O sentință penală pronunțată la 10 martie 2026 de Judecătoria Bistrița dezvăluie mecanismul prin care un angajat al unei societăți comerciale a reușit, timp de aproape două luni, să își însușească bunuri și bani din patrimoniul firmei la care lucra, încercând ulterior să ascundă lipsurile prin emiterea unor facturi fictive.

Potrivit hotărârii instanței, inculpatul – angajat al unei societăți cu răspundere limitată  în funcția de agent de vânzări cu atribuții de încasare și gestionare a banilor – a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, precum și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 322 alin. 1 Cod penal.

Instanța a reținut că faptele au fost comise în formă continuată, fiind vorba despre 10 acte materiale de delapidare și 9 acte materiale de fals, toate realizate într-un interval relativ scurt de timp, în vara anului 2021.

Hotărârea arată că inculpatul a fost judecat în stare de libertate, iar cauza a fost analizată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declarația de recunoaștere dată de acesta în fața instanței.

Cum s-a produs delapidarea: bunuri din stocul firmei vândute pe cont propriu

Instanța a reținut că faptele au avut loc în perioada 22 iunie – 18 august 2021, când inculpatul lucra pentru societatea comercială în calitate de agent de vânzări. În această funcție, el avea acces direct la bunurile companiei și la fluxul de încasări provenite din activitatea comercială.

Conform situației de fapt reținute în hotărâre, inculpatul a profitat de atribuțiile sale de serviciu pentru a scoate bunuri din stocul firmei și a le valorifica în interes personal.

În motivarea sentinței, instanța arată explicit:

„în perioada 22.06 – 18.08.2021, în calitate de angajat al persoanei vătămate S. … SRL pe funcţie de agent de vânzări cu atribuţii de încasare şi gestionare a banilor, în nouă ocazii şi-a însuşit bunuri din stocul societăţii, respectiv stingătoare şi truse sanitare, în valoare de 14.268,10 lei cu TVA, de care apoi a dispus prin vânzarea lor către persoane juridice terţe”.

Astfel, inculpatul a preluat din gestiunea societății stingătoare de incendiu și truse sanitare, produse comercializate de companie, pe care ulterior le-a vândut către diferite societăți comerciale.

Banii obținuți din aceste tranzacții nu au mai fost însă predați angajatorului și nici înregistrați în evidența contabilă a firmei.

Însușirea directă a banilor încasați de la clienți

Pe lângă bunurile scoase din gestiunea societății, inculpatul a reținut și bani încasați de la clienți.

Instanța a reținut că la 18 august 2021 acesta a încasat în numerar suma de 952 lei de la o societate clientă, în baza unei facturi fiscale emise de compania angajatoare.

Cu toate acestea, suma nu a mai fost predată firmei.

În motivarea hotărârii se arată:

„la data de 18.08.2021 şi-a însuşit suma de 952 lei încasată în numerar de la S. … SRL în baza facturii fiscale …, pe care nu a mai predat-o angajatorului”.

Prin cumularea acestor operațiuni, instanța a stabilit că inculpatul a produs societății comerciale un prejudiciu total de 15.220,10 lei.

Hotărârea subliniază că acțiunile inculpatului au dus la:

„scoaterea definitivă a sumei totale de 15.220,10 lei din sfera patrimonială a persoanei vătămate şi producerea unei pagube acesteia”.

Instanța a enumerat explicit facturile falsificate:

• factura nr. 15635/25.06.2021 – 357 lei – client societate comercială

• factura nr. 15648/02.07.2021 – 2.380 lei

• factura nr. 15908/05.08.2021 – 1.005,54 lei

• factura nr. 15619/22.06.2021 – 1.927,80 lei

• factura nr. 15929/18.08.2021 – 1.505,35 lei

• factura nr. 15928/18.08.2021 – 273,70 lei (cu chitanță)

• factura nr. 15649/02.07.2021 – 2.915,15 lei

• factura nr. 15708/09.07.2021 – 850,85 lei

• factura nr. 15747/03.08.2021 – 3.451 lei

Valoarea totală a acestor facturi a fost stabilită la 14.668 lei cu TVA.

Mecanismul de acoperire a fraudei: facturi fictive

Pentru a ascunde lipsa bunurilor și a banilor din gestiune, inculpatul a recurs la falsificarea unor documente comerciale.

Instanța a stabilit că acesta a întocmit nouă facturi fiscale în care a consemnat operațiuni comerciale inexistente.

Potrivit hotărârii:

„pentru ascunderea infracţiunii de delapidare, în nouă ocazii a întocmit facturi fiscale (…) în cuprinsul cărora a inserat aspecte necorespunzătoare adevărului”.

Mai concret, inculpatul a menționat în aceste documente că anumite societăți comerciale ar fi achiziționat bunuri sau servicii de la firma angajatoare, deși aceste tranzacții nu avuseseră loc în realitate.

Instanța descrie clar mecanismul:

„a inserat aspecte necorespunzătoare adevărului, respectiv că mai multe societăţi cliente au achiziţionat bunuri şi servicii ale angajatorului, deşi, în realitate, acest lucru nu s-a întâmplat”.

Pentru a face documentele mai credibile, inculpatul a consemnat în facturi și o modalitate fictivă de plată.

„menţionând totodată în fals că plata urma să se efectueze prin ordin de plată în termen de 30 de zile”.

Ulterior, aceste facturi au fost predate angajatorului pentru a fi introduse în evidența contabilă a societății, ceea ce a creat aparența unor operațiuni comerciale reale.

Concluziile instanței privind vinovăția inculpatului

Pe baza probelor administrate și a declarației de recunoaștere a inculpatului, instanța a concluzionat că faptele au fost comise cu intenție directă.

Judecătorul a arătat că inculpatul:

„a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei”.

Astfel, instanța a stabilit că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, respectiv însușirea bunurilor sau banilor aflați în gestiunea unei persoane în interes personal.

În același timp, prin emiterea facturilor fictive, inculpatul a creat o stare de pericol pentru încrederea publică în documentele comerciale.

Instanța a reținut că:

„urmarea imediată a acţiunii de falsificare a facturilor fiscale constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privind încrederea publică în valoarea probantă a unui înscris”.

Recuperarea prejudiciului și circumstanța atenuantă

Un element important în analiza instanței a fost faptul că prejudiciul produs societății a fost integral recuperat înainte de pronunțarea hotărârii.

Potrivit motivării, inculpatul a achitat către partea civilă suma totală de 15.800 lei, prin mai multe plăți realizate în cursul anului 2021.

Instanța consemnează:

„prejudiciul cauzat părţii civile a fost integral recuperat prin plata voluntară a următoarelor sume: 6.800 lei – plată efectuată în data de 22.10.2021 prin virament bancar, 5.000 lei – plată efectuată în 22.09.2021 reprezentantului legal al părţii civile şi 4.000 lei – plată efectuată în data de 22.10.2021”.

În aceste condiții, judecătorul a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal, care se aplică atunci când prejudiciul este acoperit integral.

Pedepsele stabilite de instanță

Pentru infracțiunea de delapidare, instanța a stabilit:

„pedeapsa principală de 1 an închisoare”.

Pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, judecătorul a dispus:

„pedeapsa de 6 luni închisoare”.

Pe lângă pedepsele principale, instanța a dispus și interzicerea unor drepturi, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice și dreptul de a ocupa funcții care implică exercitarea autorității de stat.

În această cauză, schema infracțională a combinat două mecanisme clasice: delapidarea bunurilor și falsificarea documentelor contabile.