„Uită-te în ochii mei albaștri că totul o să fie bine.” Din această promisiune aproape intimă se construiește unul dintre cele mai relevante dosare de corupție confirmate definitiv în ultima perioadă de Curtea de Apel București.
În centrul lui, Dragoș Adrian Iorga, fost director în cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, acuzat că a transformat accesul la o funcție publică într-o obligație financiară recurentă.
Prin decizia penală nr. 658 din 16 aprilie 2026, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a confirmat existența unui mecanism care depășește tiparul clasic al mitei punctuale. Nu este vorba despre un schimb singular, ci despre o relație financiară continuă, stabilizată în timp, în care suma pretinsă, 1500 de lei, capătă caracterul unei rate lunare, plătită pentru menținerea unui statut profesional obținut în mod viciat.
Instanța reține fără echivoc că inculpatul „a pretins și ulterior a primit câte 1500 lei periodic, cu o frecvenţă aproape lunară, timp de aproape doi ani şi jumătate”, în schimbul angajării și menținerii în funcție a două persoane.
În total, mecanismul a generat un flux financiar de 75.600 lei, structurat în două paliere distincte: 42.100 lei proveniți de la o denunțătoare, în 29 de retrageri, și 33.500 lei de la cea de-a doua, în 25 de retrageri.
Dincolo de cifre, dosarul conturează un sistem funcțional. În faza inițială, inculpatul a intervenit direct în procedurile de recrutare, furnizând subiectele și răspunsurile corecte înaintea concursurilor, anulând astfel orice aparență de competiție reală.
Ulterior, relația dintre părți a fost consolidată printr-un mecanism de plată discret, dar constant. Cele două angajate i-au pus la dispoziție cardurile bancare și codurile PIN, iar retragerile au fost efectuate chiar de inculpat, în mod repetat, pe parcursul anilor 2021–2023.
Încadrarea juridică reținută, luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), reflectă atât natura, cât și persistența conduitei. Nu doar actul în sine este sancționat, ci și continuitatea lui, transformarea unei fapte ilicite într-un mecanism aproape instituționalizat.
Prin sentința penală nr. 1102 din 10 noiembrie 2025, Tribunalul București a dispus condamnarea la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, însoțită de interzicerea exercitării unor drepturi, inclusiv accesul la funcții publice. S-a dispus, de asemenea, confiscarea integrală a sumei de 75.600 lei, considerată produs al infracțiunii, instanța respingând însă cererea de confiscare extinsă.
Curtea de Apel București Secția a II-a penală, învestită cu soluționarea apelului, a menținut hotărârea primei instanțe în integralitatea sa, apreciind că durata activității infracționale, caracterul repetitiv și poziția de autoritate ocupată de inculpat justifică pe deplin sancțiunea aplicată.
Cazul devine astfel emblematic pentru o formă de corupție care nu mai operează prin excepție, ci prin rutină. O corupție care se insinuează în proceduri, se normalizează în timp și se contabilizează în tranșe lunare, până când devine, pentru cei implicați, parte din ordinea firească a lucrurilor.
Documentul poate fi consultat integral.

Partajează acest conținut:





