SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Judecătorii au decis definitiv, miercuri, 27 mai 2026, că procesul penal în care Lucian Titti a fost condamnat la 17 ani și 10 luni de închisoare nu va fi redeschis. Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul formulat de condamnat împotriva sentinței penale nr. 91/P/2026 a Tribunalului Bihor, menținând în totalitate hotărârea prin care cererea de redeschidere a procesului penal fusese declarată inadmisibilă.Decizia Curții vine după ce Tribunalul Bihor stabilise, la 16 aprilie 2026, că Lucian Titti nu se află în situația juridică a unei persoane „judecate în lipsă”, condiție esențială pentru redeschiderea procesului penal potrivit art. 466 Cod procedură penală. Tribunalul a arătat explicit că, din actele dosarului de fond, rezultă că acesta a cunoscut acuzațiile, a fost prezent în fața instanței și a participat la proces inclusiv prin audiere și prin videoconferință.
O condamnare grea, într-un dosar cu victime minore și acuzații de exploatare
Procesul pentru care Lucian Titti a încercat să obțină redeschiderea viza acuzații extrem de grave: trafic de minori și pornografie infantilă, prin producerea, deținerea și stocarea de materiale pornografice.
Starea de fapt a dosarului relevă o succesiune de conduite infracționale de o gravitate deosebită, comise, potrivit acuzațiilor reținute în procesul de fond, asupra a doi minori în vârstă de 16 ani, aflați într-o situație accentuată de vulnerabilitate socială, familială și materială.
Lucian Titti a fost judecat și condamnat într-un dosar în care anchetatorii au susținut că, în perioada noiembrie 2023 – februarie 2024, ar fi racolat cei doi adolescenți, ambii orfani și lipsiți de un sprijin familial real, profitând tocmai de fragilitatea lor personală și de precaritatea situației în care se aflau.
Mecanismul descris de acuzare a fost unul construit pe exploatarea vulnerabilității: promisiunea unor sume de bani, inducerea în eroare a victimelor cu privire la beneficiile pe care le-ar fi putut obține și determinarea acestora să participe la activități cu caracter sexual, activități care ar fi fost ulterior înregistrate în scopul producerii de materiale pornografice. Faptele nu au fost prezentate de anchetatori ca episoade izolate, ci ca parte a unei conduite repetate, desfășurate pe parcursul mai multor luni, în care persoanele vătămate minore ar fi fost aduse într-o relație de dependență și supunere față de inculpat, relație facilitată de lipsa resurselor, de lipsa protecției familiale și de promisiunea unor avantaje materiale.
În urma perchezițiilor domiciliare efectuate de polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea, sub coordonarea procurorilor DIICOT, în locuința bărbatului au fost ridicate mai multe dispozitive informatice, iar pe acestea au fost identificate fișiere foto și video reprezentând minori în ipostaze cu caracter sexual explicit, materiale pe care anchetatorii au susținut că acesta le-ar fi produs, deținut și stocat. În același context, au fost descoperite și înregistrări video realizate chiar de inculpat, în care apăreau cele două persoane vătămate minore, împrejurare care a consolidat acuzațiile privind producerea de materiale pornografice cu minori, nu doar simpla deținere a unor asemenea fișiere.
Dosarul a fost instrumentat de DIICOT, iar Lucian Titti a fost arestat preventiv la începutul lunii martie 2024, fiind trimis ulterior în judecată pentru trafic de minori și infracțiuni privind pornografia infantilă. Procesul de fond s-a încheiat cu o condamnare severă: 17 ani și 10 luni de închisoare, instanța dispunând și obligarea acestuia la plata unor despăgubiri morale către fiecare dintre cele două victime.
În hotărârea pronunțată ulterior asupra cererii de redeschidere a procesului penal, Tribunalul Bihor a consemnat expres că dosarul de fond era cel în care se dispusese condamnarea lui Lucian Titti la „o pedeapsă de 17 ani şi 10 luni închisoare”, hotărâre rămasă definitivă la 5 martie 2026 prin decizia Curții de Apel. Gravitatea cauzei este accentuată și de antecedentele condamnatului, acesta fiind descris ca recidivist, cu o condamnare anterioară pentru fapte sexuale și de lipsire de libertate comise asupra unor victime vulnerabile.
În ansamblu, starea de fapt conturează un dosar în care instanțele au avut de analizat nu doar acuzații de exploatare sexuală a unor minori, ci și un mod de operare bazat pe folosirea vulnerabilității unor copii fără protecție familială, pe promisiuni materiale și pe transformarea actelor cu caracter sexual în materiale digitale stocate pe dispozitive informatice, ceea ce a conferit cauzei atât o dimensiune de criminalitate împotriva persoanei, cât și una de criminalitate informatică asociată exploatării sexuale a minorilor.
Calea aleasă de condamnat: redeschiderea procesului penal
După rămânerea definitivă a condamnării, Lucian Titti a formulat o cerere de redeschidere a procesului penal, înregistrată la Tribunalul Bihor la 23 martie 2026. În cerere, el a susținut, în esență, că este nevinovat, că nu a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat și că nu ar fi fost prezent în sala de judecată. Tribunalul a reținut această susținere în hotărârea din 16 aprilie 2026: condamnatul a arătat că solicită redeschiderea dosarului penal deoarece „este nevinovat şi nu a comis infracțiunile de care este acuzat” și că „a fost la închisoare şi nu a fost prezent în sala de judecată”.
Din punct de vedere juridic, însă, redeschiderea procesului penal nu este o cale prin care persoana condamnată poate cere pur și simplu o nouă analiză a probelor sau o nouă judecată asupra vinovăției. Este o cale extraordinară, strict condiționată, menită să repare situația în care o persoană a fost condamnată definitiv fără să fi avut posibilitatea reală de a participa la proces.
Tribunalul Bihor a explicat acest lucru în termeni clari, arătând că redeschiderea procesului penal este „o cale extraordinară de atac de retractare” prin care se urmărește rejudecarea cauzei pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, în special în componenta privind dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în proces și de a-și exercita dreptul la apărare.
Cu alte cuvinte, nu era suficient ca Lucian Titti să afirme că este nevinovat sau că dorește „să se facă dreptate”. Pentru ca cererea să treacă de filtrul de admisibilitate, el trebuia să demonstreze că fusese judecat în lipsă în sensul legii procesual penale.
Ce au susținut părțile în fața Tribunalului Bihor
La termenul din 16 aprilie 2026, Lucian Titti a fost adus din penitenciar și a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu. Întrebat de instanță dacă își menține cererea de redeschidere a procesului penal, acesta a răspuns afirmativ, spunând că dorește „să se facă dreptate”.
Poziția apărării a fost una concentrată pe admisibilitatea formală a demersului, fără ca hotărârea să consemneze dezvoltări ample asupra unor împrejurări concrete care ar fi împiedicat participarea condamnatului la procesul de fond.
Ministerul Public a cerut, în schimb, respingerea cererii ca inadmisibilă. Procurorul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 466 Cod procedură penală, deoarece inculpatul, aflat în stare de arest, fusese prezent atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel. În hotărâre se consemnează inclusiv faptul că reprezentantul Ministerului Public a menționat că fusese procuror de ședință la dezbaterea apelului formulat de inculpat.
Lucian Titti a cerut redeschiderea procesului și „să se afle adevărul”, susținând că ar fi fost tratat nedrept. Instanța a reținut declarația sa, dar a analizat cererea prin prisma criteriilor legale ale redeschiderii procesului penal, nu prin prisma unei noi evaluări a acuzațiilor din dosarul de fond.
De ce Tribunalul a considerat că nu a existat o judecare în lipsă
S-a reținut că, în cursul urmăririi penale, lui Lucian Titti i-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect și apoi de inculpat, fiind audiat cu privire la acuzațiile formulate împotriva sa. Instanța a subliniat că acesta cunoștea „în concret existenţa unei acuzaţii oficiale” în ceea ce îl privește.
Mai departe, instanța a verificat desfășurarea procesului de fond și a constatat că inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, a fost prezent la primul termen de judecată din fața Tribunalului Bihor, la 4 octombrie 2024, fiind asistat de avocat ales. Tribunalul a mai reținut că, la termenul din 4 aprilie 2025, acesta a fost audiat în calitate de inculpat, asistat de avocat desemnat din oficiu. Ulterior, la 24 iunie 2025, a fost audiat prin videoconferință de la locul de deținere, tot în calitate de inculpat și asistat de apărător din oficiu.
Un element important pentru respingerea cererii a fost și faptul că sentința de condamnare fusese apelată, iar în fața instanței de apel inculpatul fusese prezent. Pe baza acestor împrejurări, Tribunalul a formulat concluzia centrală a hotărârii: „Or, în aceste condiţii, inculpatul nu poate fi considerat ca fiind judecat în lipsă.”
Această frază rezumă motivul pentru care cererea nu a fost admisă. Instanța nu a spus că acuzațiile din dosarul de fond sunt mai mult sau mai puțin grave, nici nu a rejudecat probele referitoare la faptele comise asupra minorilor. A spus că mecanismul art. 466 Cod procedură penală nu poate fi folosit de o persoană care a cunoscut acuzațiile, a fost prezentă la termene și a fost audiată în cursul procesului.
Aplicând aceste criterii, judecătorul de la Tribunalul Bihor a constatat că situația lui Lucian Titti nu se încadra în ipoteza legală. El nu era o persoană care aflase abia după condamnare că a existat un proces penal. Dimpotrivă, fusese informat despre acuzații, audiat, prezent la termen, asistat de avocați și prezent inclusiv în apel.
Din acest motiv, Tribunalul a respins cererea ca inadmisibilă, în baza art. 469 alin. 4 raportat la art. 466 Cod procedură penală. Dispozitivul sentinței arată că solicitarea de redeschidere a procesului penal a fost respinsă în legătură cu dosarul în care se dispusese condamnarea la 17 ani și 10 luni de închisoare, hotărâre rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel din 5 martie 2026.
Apelul respins: Curtea a menținut integral soluția Tribunalului
După respingerea cererii de către Tribunalul Bihor, Lucian Titti a formulat apel. Acesta a fost judecat de Curtea de Apel, completul C5A apel, la termenul din 27 mai 2026.
Minuta pronunțată în aceeași zi arată că instanța de apel a respins apelul ca nefondat, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală. Curtea a menținut în totalitate sentința penală nr. 91/P/2026 din 16 aprilie 2026 a Tribunalului Bihor. Hotărârea este definitivă.
