Realizarea tipicității obiective a infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

Titlul problemei de drept: Dacă pentru realizarea tipicității obiective a infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, în varianta prevăzută de art. 287 alin. 1 lit. e) C.pen., se are în vedere, stricto sensu, doar situaţia în care persoana interesată (angajatul) se adresează în mod direct cu o cerere înregistrată la angajator sau şi ipoteza în care persoana interesată înaintează o cerere la executorul judecătoresc şi, în mod subsecvent, acesta somează angajatorul la plata salariilor (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova)

Autorul întrebării nu a precizat care sunt opiniile diferite identificate în practica judiciară.

În opinia noastră, vor fi întrunite elementele de tipicitate obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. 1 lit. e) C.pen. atât în ipoteza în care cererea de executare a hotărârii judecătorești privind plata salariilor a fost adresată direct de partea interesată, cât și atunci când acest lucru s-a realizat prin intermediul executorului judecătoresc.

Soluția se impune întrucât executorul judecătoresc, deși îndeplinește un serviciu public, nu are interese proprii și nici calitatea de parte28, ci doar îl reprezintă pe creditor în raportul execuțional care s-a născut între creditor și debitor, fiind, practic, un agent al acestuia.

În același sens, instanța supremă a stabilit, cu valoare de principiu, că executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuțional existent între creditor și debitor, care are ca temei titlul executoriu, nu este titularul dreptului pretins, nu are interese proprii și nu are calitatea de parte în proces, deoarece acesta este un participant la executarea silită, potrivit art. 644 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ. și acționează în exercitarea atribuțiilor conferite de stat în procedura executării silite, potrivit învestirii sale, în numele și interesul creditorului, ca titular al titlului executoriu.

Sesizarea organului de executare silită de către creditor cu cererea de executare silită, prin care solicită concursul statului în realizarea și concretizarea titlului său, deși generează un raport juridic între creditor și executorul judecătoresc, nu poate schimba faptul că acesta din urmă va acționa doar asemenea unui mandatar, căruia statul i-a delegat atribuția de îndeplinire a unei componente a justiției, ca serviciu public. Actele procedurale emise de acesta, în considerarea competenței sale funcționale în procedura executării silite, sunt realizate exclusiv în beneficiul creditorului care l-a învestit cu cererea de executare silită, și nu în scop de valorificare a unor drepturi proprii, astfel încât efectele demersului său se produc exclusiv în patrimoniul creditorului.

Prin urmare, executorul judecătoresc, deși învestit prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public – aducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute de titlul executoriu – serviciu pentru care a fost învestit de către o autoritate publică – Ministerul Justiției, îl reprezintă pe creditor în derularea raportului execuțional, motiv pentru care actele efectuate de acesta vor fi ale creditorului însuși, inclusiv în ceea ce privește cererea de executare a hotărârii judecătorești privind plata salariilor. De aceea, și în acest caz vor fi întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. 1 lit. e) C.pen., cererea fiind adresată angajatorului de partea interesată, respectiv de către creditor, prin intermediul executorului judecătoresc.

În unanimitate a fost agreată opinia INM.

Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.