Jurisprudența ÎCCJ | Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Articol incident: C. proc. pen., art. 426 lit. b)

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen. este incident în ipoteza în care, anterior pronunţării hotărârii penale definitive de către instanţa de apel, prin care s-a menţinut soluţia de condamnare a persoanei juridice, instanţa civilă a dispus radierea persoanei juridice inculpate, cauză de încetare a procesului penal prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen., necunoscută de către instanţa de apel la momentul pronunţării hotărârii penale definitive. –I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 222/A din 3 septembrie 2020

I. Prin sentinţa nr. 40 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală a hotărât următoarele, cu privire la intimata inculpată persoană juridică societatea A.:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 135 C. pen., art. 137 alin. (4) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpata societatea A., reprezentată prin administrator judiciar – societatea B. SPRL – la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 lei (300 de zile-amendă a câte 1.000 de lei) pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 139 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

II. Prin decizia nr. 293/A din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, între altele, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii C., D., E., F., G., H., I., Î., J., partea civilă asociaţia K. şi persoana vătămată societatea L. împotriva sentinţei nr. 40 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, de inculpaţii M., N., O., P., societăţile Q., R., S., Ş., T., partea civilă Banca Ţ., persoanele vătămate societăţile U. şi V. împotriva sentinţei nr. 40 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

III. Împotriva deciziei nr. 293/A din 2 octombrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, a formulat contestaţie în anulare Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală – Serviciul Judiciar, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din 25 iunie 2020 a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală – Serviciul Judiciar împotriva deciziei nr. 293/A din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, privind pe intimata societatea A.

Prin motivele formulate în scris, susținute oral și transmise prin note/concluzii scrise, contestatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală – Serviciul Judiciar a solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea în parte a deciziei contestate şi rejudecarea apelului în ceea ce priveşte calitatea de inculpat – persoană juridică a societăţii A. şi dispunerea unei soluţii de încetare a procesului penal în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen. faţă de inculpata menţionată.

Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen.

IV. Examinând contestaţia în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală – Serviciul Judiciar împotriva deciziei nr. 293/A din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, privind pe intimata societatea A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este fondată, în principal, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţiile procedurale reglementate expres în art. 426 – art. 432 C. proc. pen., care sunt mult mai stricte decât în cazul căilor ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor etc.), tocmai în considerarea caracterului acestei instituţii juridice, determinat de faptul că, prin formularea contestației în anulare, se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care îşi produce deja efectele.

După admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, dezbaterea contestaţiei în anulare nu se poate cantona decât la cazurile de contestaţie care au fost invocate în cererea iniţială şi care au trecut prin filtrul admisibilităţii în principiu.

Contestatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală – Serviciul Judiciar şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe cazul de contestaţie prevăzute în art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 426 lit. b) C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., privind cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale: „(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică.”

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în ceea ce o priveşte pe intimata inculpată – persoana juridică societatea A., anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a intervenit un fapt nou, necunoscut la momentul pronunțării deciziei nr. 293/A din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, respectiv că, prin sentința civilă nr. 125/2019 din 13 iunie 2019 a Tribunalului Călărași, Secţia civilă, s-a dispus radierea persoanei juridice la data de 13 iunie 2019.

În acest sens sunt şi adresele din 30 octombrie 2019, transmise în data de 31 octombrie 2019 de Casa de Insolvenţă B. SPRL şi aceea a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală din data de 28 noiembrie 2019 către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, precum şi adresa din 12 decembrie 2019 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 16 decembrie 2019.

Concluzionând, în speţa de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen., aspect ce derivă din împrejurarea că anterior soluţionării definitive a cauzei, respectiv prin sentința civilă nr. 125/2019 din 13 iunie 2019 a Tribunalului Călărași, Secţia civilă, s-a dispus radierea persoanei juridice la data de 13 iunie 2019.

Aşadar, în speţa de faţă urmează a se dispune încetarea procesului penal în ceea ce privește calitatea de inculpat – persoană juridică a societăţii A. în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală – Serviciul Judiciar împotriva deciziei nr. 293/A din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, privind pe intimata societatea A.

A desfiinţat în parte decizia nr. 293/A din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, numai în ceea ce o priveşte pe intimata inculpată – persoana juridică societatea A. şi, în rejudecarea apelului:

În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen., a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva intimatei inculpată – persoana juridică societatea A., reprezentată prin administrator judiciar – societatea B. SPRL, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii radierii inculpatei persoană juridică.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei contestate care nu contravin prezentei.

Această speță este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.