Interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. IX şi X din OUG 88/2018 în domeniul insolvenţei

Titlul problemei de drept: Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. IX şi X din O.U.G. nr.88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative în cazul insolvențelor începute în temeiul Legii nr.85/2006.

• Materia: Drept civil
• Subcategoria: Insolvență
• Acte normative incidente: art. IX şi X din OUG nr.88/2018;

În opinia judecătorilor sindici din cadrul Tribunalului București prevederile art. IX şi art. X din OUG nr.88/2018 cuprind reguli de aplicare în timp a dispoziţiilor art.75 alin.3, 75 alin.4, art.143 alin.1 şi 3, art.133 alin.5 lit. K, art.133 alin.5¹ – 5³ şi art.135¹ din Legea nr.85/2014, incidente exclusiv proceselor/ cererilor formulate în baza Legii nr.85/2014, chiar dacă ele au fost începute înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei nr.88/2018, nu şi cauzelor guvernate de dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Se constată din modul de redactare al problemei că în cadrul Tribunalului București nu există practică neunitară în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor dispoziţiilor art. IX şi X din O.U.G. nr.88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative în cazul insolvențelor începute în temeiul Legii nr.85/2006

Problema aplicării prevederilor OUG nr.88/2018 insolvențelor începute sub imperiul legii nr.85/2006 face obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, dosar nr.1675/1/2019.

Opinia formatorilor INM

Prin OUG nr.88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, au fost introduse o serie de modificări Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi a altor acte normative cu incidenţă asupra procedurilor de insolvenţă (Codul de Procedură Fiscală, O.G. nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare, O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal – bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă).

De vreme ce actul normativ menționat nu face nicio referire la procedurile de insolvență începute în temeiul Legii nr.85/2006 concluzia firească care se impune este ceea că modificările legislative nu vizează respectivele cauze, ci numai procedurile ce se desfășoară în temeiul Legii nr.85/2014.

În susținerea acestei concluzii se mai poate arată că art. IX din OUG nr.88/2018 face trimitere când se referă la efectul retroactiv numai la „termenele” nu și la „prevederile” care ar permite eventual o analiză din perspectiva dreptului de a cerere executarea silită individuală și în procedurile suspuse Legii nr.85/2006.

De vreme ce art. IX alin.1 reprezintă o excepție de la principiul neretroactivității legii reglementat de art.15 alin.2 din Constituție, această excepție trebuie să fie de strictă interpretare și să vizeze exclusiv situațiile avute în vedere de legiuitor. Astfel având în vedere și prevederile art.24 și art.25 Cod procedură civilă care reglementează principul potrivit căruia procesele începute sunt guvernate de legea existentă la momentul începerii lor se impune a se sublinia că dispoziţiile art. art. IX şi art. X din O.U.G. nr.88/2018 se aplică exclusiv procedurilor începute şi derulate sub imperiul Legii nr. 85/2014, fără a produce în vreun fel efecte asupra celor guvernate de Legea nr. 85/2006, care rămân în continuare supuse prevederilor acesteia.

Conținutul și concluziile dezbaterilor

Cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. IX şi X din O.U.G. nr.88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative în cazul insolvențelor începute în temeiul Legii nr.85/2006, participanții și-au însușit cu unanimitate opinia formatorilor INM.

S-a precizat și faptul că această problemă face obiectul unui HP.

În strânsă corelație cu acest punct al ordinii de zi, s-a ridicat problema de a se ști în ce măsură prevederile OUG nr. 88/2018 se aplică și procedurilor de insolvență începute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Problema se pune în lumina dispozițiilor art. IX din OUG nr. 88/2018, potrivit cărora termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. S-au conturat următoarele opinii:

1. Prevederile OUG nr. 88/2018 nu pot fi aplicate procedurilor de insolvență începute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, argumentele în sprijinul acestei soluții fiind prevederile art. 6 Cod civil, art. 24 Cod procedură civilă privind neretroactivitatea legii civile și, în lipsa unei prevederi exprese care să stabilească aplicabilitatea acestora nu există temei pentru a aplica retroactiv legea.
2. Prevederile OUG nr. 88/2018 pot fi aplicate procedurilor de insolvență începute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ având în vedere faptul că reglementează un termen aplicabil unei proceduri. În consecință, termenul nu poate fi aplicat fără a aplica și procedura în care este prevăzut, în caz contrar dispozițiile legii rămânând fără efecte.

Având în vedere faptul că opiniile sunt diferite, cu unanimitate, participanții au stabilit ca problema vizând aplicabilitatea prevederile OUG nr. 88/2018 procedurilor de insolvență începute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ să constituie un punct al ordinii de zi al viitoarei întâlniri.

O altă problemă conexă pusă în discuție a fost aceea a competenței de soluționare a contestației la executare formulată în raport de măsurile de executare silite începute în temeiul art.143 din Legea nr.85/2014, în forma modificată prin OUG nr.88/2018, opiniile exprimate în cadrul dezbaterilor fiind următoarele:

1. Competența de soluționare aparține judecătoriei, având în vedere dispozițiile art. 714 Cod de procedură civilă care stabilesc faptul că instanța competentă să judece contestația la executare este instanța de executare4 . Un alt argument în sprijinul acestei soluții îl reprezintă și Decizia RIL nr. 18 din 3 iunie 2019.
2. Competența de soluționare aparține judecătorului sindic, având în vedere faptul că ne aflăm în prezența unei situații legate strict de insolvență, judecătoria nefiind competentă într-o atare situație. Un alt argument în sprijinul acestei soluții îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 86/2014, potrivit cărora ”atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.”

Având în vedere faptul că opiniile sunt diferite iar acest aspect nu a fost pus în discuția curților de apel, cu unanimitate, participanții au stabilit ca această problemă să constituie un punct al ordinii de zi al viitoarei întâlniri.

Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Ploiești, 27-28 iunie 2019.