SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel Cluj a pronunțat, la data de 26 martie 2026, o decizie definitivă prin care a menținut condamnarea unei inculpate la 7 ani și 8 luni de închisoare într-un dosar complex de furturi, acces ilegal la sisteme informatice și operațiuni financiare frauduloase. Instanța a respins apelul formulat împotriva sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că faptele au fost dovedite printr-un probatoriu coerent și că activitatea infracțională reflectă un tipar constant, desfășurat pe parcursul mai multor ani, în dauna unor persoane vulnerabile.
Contextul general al cazului
Dosarul analizat de instanțe se înscrie în categoria infracțiunilor patrimoniale comise prin exploatarea încrederii victimelor și utilizarea frauduloasă a instrumentelor de plată electronică. Dincolo de caracterul aparent simplu al faptelor — retrageri de numerar de la ATM — cauza a ridicat probleme juridice complexe privind delimitarea între furt, înșelăciune și infracțiuni informatice.
Cadrul legal relevant include dispozițiile Codului penal referitoare la furt (art. 228), furt calificat (art. 229), înșelăciune (art. 244), acces ilegal la un sistem informatic (art. 360) și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (art. 250).
Starea de fapt: mecanismul infracțional în detaliu
Analiza instanței conturează o imagine clară a modului în care inculpata a acționat în mod repetat, în trei episoade distincte, dar profund similare ca structură.
Primul episod – august 2018: sustragerea cardului și retragerea discretă de numerar
În noaptea de 30 spre 31 august 2018, inculpata a intrat în contact cu persoana vătămată într-un context aparent banal — o întâlnire pe stradă, urmată de o invitație la domiciliu și consum de alcool. Această primă etapă nu a fost întâmplătoare, ci a reprezentat faza de construire a unei relații rapide de încredere.
Momentul decisiv a intervenit atunci când cei doi s-au deplasat împreună la un bancomat. Cu această ocazie, inculpata a urmărit atent introducerea codului PIN, reținându-l fără știrea titularului. Acesta este elementul-cheie al întregului mecanism: dobândirea frauduloasă a datelor de securitate fără utilizarea forței sau constrângerii.
Ulterior, profitând de starea de vulnerabilitate a victimei, generată de consumul de alcool și de contextul nocturn, inculpata a sustras cardul bancar. Sub pretextul că se deplasează la magazin, a părăsit locuința și s-a îndreptat către un ATM, unde a retras suma de 2.000 de lei, pe care și-a însușit-o.
Un element esențial al strategiei infracționale a fost restituirea cardului după comiterea faptei. Prin revenirea la domiciliul victimei și plasarea cardului în locul inițial, inculpata a urmărit să întârzie descoperirea prejudiciului și să reducă suspiciunile directe asupra sa.
Al doilea episod – iunie 2021: operațiuni repetate și sistematice
Fapta din 8 iunie 2021 reprezintă forma cea mai elaborată a mecanismului infracțional.
Inculpata a reluat același tipar: întâlnirea cu victima într-un bar, stabilirea unei relații de încredere și deplasarea la domiciliul acesteia. Pe traseu, persoana vătămată a efectuat o retragere de numerar, ocazie cu care inculpata a observat din nou codul PIN.
Ajunși în locuință și pe fondul consumului de alcool, inculpata a profitat de starea de ebrietate a victimei pentru a sustrage cardul din portofel. Spre deosebire de episodul anterior, de această dată acțiunea nu a constat într-o singură retragere, ci într-o succesiune organizată de operațiuni bancare.
Instanța a reținut că, într-un interval de aproximativ o oră, inculpata s-a deplasat la un ATM și a efectuat zece retrageri succesive a câte 900 de lei fiecare, însumând 9.000 de lei. Repetitivitatea operațiunilor indică nu doar intenția de a maximiza câștigul, ci și o planificare practică a limitelor tehnice ale ATM-ului, fiecare retragere fiind calibrată pentru a evita blocarea tranzacțiilor.
După finalizarea operațiunilor, inculpata a revenit la locuința victimei și a restituit cardul, păstrând același mecanism de disimulare ca în 2018.
Particularitatea acestui episod constă în faptul că fapta a fost calificată juridic ca fiind comisă în formă continuată, cele zece retrageri reprezentând acte materiale distincte, dar subsumate aceleiași rezoluții infracționale.
Al treilea episod – martie 2022: trecerea la înșelăciune
În 24 martie 2022, mecanismul infracțional evoluează, dar își păstrează esența: exploatarea încrederii victimei.
De această dată, inculpata a abordat persoana vătămată într-un parc și a inițiat o conversație care a condus la invitația în locuință. În interiorul acestui cadru, a introdus un element nou: promisiunea furnizării unui bun (țuică) la un preț avantajos.
Spre deosebire de episoadele anterioare, cardul și codul PIN nu au mai fost sustrase, ci au fost încredințate voluntar de victimă, pentru retragerea unei sume de 500 de lei. Acesta este punctul în care natura juridică a faptei se schimbă.
Inculpata a retras însă 1.500 de lei, comunicând victimei că a extras doar suma convenită. Ulterior, a primit banii pentru presupusa achiziție și a părăsit locuința fără a mai reveni.
Instanța a apreciat că, în acest caz, esența conduitei nu este sustragerea, ci inducerea în eroare — atât cu privire la suma retrasă, cât și la scopul utilizării banilor. Prin urmare, fapta a fost încadrată ca înșelăciune.
Istoricul procesului
Cauza a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului în decembrie 2022. În faza de cameră preliminară s-a confirmat legalitatea probelor, iar procesul a continuat în fața Tribunalului.
În cursul judecății au fost administrate multiple probe: declarații ale persoanelor vătămate, declarații de martori, extrase bancare, înregistrări video și rapoarte criminalistice. Deși unele declarații au suferit nuanțări în faza de judecată, instanța a acordat prevalență celor din faza de urmărire penală, coroborate cu probele obiective.
Prin sentința din aprilie 2025, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatei și a stabilit pedeapsa finală de 7 ani și 8 luni, după anularea unei suspendări anterioare și contopirea pedepselor.
Apelul formulat de inculpată a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel în martie 2026.
Argumentele părților
Apărarea a susținut în apel că probele nu demonstrează fără dubiu implicarea inculpatei, invocând lipsa unor elemente tehnice directe care să confirme prezența acesteia la ATM-uri și caracterul indirect al unor declarații.
S-a pus accent pe faptul că documentele bancare dovedesc doar existența tranzacțiilor, nu identitatea autorului, și că declarațiile persoanelor vătămate ar fi oscilante. De asemenea, s-a invocat situația personală și medicală a inculpatei.
Pe de altă parte, acuzarea a susținut că ansamblul probator este suficient și coerent, iar faptele se înscriu într-un tipar infracțional clar, repetat în timp.
Analiza instanței
Curtea de Apel a confirmat integral raționamentul instanței de fond, respingând criticile apărării.
Instanța a reținut în motivarea hotărârii că „vinovăția acesteia rezultă dintr-un ansamblu probator coerent și convergent”, compus din declarații, înscrisuri bancare și alte mijloace de probă.
De asemenea, Curtea a subliniat că încadrarea juridică este corectă, arătând că „reflectă în mod corect atât natura faptelor comise, cât și modalitatea concretă de realizare a acestora”.
În ceea ce privește pedeapsa, instanța a considerat-o proporțională, evidențiind că inculpata a acționat inclusiv în termenul de supraveghere al unei condamnări anterioare, ceea ce „denotă persistența în conduita infracțională”.
Partajează acest conținut:
