cu unanimitate de voturi, obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) – Secțiile Unite și a declarat neconstituționale mai multe modificări ale Codului de procedură penală adoptate de Parlament.
Prin hotărârea pronunțată miercuri, 15 iulie a.c., judecătorii au constatat că dispozițiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 45 (cu referire la art. 343 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală) și pct. 50 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, referitoare la principiul legalității, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
Sesizarea a fost formulată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 mai 2026, după ce proiectul de lege, inițiat de 43 de deputați și senatori din toate partidele politice, fusese adoptat de Parlament.
Instanța supremă a susținut că modificările propuse afectează coerența procedurii penale, drepturile procesuale ale părților și regulile privind desfășurarea judecății în camera preliminară.
În motivarea deciziei, Curtea Constituțională arată că atribuirea competenței judecătorului de cameră preliminară de a dispune reunirea și disjungerea cauzelor este incompatibilă cu natura acestei faze procesuale și cu funcția judiciară exercitată în cadrul camerei preliminare.
Potrivit CCR, această soluție legislativă creează o incoerență incompatibilă cu standardele constituționale privind calitatea legii.
Judecătorii au declarat neconstituțională și modificarea referitoare la desfășurarea procedurii în camera preliminară, apreciind că aceasta transfera asupra participanților la proces o obligație care aparține organelor judiciare, respectiv aceea de a le comunica termenele de judecată prin procedura legală de citare.
CCR a subliniat că această obligație reprezintă una dintre garanțiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil și ale dreptului la apărare.
Totodată, Curtea a reținut că legea nu stabilea în mod clar procedura prin care participanții la proces și-ar fi putut îndeplini obligația de a urmări parcursul dosarului, aspect care contravine principiului legalității și exigențelor privind calitatea legii.
Un alt text declarat neconstituțional este cel care asocia încheierile judecătorului de cameră preliminară cu principiul autorității de lucru judecat și cu principiul ne bis in idem. Curtea a arătat că aceste încheieri nu soluționează fondul cauzei penale și nu stabilesc vinovăția sau nevinovăția inculpatului, astfel încât nu pot produce efectele specifice unei hotărâri definitive.
Mai mult, judecătorii au avertizat că o asemenea reglementare ar fi avut ca efect imposibilitatea invocării, după finalizarea camerei preliminare, a unor cauze de nulitate absolută care, potrivit actualului Cod de procedură penală, pot fi invocate în orice stare a procesului.
În același timp, ar fi fost limitată posibilitatea excluderii probelor obținute sau administrate nelegal în cursul urmăririi penale, cu afectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.
Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie. Ca urmare, Parlamentul va trebui să reexamineze dispozițiile declarate neconstituționale și să le pună în acord cu hotărârea CCR înainte ca legea să poată fi promulgată.
Partajează acest conținut:
