Judecarea inculpatului pentru acte noi care intră în conținutul unei infracțiuni continuate

Titlul problemei de drept: În practica judiciară s-a pus problema judecării inculpatului pentru acte noi ce intră în conținutul unei infracțiuni continuate, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens. (CA Brașov, CA Pitești)

• Materia: penal
• Subcategoria: cauze referitoare la executarea sancțiunilor de drept penal
• Acte normative incidente: art. 585 C.p.p.; art. 37, art. 105 C.p.
• Cuvinte cheie: infracțiune continuată; liberare condiționată

În fapt, autorul întrebării semnalează două probleme, una de drept procesual penal și una de drept penal.

Prima dintre acestea se referă la posibilitatea ca, procedând la judecarea unei persoane pentru acte materiale ce intră în conținutul unei infracțiuni continuate și observând că acesta a fost anterior condamnat, printr-o hotărâre rămasă definitivă, pentru alte acte din conținutul aceleiași infracțiuni, judecătorul poate proceda la desființarea primei hotărâri și la judecarea inculpatului pentru toate actele materiale?

Problema a format obiectul dezbaterilor la întâlnirea judecătorilor pentru unificarea practicii judiciare în materie penală din iunie 2015, când participanții au ajuns la concluzia că instanța se va pronunța doar cu privire la actele materiale ce i-au fost deduse judecății, urmând ca persoana condamnată să formuleze ulterior cerere de modificare a pedepsei potrivit art. 585 alin. (1) lit. d) C.p.p., după rămânerea definitivă a celei de-a doua hotărâri.

În cadrul prezentei întâlniri au fost exprimate opinii în sensul:

1. posibilității instanței învestite cu judecarea actelor materiale care intră în conținutul infracțiunii continuate de a face aplicarea dispozițiilor art. 37 C.pen., cu consecința desființării primei hotărâri /anulării formelor de executare;
2. aplicării dispozițiilor art. 37 C.pen., dar numai după desființarea primei hotărâri ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 585 C.p.p.;
3. posibilității modificării pedepsei noi numai în cadrul procesual conturat de dispozițiile art. 585 C.p.p., după rămânerea definitivă a hotărârii instanței învestite cu judecarea actelor materiale noi.

În sprijinul primului punct de vedere s-a arătat că menține beneficiul punerii în libertate a inculpatului ca urmare a dispunerii liberării condiționate, în timp ce în aplicând dispozițiile art. 585 C.p.c. inculpatul ar urma să fie reîncarcerat până la soluționarea definitivă a cererii de modificare a pedepsei.

În sprijinul menținerii soluției adoptate cu ocazia întâlnirii anterioare s-a reținut că nu au intervenit elemente noi care să conducă la modificarea concluziei, în condițiile în care cadrul legislativ actual nu mai permite extinderea obiectului judecății și desființarea hotărârii pronunțate.

Concluzia agreată de majoritatea participanților a fost în sensul primei opinii de mai sus, respectiv că față de prevederile art. 37 C.p., un astfel de demers este posibil.

Având în vedere că atât soluția de la întâlnirea precedentă, cât și noua soluție au fost adoptate cu majoritate, s-a reținut că este oportună declararea unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă.

Cea de a doua problemă semnalată are legătură tocmai cu aplicarea dispozițiilor art. 585 C.p.p. într-o astfel de cauză, în condițiile în care inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei aplicate pentru actele materiale deduse judecății în primul dosar.

În opinia INM, care a fost adoptată de participanți, în unanimitate, instanța sesizată cu soluționarea cererii formulate în cursul executării va proceda potrivit art. 37 C.p., stabilind o pedeapsă pentru infracțiunea în întregul ei, care nu poate să fie mai redusă decât pedeapsa aplicată doar pentru unele dintre actele materiale; dacă pentru noua pedeapsă aplicată sunt îndeplinite condițiile legale, instanța va putea acorda liberarea condiționată, având în vedere că descoperirea unor acte din conținutul aceleiași infracțiuni nu poate avea consecințe mai grave decât descoperirea unei infracțiuni concurente. Avem în vedere în acest sens prevederile art. 105 C.p., care se referă la posibilitatea instanței ca, după ce a anulat liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate pentru o infracțiune concurentă cu cea dedusă judecății, a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea nou descoperită și pedeapsa rezultantă pentru concurs, poate dispune liberarea condiționată, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aceasta, raportat la pedeapsa rezultantă.

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și dreptului procesual penal – Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019.