Judecătoria Oradea l-a condamnat pe Ungurianu Marian Ionuț pentru delapidare în formă continuată, după ce a reținut că, în calitate de administrator al SC Maldan Mit Import Export SRL, a transferat în mod repetat sume de bani din contul societății în contul său personal, producând un prejudiciu de 76.516,38 lei.

Instanța a stabilit o pedeapsă de 1 an și 6 luni de închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe un termen de 2 ani, precum și obligația de a presta 100 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.

Din hotărârea motivată rezultă că fapta a fost comisă în perioada 13 noiembrie 2020 – 17 iulie 2021, printr-un mecanism repetitiv de transferuri și retrageri nejustificate, pe care instanța l-a calificat drept o însușire frauduloasă a banilor societății de către chiar persoana însărcinată să-i administreze.

O cauză despre limitele încrederii în administratorul unei firme

În hotărâre, instanța pornește de la contextul în care inculpatul a ajuns în poziția de a controla o parte din circuitul financiar al societății. Din probe a rezultat că, în 2019, activitatea firmei s-a extins, iar inculpatul a dobândit calitatea de administrator, urmând să se ocupe de achiziționarea și revânzarea de materiale de construcții și decorațiuni interioare. I s-a încredințat, așadar, o activitate comercială distinctă, cu acces la resursele bănești necesare derulării acesteia.

Tocmai această poziție a făcut posibilă, în aprecierea instanței, comiterea delapidării: banii nu au fost luați din afara societății, ci din interiorul ei, de către cel care îi administra.

Cum s-a construit prejudiciul: de la finanțarea activității comerciale la folosirea banilor în interes personal

Starea de fapt reținută de Judecătoria Oradea este amplă și conturează o schemă infracțională desfășurată în timp.

Potrivit hotărârii, inculpatul a transferat din contul societății în contul său personal 79.083,34 lei, însă a justificat cu documente doar 2.566,96 lei. Diferența rămasă fără suport justificativ, adică 76.516,38 lei, a fost considerată prejudiciu produs societății. Instanța a reținut expres că acești bani reprezintă sume retrase sau transferate din firmă, a căror utilizare nu a putut fi justificată legal.

Din motivare reiese că mecanismul nu a fost unul singular, ci unul repetitiv și adaptat rulajului societății. Raportul de constatare întocmit în cauză a arătat că, după încasarea banilor în contul firmei de la diverși clienți și după plata unor furnizori externi, inculpatul proceda la transferarea repetată a unor sume în contul său personal.

Valorile variau de la câteva mii de lei la sume mult mai mici, inclusiv de 100 de lei, ceea ce a contribuit la imaginea unei conduite constante, nu a unui episod izolat. În logica instanței, tocmai fragmentarea operațiunilor a demonstrat persistența rezoluției infracționale.

Judecătoria a acordat o greutate aparte și destinației sumelor astfel transferate.

Pe baza extraselor de cont personale ale inculpatului, instanța a reținut că majoritatea banilor proveniți din contul societății au fost folosiți pentru pariuri sportive și alte plăți personale, fiind identificate tranzacții către platforme de live betting și servicii online. Această concluzie a fost esențială pentru a delimita cauza de o simplă evidență contabilă deficitară: nu era vorba doar despre lipsa unor documente, ci despre folosirea efectivă a banilor firmei în interes personal.

102 tranzacții, 51 de acte materiale: cum a descris instanța schema delapidării

Una dintre particularitățile dosarului este modul în care instanța a analizat actele materiale ale infracțiunii. Din hotărâre rezultă că au existat, în fapt, 102 tranzacții, însă acestea au fost grupate juridic în 51 de acte materiale, corespunzătoare infracțiunii continuate.

Motivul este că în unele zile inculpatul a făcut mai multe transferuri la intervale apropiate, iar instanța a considerat că, pentru acele episoade, există o „unitate naturală colectivă”, astfel încât mai multe operațiuni bancare apropiate temporal formează juridic un singur act material.

Seria transferurilor începe, așa cum reține instanța, la 13 noiembrie 2020, cu un transfer de 3.000 de lei din contul societății în contul personal al inculpatului.

A urmat apoi o succesiune aproape continuă de operațiuni: 2.000 de lei la 16 noiembrie, 1.000 de lei la 17 noiembrie, 500 de lei la 20 noiembrie, 1.000 de lei la 23 noiembrie, 1.500 de lei la 28 noiembrie și încă 1.500 de lei la 30 noiembrie. În decembrie 2020 apar deja zile cu transferuri multiple, cum este 2 decembrie, când au fost mutate 2.000 de lei și apoi încă 500 de lei, sau 9 decembrie, când au fost efectuate două transferuri de câte 500 de lei.

La începutul lui 2021, ritmul nu se oprește.

În 4 ianuarie, instanța a reținut nu doar un transfer, ci și o ridicare de numerar din contul societății, în sumă de 4.869,40 lei, urmată de un nou transfer de 1.000 de lei în aceeași zi.

În 5 ianuarie apar două transferuri, de 1.558,11 lei și 1.000 de lei, iar în 6 ianuarie alte două, de 500 și 1.000 de lei. Transferurile continuă apoi pe parcursul lunilor martie, aprilie, mai, iunie și iulie 2021, inclusiv cu sume mici, de 90, 300 sau 400 de lei, ceea ce, în viziunea instanței, arată că inculpatul a folosit orice disponibilitate financiară a firmei pentru a scoate bani din patrimoniul acesteia.

Ultimul act material reținut a fost comis la 17 iulie 2021, când inculpatul a transferat încă 300 de lei din contul societății în contul său personal. Între primul și ultimul episod, instanța a identificat un tipar clar: sume variabile, operațiuni repetate, uneori multiple în aceeași zi, toate efectuate în baza aceleiași decizii infracționale de a folosi banii firmei în interes propriu.

Ce au susținut probele și de ce a contat raportul de constatare

Hotărârea arată că soluția de condamnare s-a sprijinit pe un ansamblu probator consistent: declarația reprezentantului persoanei vătămate, declarații de martori, documente contabile, extrase de cont, fișa de cont aferentă inculpatului, acte bancare și, mai ales, raportul de constatare din 3 aprilie 2024. Din perspectiva instanței, acest raport a fost piesa centrală în reconstrucția fluxului banilor, pentru că a permis corelarea operațiunilor din contul societății cu intrările din contul personal al inculpatului și, ulterior, cu plățile efectuate de acesta în interes propriu.

În plus, motivarea mai arată că, anterior declanșării fazei penale în forma ei finală, societatea a constatat nereguli tot mai mari în derularea activității administrate de inculpat.

Au apărut facturi neachitate, bunuri care nu au ajuns în gestiunea firmei, obligații către bugetul de stat generate de activitatea desfășurată și nepredarea unor documente financiar-contabile și a bunurilor societății. La 25 martie 2022, inculpatului i-a fost comunicată notificarea de revocare a calității de administrator și i s-a cerut restituirea sumelor, a documentelor și a bunurilor societății. În economia cauzei, acest moment a marcat ruptura definitivă dintre încrederea comercială inițială și acuzația penală ulterioară.

Poziția inculpatului și argumentele apărării

Din hotărâre rezultă că, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a adoptat o atitudine de recunoaștere.

Instanța notează explicit că, în cursul urmăririi penale, acesta nu a recunoscut comiterea faptei, nu a făcut demersuri pentru repararea prejudiciului și a încercat să tergiverseze desfășurarea anchetei. Această apreciere a contat ulterior în individualizarea pedepsei, judecătoria văzând în conduita sa procesuală un indicator relevant al raportării la propria faptă.

Situația s-a schimbat însă în cursul judecății.

La termenul din 29 ianuarie 2026, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa și a cerut ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța a admis solicitarea și a judecat cauza în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Apărarea a încercat, potrivit motivării, să obțină o soluție mai blândă, solicitând renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.

Instanța a respins însă această poziție ca neîntemeiată, apreciind că gravitatea faptei nu permite o asemenea soluție. Judecătoria a pus accent pe valoarea prejudiciului, pe repetarea conduitei infracționale de 51 de ori și pe lipsa unui regret manifestat în perioada anterioară recunoașterii. Cu alte cuvinte, judecătorul a considerat că simpla recunoaștere târzie și recuperarea ulterioară a prejudiciului nu șterg gravitatea unei conduite desfășurate sistematic pe parcursul mai multor luni.

De ce fapta a fost încadrată ca delapidare în formă continuată

Raționamentul juridic al instanței este unul clasic, dar riguros construit. Judecătoria a reținut că elementul material al delapidării constă în însușirea, folosirea sau traficarea, de către o persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice, a unor bani ori bunuri pe care le gestionează sau administrează.

Or, în această cauză, inculpatul era administratorul societății și avea atribuții directe asupra sumelor de bani care au format obiectul material al infracțiunii. În consecință, folosirea lor în interes personal a intrat în tiparul legal al delapidării.

Instanța a reținut și că fapta a fost comisă cu intenție directă, pentru că inculpatul a avut reprezentarea consecințelor acțiunilor sale și a urmărit producerea prejudiciului prin însușirea banilor firmei. Caracterul continuat al infracțiunii a fost justificat prin repetarea actelor la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

De asemenea, a fost reținută varianta prevăzută de art. 308 Cod penal, întrucât inculpatul nu era funcționar public în sensul clasic, dar exercita o însărcinare în cadrul unei persoane juridice private, cu atribuții de administrare a bunurilor acesteia.

Cum a motivat judecătoria pedeapsa de 1 an și 6 luni

În partea de individualizare, hotărârea devine deosebit de relevantă pentru înțelegerea modului în care instanța a echilibrat gravitatea faptelor cu elementele favorabile inculpatului.

Judecătoria a apreciat că infracțiunea are o gravitate medie, însă această gravitate este reflectată de un prejudiciu important și de faptul că aceeași conduită a fost repetată de 51 de ori. Instanța a notat că această repetare arată ușurința cu care inculpatul a ales să încalce legea, fără vreo reținere reală.

Pe de altă parte, judecătorul a consemnat și împrejurările favorabile. Prejudiciul a fost recuperat în cursul judecății, fapt confirmat și prin renunțarea societății la constituirea ca parte civilă. Inculpatul avea 34 de ani, iar condamnarea anterioară din trecut fusese urmată de reabilitare.

În plus, recunoașterea faptei în instanță a atras beneficiul procedurii simplificate și reducerea limitelor speciale de pedeapsă. În urma acestei evaluări, instanța a fixat pedeapsa la 1 an și 6 luni de închisoare, apreciind că aceasta este suficientă pentru a asigura o atitudine corectă față de ordinea de drept și pentru a preveni noi infracțiuni.

Judecătoria a adăugat și pedepse complementare și accesorii constând în interzicerea, pentru 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, a dreptului de a fi ales în autorități publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Deși aceste interdicții nu au legătură directă cu administrarea unei firme private, ele fac parte din regimul legal pe care instanța l-a aplicat odată cu condamnarea la pedeapsa principală.

Latura civilă: prejudiciul a fost recuperat, dar răspunderea penală a rămas

Instanța a luat act că SC Maldan Mit Import Export SRL a renunțat la cererea de constituire ca parte civilă, tocmai pentru că paguba fusese acoperită. Acest aspect a avut o relevanță reală la individualizarea pedepsei, dar nu a fost suficient pentru a înlătura răspunderea penală. Judecătoria a rămas consecventă ideii că repararea prejudiciului este un element favorabil, nu o cauză de impunitate.

În plus, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.