Opinia INM despre infracțiunile contra justiției

În urma întâlnirii procurorilor șefi în materia dreptului penal partea specială, s-a pus în discuție problema infracțiunilor contra înfăptuirii justiției.

Problema ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București dacă este aplicabilă cauza de nepedepsire prev. de art. 268 alin. (3) Cod Penal în situaţia în care autorul faptei de inducere în eroare a organelor judiciare, audiat fiind în calitate de suspect sau inculpat, recunoaşte săvârşirea faptei, iar împotriva persoanei vizate de sesizarea mincinoasă nu s-a dispus reţinerea şi nu a fost pusă în mişcare acțiunea penală.

În opinia INM nu este incidentă cauza de nepedepsire prev. de art. 268 alin. (3) Cod penal.

Rațiunea cauzei de nepedepsire menționate este aceea de a stimula făptuitorul ca,
după ce prin sesizarea mincinoasă ori probele produse ori ticluite a determinat organele judiciare să facă cercetări raportat la situaţii sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărului, să revină asupra lor, pe de o parte, înainte de a se produce efecte
grave sau chiar ireversibile, prin desfăşurarea unei proceduri penale împotriva unei persoane nevinovate, iar, pe de altă parte, într-o fază incipientă, pentru a nu se risipi astfel resurse de personal, timp, mijloace investigative, fără ca procedura să aibă un temei în realitatea faptică sau în cea juridic penală.

Practic, în acest caz declaraţia conform căreia denunțul, plângerea sau probele sunt nereale, făcută în procesul penal pornit împotriva autorului ei pentru infracţiunea de inducerea în eroare a organelor judiciare nu are caracterul de cauză de nepedepsire în cauza în care sesizarea mincinoasă a fost făcută ori probele nereale au fost produse sau ticluite, ci de recunoaştere a comiterii acestei infracţiuni, în aceeaşi cauză în care are calitatea de suspect/inculpat, recunoaşterea făcută în aceste condiţii putând
eventual constitui o circumstanţă atenuantă facultativă.

Art. 268 (3) Nu se pedepsește persoana care a săvârșit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui față de care s-a făcut denunțul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt nereale”.