Omor pe șine: bărbat condamnat definitiv după ce a ținut o femeie pe calea ferată până a fost lovită de tren

Curtea de Apel Oradea a pronunțat la 5 martie 2026 o decizie definitivă într-un caz de o gravitate deosebită, confirmând condamnarea la 12 ani de închisoare pentru inculpatul Erdei Adalbert, găsit vinovat de comiterea infracțiunii de omor. Instanța  a respins apelul formulat de inculpat împotriva sentinței Tribunalului Bihor, menținând integral hotărârea pronunțată în primă instanță. Potrivit minutei, „în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant ERDEI ADALBERT (…) împotriva sentinţei penale nr. 170/2025 din data de 24.10.2025 pronunţate de Tribunalul Bihor, pe care o menține”, hotărârea fiind definitivă.

Cazul are în centru o faptă petrecută în noaptea de 27 aprilie 2025, pe un pod CFR, unde victima – aflată sub influența alcoolului – a fost împiedicată de inculpat să se ridice de pe șinele de cale ferată, fiind lovită ulterior de un tren de marfă care nu a mai putut evita impactul. Instanțele au stabilit că acțiunea inculpatului a fost intenționată și că există o legătură directă între conduita acestuia și decesul victimei.

Context

Deși inculpatul nu a provocat moartea victimei printr-un act violent direct clasic, instanța a apreciat că împiedicarea acesteia de a se ridica de pe șine, în contextul apropierii trenului, constituie o acțiune aptă să producă rezultatul letal și care a fost realizată cu intenție.

În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că situația de fapt a fost stabilită corect de prima instanță și că probele administrate demonstrează „dincolo de orice îndoială rezonabilă” că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) Cod penal. Potrivit hotărârii, „elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a împiedica-o pe victima (…) prin împingere în mod repetat cu brațele să se ridice de pe șinele de cale ferată, ceea ce a condus la lovirea victimei de către locomotiva trenului de marfă (…) și târârea acesteia pe o distanță de 60 de metri”.

Instanța a subliniat că între acțiunea inculpatului și decesul victimei există „un evident și direct raport de cauzalitate”, element esențial pentru existența infracțiunii de omor.

Faptele reținute de instanță

Potrivit probelor administrate în cauză, în seara zilei de 26 aprilie 2025 inculpatul și victima au consumat alcool și au fost observați împreună în zona unui magazin din oraș. Imaginile de pe camerele de supraveghere au surprins deplasarea acestora către podul feroviar unde avea să se producă tragedia.

La aproximativ ora 01:15, mecanicii trenului de marfă care traversa podul au observat două persoane pe linia ferată. Unul dintre martori a relatat că a văzut o femeie întinsă pe șine care încerca să se ridice, în timp ce un bărbat o ținea apăsată. În ciuda avertizărilor sonore și a frânării de urgență, trenul nu a mai putut evita impactul.

Hotărârea descrie în mod detaliat situația: martorii mecanici „au observat o femeie întinsă pe calea ferată, care se zbătea, și un bărbat care o ținea apăsată, împiedicând-o să se ridice, chiar înainte de impactul cu locomotiva”.

Ulterior impactului, inculpatul a fost surprins de camerele de supraveghere deplasându-se singur în direcția opusă locului faptei. Totodată, la fața locului a fost descoperită o pungă roșie identificată ca fiind aceea pe care inculpatul o avea în mână în momentul în care se deplasa împreună cu victima înainte de incident.

Expertiza medico-legală a stabilit că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de leziunile produse de impactul cu locomotiva, leziuni incompatibile cu viața.

Recunoașterea faptei și procedura simplificată

Un element important al cauzei îl constituie atitudinea procesuală a inculpatului. Dacă în cursul urmăririi penale acesta a negat implicarea, în faza de judecată a recunoscut fapta și a solicitat judecarea în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.

Potrivit hotărârii, inculpatul „a recunoscut că (…) a împiedicat-o pe numita (…) prin împingere în mod repetat cu brațele să se ridice de pe șinele de cale ferată, ceea ce a condus la lovirea victimei de către locomotiva trenului de marfă”.

Aplicarea procedurii simplificate a avut ca efect reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, conform art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Intenția directă și analiza instanței

Una dintre chestiunile juridice esențiale analizate de instanță a fost forma de vinovăție. Curtea de Apel a concluzionat că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Instanța a reținut că „din punct de vedere al laturii subiective este probată existența unei intenții directe (…) respectiv că inculpatul a urmărit în mod expres suprimarea vieții victimei”.

Această concluzie a fost fundamentată pe modalitatea concretă de săvârșire a faptei: inculpatul a continuat să o împiedice pe victimă să se ridice de pe șine chiar în momentul în care trenul se apropia, deși pericolul era evident și iminent.

Curtea a respins și argumentul invocat de inculpat privind starea de ebrietate. Instanța a arătat că aceasta nu constituie circumstanță atenuantă, întrucât inculpatul a avut reprezentarea consecințelor acțiunilor sale.

Individualizarea pedepsei

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea de Apel a apreciat că sancțiunea de 12 ani de închisoare este corect individualizată și proporțională cu gravitatea faptei.

Instanța a analizat atât circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. Printre elementele agravante s-au numărat gravitatea extremă a rezultatului – decesul victimei – și modul de comitere a faptei. În același timp, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul nu avea antecedente penale și că a recunoscut fapta.

Cu toate acestea, Curtea a concluzionat că reducerea pedepsei solicitată în apel nu este justificată, întrucât „numai o pedeapsă de 12 ani închisoare este în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei”.

Decizia definitivă a instanței

Prin hotărârea pronunțată la 5 martie 2026, Curtea de Apel Oradea a respins apelul ca nefondat și a menținut integral sentința Tribunalului Bihor.

Totodată, instanța a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei de reținere și arest preventiv, până la data pronunțării deciziei.

Hotărârea este definitivă, ceea ce înseamnă că soluția pronunțată de Curtea de Apel Oradea produce efecte juridice imediate și nu mai poate fi atacată pe calea apelului.