Sporuri de peste 2.000 de euro la Curtea Constituțională. Dezbaterea reaprinsă asupra salarizării în sectorul public

Sistemul de sporuri din instituțiile publice revine în atenția opiniei publice, după ce au apărut informații privind nivelul veniturilor din cadrul Curții Constituționale a României (CCR). Angajații instituției, inclusiv judecătorii, beneficiază de un spor pentru „risc și suprasolicitare neuropsihică” care poate depăși 2.000 de euro lunar.

Potrivit datelor prezentate în cadrul emisiunii „Cine face Legea”, difuzată de TVR Info, acest spor reprezintă până la 25% din indemnizația de bază.

Indemnizații și sporuri consistente

Președintele CCR ar avea o indemnizație de peste 47.000 de lei lunar, la care se adaugă un spor de aproximativ 11.700 de lei pentru suprasolicitare neuropsihică. În cazul judecătorilor, indemnizațiile depășesc 45.000 de lei, iar sporul ajunge la peste 11.000 de lei — echivalentul a mai mult de 2.000 de euro în fiecare lună, potrivit sursei citate.

Acest tip de spor este justificat oficial prin responsabilitatea ridicată și nivelul de stres asociat funcțiilor din cadrul Curții.

Un sistem contestat

Tema sporurilor nu este una nouă. Fostul ministru al Mediului, Mircea Fechet, a declarat că astfel de beneficii sunt larg răspândite în sistemul public.

Acesta a oferit exemplul regiei Romsilva, unde, în perioada mandatului său, contractul colectiv de muncă includea nu mai puțin de 17 tipuri de sporuri. Deși nu toate erau acordate simultan, un angajat putea beneficia de mai multe astfel de adaosuri salariale.

„Suntem probabil singura țară în care, în loc să avem o salarizare clară și predictibilă, devenim din ce în ce mai inventivi în a crea sporuri”, a afirmat fostul ministru.

Nevoia unei reforme

Criticii sistemului susțin că actuala structură salarială din sectorul public este complicată, greu de justificat și lipsită de transparență. În acest context, se vorbește tot mai des despre necesitatea unei reforme care să simplifice grila de salarizare și să reducă dependența de sporuri.

Discuția reapare periodic în spațiul public, mai ales în contextul presiunilor asupra bugetului de stat și al apelurilor la eficientizarea cheltuielilor.