Obligarea inculpatului minor față de care a fost luată o măsură educativă la plata cheltuielilor judiciare către stat| Practică neunitară, opinia INM

În practica judiciară s-a pus problema posibilității obligării inculpatului minor față de care se ia o măsură educativă la plata cheltuielilor judiciare către stat, problemă de practică judiciară neunitară în materia dreptului procesual penal soluționată de INM.

S-a apreciat de către Institutul Național al Magistraturii că în situația prezentată inculpatul minor poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat având în vedere că aplicarea măsurii educative față de un minor este echivalentă, din punct de vedere formal, al conținutului hotărârii judecătorești (nu în ceea ce privește mecanismul de reeducare), cu soluția de condamnare în cazul majorului. Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, inculpatul minor față de care s-a luat o măsură educativă prevăzută de art. 115 C. pen. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, dispozițiile art. 239 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare
aLegii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare, prevăd că „Termenul condamnare utilizat în cuprinsul art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal se referă și la hotărârile prin care, față de inculpat, s-a luat, în timpul minorității, o măsură educativă, în afară de cazul în care au trecut cel puțin 2 ani de la data
executării sau considerării ca executată a acestei măsuri”.

Relevantă în practica judiciară este decizia nr. 9 din 19 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

“Cheltuielile avansate de stat prin intermediul organelor judiciare sunt cheltuieli de procedură, iar potrivit doctrinei, temeiul juridic al suportării cheltuielilor judiciare de către inculpatul condamnat îl constituie culpa infracţională a acestuia, care nu exclude culpa procesuală, în situaţiile în care cheltuielile au fost provocate de o cerere accesorie fondului procesului, respinsă ca neîntemeiată. Fapta inculpatului determinând în mod direct desfăşurarea procesului penal şi, implicit, cheltuielile judiciare, obligaţia de a le suporta are caracter principal şi integral. În condiţiile art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Pe de altă parte, partea responsabilă civilmente, numai în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat [alin. (3) al art. 274 din Codul de procedură penală]. Dar, de aici nu se poate trage concluzia că, dacă nu există parte civilă în cauză, inculpatul minor nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

În principal, în accepţiunea art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate doar de inculpat în cazurile în care instanţa constată că acesta a comis o infracţiune şi s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau condamnarea.

În mod similar, şi în cazul luării faţă de inculpatul minor a unei măsuri educative (neprivative/privative de libertate), consecinţă a răspunderii penale, ca urmare a renunţării în totalitate la pedepsele penale aplicate minorilor prin dispoziţiile art. 114-116 din Codul penal, aceasta are loc în condiţii identice, adică, dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul minor.

Relativ la problema de drept care face obiectul prezentei dezlegări se constată că, în cazul minorilor cărora li se aplică măsuri educative, suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat are regimul juridic instituit prin dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură penală, chiar dacă alin. (1) al aceluiaşi text de lege nu vizează, în mod expres, şi luarea unei măsuri educative. Totodată, se are în vedere că în materia plăţii cheltuielilor avansate de stat în condiţiile art. 274 din Codul de procedură penală culpa infracţională a fost stabilită legal.”

Hotarâre integrală: https://www.iccj.ro/2018/06/19/decizia-nr-9-din-19-iunie-2018/