SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în favoarea unei orădence, fostă șefă de birou în cadrul ANAF, și a obligat statul român să îi plătească daune de 1.500 de euro. Hotărârea a fost dată în cazul Magdalenei Ileana Poszler, căreia, susține CEDO, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. În fața instanței europene, orădeanca a fost reprezentată de avocatul orădean Cristian Rusu.
Printr-o decizie din 15 aprilie 2014, Direcția Regională a Finanțelor Publice (DGFP) Cluj-Napoca a dispus ca Magdalena Poszler să nu mai fie șef de birou în cadrul ANAF. Pentru luarea acestei măsuri a fost invocată o reorganizare a Fiscului, iar femeii i s-a comunicat o listă cu funcții disponibile în cadrul instituției.
După ce procedura administrativă de contestare a deciziei nu a avut succes, orădeanca a cerut în instanță repunerea ei în funcția de șef de birou și plata unor despăgubiri. Pe 3 iunie 2015, Tribunalul Bihor i-a admis cererea, pe motiv că ”reorganizarea care a determinat încetarea funcțiilor pe care persoana în cauză le deținuse nu a fost suficientă pentru a justifica această măsură.”
Tribunalul da, Curtea de Apel – ba
ANAF a atacat sentința, arătând că Magdalena Poszler nu are calitatea de victimă, pentru că i se oferise posibilitatea de a alege alt post în cadrul instituției. În primăvara lui 2016, Curtea de Apel Oradea a admis apelul Agenției și a respins acțiunea reclamantei, pe motiv că aceasta nu solicitase, în acțiunea de deschidere a procedurii, anularea deciziei DGFP Cluj-Napoca din 15 aprilie 2014 de încetare a funcției.
În acest sens, Curtea de Apel Oradea a invocat articolul 8 alin. 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit căruia „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.” Cu toate acestea, în opinia instanței de apel, acțiunea prin care femeia a solicitat despăgubiri și reintegrarea pe post a constituit o cerere accesorie, care nu a putut fi admisă în lipsa unei cereri principale de anulare a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea exercitării atribuțiilor de șef de birou.
Magdalena Poszler a formulat o contestație în anulare și a arătat că respingerea acțiunii sale s-a întemeiat pe un motiv nou care, potrivit acesteia, a fost invocat din oficiu de instanța de apel și nu a făcut până atunciu obiectul unei dezbateri între părți. Contestația a fost respinsă ca inadmisibilă, pe motiv că reclamanta solicita, de fapt, reexaminarea unui caz care fusese definitiv soluționat.
Cu statul român, la judecata CEDO
Orădeanca s-a adresat CEDO, susținând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind încălcat principiul contradictorialității. Curtea europeană a stabilit că motivul invocat de Curtea de Apel Oradea – și anume că reclamanta nu a solicitat, anterior cererii sale de repunere în funcție și de despăgubire, anularea deciziei de încetare a funcției – ”s-a bazat pe elemente de fapt și de drept care nu fuseseră abordate în dezbatere”.
CEDO a considerat că ”reclamantei ar fi trebuit să i se ofere posibilitatea de a răspunde în fața instanței. (…) În consecință, reclamanta a fost, în speță, lipsită de posibilitatea de a-și prezenta argumentele pe noul motiv invocat de Curtea de Apel pentru a-și respinge cererea și a fost astfel lipsită de un proces echitabil.”
Chiar dacă Magdalea Poszler a cerut daune morale de 7.000 de euro și 14.000 de euro despăgubiri pentru ceea ce a considerat ”încetarea nelegală și abuzivă a exercitării funcțiilor de conducere pe care le deținea”, CEDO i-a acordat daune morale de 1.500 de euro.
De ce este importantă hotărârea CEDO
Avocatul Cristian Rusu, cel care a reprezentat-o pe Magdalena Poszler în fața CEDO, arată că problema ridicată în fața curții europene o reprezintă nerespectarea principiului contradictorialității, în sensul că instanța de apel nu a pus în discuția părților chestiunea potrivit căreia atâta vreme cât nu s-a cerut anularea deciziei de concediere, nu se poate solicita reîncadrarea și plata de daune interese. ”Această chestiune nu a invocat-o apelanta ANAF, ci judecătorul, cu ocazia deliberării, a constatat acest lucru și a hotărât în acest sens. De aceea este importantă această decizie a CEDO – are un rol general benefic pentru întreaga jurisprudență națională: pentru că ori de câte ori un alt judecător pronunță o sentință fără a pune în discuția părților, se poate invoca precedentul Poszler vs România, în sensul în care era obligatorie punerea în discuția părților a unei chestiuni de drept. Nu se poate judeca și rămâne pe fond fără a pune în discuția părților respectiva chestiune”, a explicat avocatul Rusu, într-o declarație pentru BihorJust.
Acesta a precizat că, în urma acestei hotărâri a CEDO, Magdalena Poszler are dreptul să formuleze o cerere de revizuire a hotărârii la Curtea de Apel Oradea. ”Dacă va fi admisă revizuirea, se va solicita admiterea și a apelului, reintegrarea pe vechiul post și plata de daune interese, reprezentând salariile neplătite”, susține avocatul Cristian Rusu.
Precizare: cazul a fost publicat, în premieră, de bihon.ro
DOCUMENT – Hotărârea CEDO în cazul Poszler vs. România (în limba franceză):
Partajează acest conținut:
