SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Judecătorii Curții Supreme au fost solicitați să dezlege o chestiune de drept în materie penală vizând interpretarea unei reglementări referitoare la contopirea pedepselor pentru fapte concurente. Într-un dosar rejudecat care se referă la un caz de înșelăciune, Curtea de Apel Brașov a cerut instanței supreme să lămurească dacă instanța învestită cu judecarea unei cauze este obligată să realizeze şi contopirea pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecăţii cu cele aplicate anterior inculpatului pentru infracţiuni concurente, în situaţia particulară în care, în urma aplicării dispoziţiilor art. 10 din Legea 187/2012, s-ar ajunge ca inculpatul să execute o pedeapsă având o durată mai mare decât cea care ar rezulta în cazul executării succesive a tuturor mandatelor de executare emise pe numele acestuia
Conținutul sesizării prelabile formulate de Curtea de Apel Brașov și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție pe 2 iunie:
”În interpretarea art. 40 alin. 1 Cod penal, instanţa învestită cu judecarea unei cauze este obligată să realizeze şi contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedepsele aplicate anterior inculpatului pentru infracţiuni concurente, în situaţia particulară în care, în urma aplicării dispoziţiilor art. 10 din Legea 187/2012, s-ar ajunge ca inculpatul să execute o pedeapsă având o durată mai mare decât cea care ar rezulta în cazul executării succesive a tuturor mandatelor de executare emise pe numele acestuia?”
Sesizarea prealabilă a fost formulată în dosarul penal în care un inculpat a fost condamnat, în primă instanță, de Judecătoria Brașov la 9 luni de închisoare pentru înșelăciune și 3 luni de detenție pentru uz de fals. Deși faptele erau concurente cu alte zeci de infracțiuni, judecătorii nu au efectuat contopirea juridică a pedepselor pe motiv că nu este favorabilă inculpatului. Însă, în urma apelului Parchetului, dosarul a fost trimis spre rejudecare instanței locale din Brașov.
De data aceasta, în baza articolului 10 din Legea 187/2012, Judecătoria a contopit condamnarea pentru infracțiunile judecată în acest dosar cu pedepsele aplicate anterior pentru alte 27 de infracțiuni de evaziune fiscală, 10 de înșelăciune, 3 de abuz de încredere și 8 infracțiuni de fals sub semnătură privată.
A rezultat o pedeapsă de 42 de ani și 13 luni de închisoare. Instanța a stabilit ca inculpatul să execute maximul general, adică 30 de ani de detenție.
Acuzatul a arătat că, în cauză, intensitatea represiunii penale depășește limitele determinate raportat la importanța valorii sociale lezate și a cerut sesizarea Curții Constituționale în legătură cu articolul 10 din Legea 187/2012: ”Pedeapsa rezultantă de 43 de ani și o lună, redusă la o pedeapsă de 30 de ani, este mult mai mare decât pedeapsa la care ar putea fi condamnat un infractor pentru omor calificat.”
Totodată, Curtea de Apel Brașov a pus în discuția părților, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți cu pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
”În ceea ce privește utilitatea obținerii unei soluții cu privire la această cjestiune, Curtea va avea în vedere chiar hotărțrile pronunțate împotriva inculpatului, constatând că în prezenta cauză a existat o opinie a Judecătoriei Brașov în sensul că operațiunea contopirii pedepselor se realizează atunci când este favorabilă inculpatului, opinie care nu a fost împărtășită de Curtea de Apel Brașov, dar și de faptul că la dosar se regăsește hotărârea Tribunalului Maramureș (…) în care s-a arătat că realizarea contopirii nu este obligatorie în cadrul procesului având ca obiect acțiunea penală promovată împotriva unei persoane, putând fi efectuată ulterior”, se arată în încheierea de sesizare a ÎCCJ.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
