SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj a hotărât sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) cu un recurs în interesul legii, cu solicitarea de a se pronunța asupra unei probleme de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive. Instanța supremă este chemată să interpreteze dispozițiile referitoare la determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor sau a secțiilor specializate în soluționarea apelurilor declarate împotriva respingerii cererilor de încuviințare a executării silite, când titlul executoriu este emis de un profesionist în contextul exploatării unei întreprinderi.
Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte pe 14 septembrie 2022 și a primit termen de soluționare pe 14 noiembrie 2022.
Textul recursului în interesul legii promovat de Curtea de Apel Cluj:
”Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 și 228 din Legea nr. 71/2011, raportat la dispozițiile art.95 punctul 2 Cod de procedură civilă, privind determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor specializate (Argeș, Cluj, Mureș) sau a secțiilor/completelor specializate din cadrul celorlalte tribunale în soluționarea apelurilor declarate împotriva soluțiilor de respingere de către judecătorii a cererilor de încuviințare a executării silite, în cazul în care titlul executoriu este emis de un profesionist în contextul exploatării unei întreprinderi.”
Potrivit Curții de Apel Cluj, analiza realizată după pronunțarea și aplicarea pentru o perioadă relevantă de timp a Deciziei nr. 2/2019 pronunțată de ÎCCJ în materia recursului în interesul legii în dosarul 1527/1/2018, relevă faptul că practica judiciară rămâne una divergentă în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a apelurilor declarate în materia încuviințării de executare silită.
Într-o primă opinie, competența de soluționare a apelurilor în cazul analizat revine tribunalelor/secțiilor specializate. În sprijinul acestei opinii s-a reținut că dispozitivul Deciziei nr. 2/2019 pronunțată de ÎCCJ în materia recursului în interesul legii în dosarul 1527/1/2018, stabilește, în continuarea raționamentului deciziei nr.18/2016, faptul că, în interpretarea dispozițiilor articolului 226 din Legea 71/2011, raportat la articolul 95 punctul 2 din Codul de procedură civilă, tribunalele specializate sunt competente să soluționeze apelurile în cererile formulate în procedura executării silite în materiile ce fac obiectul specializării lor.
Potrivit celei de-a doua opinii, procedura de încuviințare a executării silite are un caracter necontencios și nu presupune analiza unor aspecte legate de fondul juridic litigios dintre părți, care să necesite stabilirea competenței în favoarea jurisdicției specializate în litigii cu profesioniști. Condițiile pentru încuviințarea executării silite sunt aceleași, indiferent de natura raportului juridic care a stat la baza emiterii titlului executoriu.
În sprijinul acestei opinii s-a reținut și Decizia 2/2019, potrivit căreia revin spre competență jurisdicției civile specializate doar cererile formulate în procedura executării silite în care se ridică aspecte de valabilitate a titlului executoriu sau privind întinderea acestuia, altul decât o hotărâre judecătorească. Or, în opinia instanțelor care au reținut competența secțiilor civile de drept comun din cadrul tribunalelor, cererile de încuviințare a executării silite nu investesc instanța cu astfel de aspecte care să atragă competența jurisdicții specializate.
DOCUMENT – Sesizarea RIL formulată de Curtea de Apel Cluj:
Partajează acest conținut:
