SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Consiliul Superior al Magistraturii a lansat un nou avertisment public privind starea sistemului judiciar din România, după ce Plenul instituției a analizat situația gravă de la Judecătoria Urziceni și Judecătoria Strehaia. Cele două instanțe au ajuns în punctul în care se discută desființarea lor, pe fondul unui deficit sever de personal care face imposibilă funcționarea normală a activității judiciare.
În paralel, judecătorul Alin Ene a reacționat public, într-un mesaj dur, în care afirmă că „inevitabilul s-a produs” și critică lipsa unor măsuri concrete din partea Guvernului.
Situația semnalată de Consiliul Superior al Magistraturii nu mai este prezentată ca o problemă punctuală, izolată, a două instanțe mici din țară, ci ca un simptom al unei crize mult mai largi. CSM vorbește despre riscul unui „colaps sistemic al justiției din România”, formulare extrem de severă pentru o instituție care, prin natura sa, folosește de regulă un limbaj prudent, instituțional și echilibrat.
CSM susține că actuala stare de fapt este rezultatul unor politici publice insuficiente sau inadecvate, asumate de Guvernul României, atât din perspectivă economică și bugetară, cât și din perspectiva refuzului de a adopta măsurile necesare pentru funcționarea sistemului judiciar. În centrul criticilor se află lipsa personalului, blocarea sau întârzierea mecanismelor de recrutare și absența unor soluții imediate pentru instanțele aflate în dificultate.
Două instanțe ajunse în pragul desființării
Cazurile Judecătoriei Urziceni și Judecătoriei Strehaia sunt prezentate de CSM ca exemple concrete ale unei realități care poate afecta, în lanț, și alte instanțe din țară. Nu este vorba doar despre o reorganizare administrativă, ci despre imposibilitatea practică de a asigura actul de justiție în condiții normale.
Atunci când o instanță nu mai are suficienți judecători, activitatea sa este afectată în mod direct. Termenele de judecată se pot prelungi, dosarele se acumulează, cauzele urgente devin dificil de gestionat, iar cetățeanul care se adresează justiției ajunge să suporte consecințele directe ale unei crize administrative și instituționale.
În cazul celor două judecătorii, comunicatul CSM arată că au existat demersuri repetate din partea Curții de Apel București și a Curții de Apel Craiova pentru delegarea sau detașarea unor judecători. Cu toate acestea, potrivit Consiliului, soluțiile nu au putut fi identificate, inclusiv în contextul unei poziționări publice constante negative față de drepturile prevăzute de lege pentru magistrații delegați sau detașați.
Cu alte cuvinte, CSM susține că problema nu ține doar de lipsa oamenilor, ci și de lipsa unor condiții reale prin care judecătorii să poată fi trimiși temporar acolo unde sistemul are cea mai mare nevoie de ei. Delegarea sau detașarea presupun nu doar o decizie administrativă, ci și acoperirea unor drepturi legale, precum diurna și celelalte drepturi aferente. În lipsa acestora, mecanismul devine greu de aplicat în practică.
Al șaselea apel al CSM către Guvern
Un element important al comunicatului este insistența CSM asupra faptului că acesta nu este primul avertisment. Consiliul arată că a adresat deja cinci apeluri publice în cursul anului către puterea executivă, prin care a atras atenția asupra colapsului sistemic inevitabil în care poate intra justiția. Al șaselea apel vine, așadar, într-un moment în care avertismentele anterioare nu ar fi produs efectele așteptate.
Potrivit CSM, nici până la acest moment Guvernul nu a adoptat măsuri concrete pentru remedierea deficitului cronic de personal. Mai mult, Consiliul amintește că a fost formulat și un Memorandum pentru deblocarea concursurilor de admitere directă în magistratură, însă acesta nu a fost aprobat.
Această mențiune este esențială, deoarece recrutarea în magistratură reprezintă una dintre puținele soluții structurale pentru acoperirea deficitului de judecători și procurori. Fără intrări noi în sistem, fără concursuri de admitere, fără mecanisme accelerate sau cel puțin funcționale de ocupare a posturilor vacante, instanțele rămân dependente de redistribuiri temporare, delegări, detașări sau de efortul suplimentar al personalului existent.
CSM avertizează însă că acest model nu mai poate continua la nesfârșit. Personalul din justiție este deja suprasolicitat, iar funcționarea sistemului nu poate fi susținută permanent prin eforturi individuale peste limita normală.
Alin Ene: „Inevitabilul s-a produs”
Pe acest fond, judecătorul Alin Ene a publicat o reacție în care rezumă și interpretează dur mesajul CSM. Textul său începe cu o formulare categorică: „Inevitabilul s-a produs.”
Această frază concentrează ideea că situația de la Judecătoria Urziceni și Judecătoria Strehaia nu a apărut brusc, nu este accidentală și nu poate fi tratată ca o surpriză. În viziunea exprimată de Ene, deznodământul era previzibil, iar autoritățile fuseseră avertizate în mod repetat.
Judecătorul arată că Plenul CSM a analizat situația extrem de gravă de la cele două instanțe și a propus desființarea lor după ce deficitul sever de personal a făcut imposibilă funcționarea normală a activității judiciare. El subliniază, la fel ca instituția Consiliului, că este vorba despre al șaselea semnal de alarmă adresat Guvernului în acest an.
Diferența majoră dintre comunicatul CSM și textul lui Alin Ene ține de ton. În timp ce CSM păstrează limbajul instituțional, Ene folosește o formulare directă, critică și explicit politică. El acuză lipsa de reacție a Guvernului și afirmă că, în ciuda apelurilor repetate, nu au fost adoptate măsuri concrete pentru acoperirea deficitului cronic de personal din instanțe și parchete.
Cel mai dur pasaj din intervenția sa vizează conducerea Guvernului. Ene scrie că Memorandumul pentru deblocarea concursurilor de admitere directă în magistratură nu a fost aprobat și adaugă că premierul demis, pe care îl descrie drept „greu de înlăturat de la conducerea țării”, nu apreciază oportună deblocarea concursurilor de recrutare în justiție.
Această formulare nu apare în comunicatul CSM. Ea aparține judecătorului și reprezintă o opinie personală, cu un evident caracter critic la adresa factorului politic. Prin această intervenție, Alin Ene mută accentul de la constatarea instituțională a crizei către identificarea unei responsabilități politice directe.
Critica la adresa Guvernului: între pasivitate și lipsă de asumare
Atât comunicatul CSM, cât și reacția judecătorului Alin Ene indică Guvernul ca principal actor de la care sunt așteptate măsuri concrete. Diferența este că CSM formulează această critică în termeni instituționali, vorbind despre „puterile executive și legislative” și despre lipsa unor măsuri, în timp ce Ene personalizează și politizează mai apăsat responsabilitatea.
CSM susține că, deși au existat apeluri publice repetate, Guvernul nu a adoptat măsurile necesare pentru acoperirea deficitului de personal. Consiliul vorbește despre un refuz sau o întârziere în adoptarea unor soluții care să degreveze activitatea instanțelor și parchetelor.
Alin Ene merge mai departe și sugerează că Guvernul este preocupat de alte acte, „mai mult sau mai puțin date în competența unui guvern demis”, dar nu consideră oportună deblocarea concursurilor de recrutare în justiție. Este o acuzație severă, deoarece sugerează nu doar neglijență administrativă, ci și o selecție politică a priorităților în detrimentul funcționării justiției.
În centrul criticii sale se află ideea că justiția are nevoie de personal, nu de declarații. În lipsa unor concursuri de admitere, a unor alocări bugetare, a unor condiții pentru delegări și detașări și a unei politici coerente de resurse umane, sistemul riscă să se blocheze progresiv.
Delegările și detașările, soluții blocate în practică
Un alt punct important din textul CSM, reluat de Alin Ene, privește imposibilitatea identificării unor judecători care să acopere deficitul de la instanțele afectate. Curțile de apel ar fi făcut numeroase demersuri pentru delegarea sau detașarea unor magistrați, însă acestea nu au dus la rezultat.
Aici problema este una delicată. Delegarea și detașarea presupun mutarea temporară a unui magistrat pentru a acoperi nevoile unei instanțe. În teorie, aceste mecanisme pot ajuta rapid acolo unde apar blocaje. În practică, însă, ele depind de disponibilitatea magistraților, de condițiile oferite, de drepturile legale aferente și de sprijinul instituțional.
CSM afirmă că, în contextul unei poziționări publice negative față de drepturile prevăzute de lege pentru perioada delegării sau detașării, inclusiv plata diurnei, nu au putut fi identificați judecători care să acopere deficitul foarte mare de personal.
Această observație este importantă, pentru că arată că discursul public despre magistrați are consecințe practice. Dacă drepturile legale ale judecătorilor delegați sau detașați sunt constant contestate, iar condițiile de exercitare a activității în alte localități devin incerte sau neatractive, atunci sistemul își pierde una dintre puținele pârghii rapide de intervenție.
Alin Ene preia această idee și o formulează într-un registru mai direct: lipsa unei susțineri reale și discursul public ostil față de drepturile prevăzute de lege pentru magistrații delegați sau detașați au făcut imposibilă identificarea unor soluții.
Efortul supradimensionat al personalului din justiție
Unul dintre cele mai puternice mesaje transmise de CSM este acela că personalul din justiție nu mai poate susține la nesfârșit funcționarea sistemului prin eforturi supradimensionate. Aceeași idee apare și în reacția judecătorului Alin Ene.
Este un punct esențial, deoarece criza de personal nu înseamnă doar posturi vacante într-o organigramă. Înseamnă judecători care primesc un volum mai mare de dosare, grefieri suprasolicitați, termene mai lungi, presiune profesională crescută și un risc mai mare de erori sau întârzieri. Înseamnă, în final, o justiție mai lentă pentru cetățean.
CSM avertizează că actul de justiție nu mai poate fi realizat la standardele unui stat de drept dacă sistemul este ținut în funcțiune doar prin eforturile suplimentare ale personalului existent. Justiția are nevoie de resurse, de personal suficient, de sedii corespunzătoare și de politici publice asumate.
Mesajul este cu atât mai important cu cât vine într-un moment în care, potrivit comunicatului, două instanțe au ajuns deja în situația de a fi propuse pentru desființare. Dacă această soluție devine una de avarie, ea poate ridica probleme serioase pentru accesul cetățenilor la justiție, mai ales în zonele în care distanța față de alte instanțe este semnificativă.
Un nou mecanism de gestionare a dosarelor
În comunicatul său, CSM anunță că a demarat procedura de elaborare a unui mecanism de gestionare a activității instanțelor. Acesta ar urma să regândească modul de repartizare a cauzelor în funcție de capacitatea reală a instanțelor judecătorești de a le gestiona.
Această propunere indică o schimbare de paradigmă. În loc ca dosarele să fie repartizate doar potrivit unor reguli tradiționale, CSM vorbește despre o evaluare a capacității reale a instanțelor. Altfel spus, nu toate instanțele pot duce același volum de cauze, mai ales atunci când unele dintre ele funcționează cu scheme incomplete de personal.
Un asemenea mecanism ar putea aduce, potrivit CSM, și mai multă transparență pentru cetățeni, prin comunicarea duratei preconizate pentru soluționarea cauzelor. Este o idee importantă, deoarece una dintre cele mai mari frustrări ale justițiabililor este incertitudinea: oamenii nu știu cât va dura procesul, de ce se amână termenele și de ce dosarele înaintează lent.
Totuși, un astfel de mecanism nu poate înlocui lipsa de personal. El poate organiza mai eficient activitatea, poate distribui mai realist volumul de muncă și poate crește transparența, dar nu poate produce judecători acolo unde nu există. De aceea, măsura anunțată de CSM pare mai degrabă o soluție de management al crizei decât o rezolvare a cauzei profunde.
Justiția între retorică politică și realitate administrativă
Atât CSM, cât și Alin Ene insistă asupra unui contrast major: discursul public despre justiția în beneficiul cetățeanului versus lipsa măsurilor concrete care să facă posibilă o asemenea justiție.
CSM afirmă că narațiunea publică a factorilor politici privind intervenții lipsite de substanță pentru o justiție promisă cetățeanului este, în lipsa măsurilor concrete, doar o retorică populistă. Este una dintre cele mai dure formulări din comunicat, deoarece acuză direct clasa politică de folosirea justiției ca temă de discurs, fără sprijin real pentru funcționarea sistemului.
Alin Ene preia aceeași idee și o formulează mai tranșant: „Justiția nu poate funcționa prin retorică și declarații populiste. Are nevoie de personal suficient, sedii corespunzătoare, finanțare și măsuri concrete.”
Aceasta este, de fapt, concluzia întregii controverse. Justiția nu poate fi redusă la principii abstracte, la declarații politice sau la promisiuni. Ea presupune instituții funcționale, oameni suficienți, infrastructură, bugete și decizii administrative.
În lipsa acestora, dreptul cetățeanului de a avea acces efectiv la justiție riscă să devină formal. O instanță există nu doar prin legea care o înființează, ci prin capacitatea reală de a judeca dosare într-un termen rezonabil.
O criză anunțată, nu o surpriză
Deficitul de personal din justiție nu apare peste noapte. El se construiește prin pensionări, plecări din sistem, lipsa concursurilor, posturi neocupate, creșterea volumului de activitate și politici publice insuficient coordonate. Dacă ani la rând intrările în sistem nu compensează ieșirile, iar instanțele sunt obligate să funcționeze cu scheme incomplete, rezultatul final este previzibil.
Din această perspectivă, cazurile Judecătoriei Urziceni și Judecătoriei Strehaia devin un avertisment. Ele pot fi primele semne vizibile ale unei crize care, dacă nu este gestionată, se poate extinde. CSM vorbește deja despre „colaps sistemic”, nu despre o defecțiune locală.
Partajează acest conținut:
