Dreptul martorului de a fi asistat de un avocat în fața organelor de urmărire penală

Material realizat de avocat Sebastian Safta – Societatea de Avocați MUREȘAN-SILAGHI Satu Mare

Prezentul articol își propune să aducă argumente în susținerea dreptului martorului de a fi asistat de către un avocat atunci când este chemat să se prezinte în fața organelor de urmărire penală, în contextul existenței unor interpretări divergente cu privire la acest drept pe fondul unei necorelări legislative.

În practică, cu ocazia audierii unei persoane în calitate de martor într-un dosar penal, unele organe de cercetare penală permit martorului să fie asistat de către un avocat, considerând că martorul are dreptul la apărare mai ales în cazul în care, prin declarația sa, acesta ar putea relata fapte și împrejurări care să ducă la autoincriminarea sa.

Se întâlnesc însă și situații când asistarea martorului de către avocat nu este permisă de către organul de cercetare penală, acesta invocând în susținerea refuzului prevederile art. 88 alin. (1) Cod procedură penală, conform căruia „Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părțile ori subiecții procesuali principali, în condițiile legii.”. În sensul Codului de procedură penală, părțile sunt: inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, iar subiecții procesuali principali sunt: suspectul și persoana vătămată; așadar martorul nu este cuprins în sfera persoanelor prevăzute de articolul citat.

Cu privire la aceste interpretări contradictorii ale organelor judiciare, Curtea Constituțională cu ocazia soluționării unei excepții de neconstituționalitate ridicate împotriva mai multor dispoziții din cuprinsul Codului de procedură penală, prin Decizia nr. 111/2019, a adus argumente în sensul posibilității avocatului de a asista sau reprezenta un martor în procesul penal.

Curtea Constituțională a reținut faptul că, raportat la dispozițiile art. 31 Cod de procedură penală în forma actuală, respectiv: „Avocatul asistă sau reprezintă părțile ori subiecții procesuali în condițiile legii”, deci în lipsa mențiunii „subiecți procesuali principali”, s-a dorit de către legiuitor includerea martorilor în categoria persoanelor care pot fi asistate și reprezentate de avocat.

În sprijinul acestui argument Curtea a făcut trimitere și la concluziile întâlnirii procurorilor șefi de secție urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetelor de pe lângă tribunale (14-15 mai 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), unde s-a consemnat faptul că: „În ceea ce privește cea de a doua problemă, opinia majoritară a fost aceea în sensul că martorul, ca subiect procesual, poate să fie asistat de avocat, deoarece, potrivit art. 31 din Codul de procedură penală, avocatul asistă sau reprezintă subiecții procesuali, în condițiile legii. În acest sens pledează faptul că, în varianta anterioară modificării prin Legea de punere în aplicare, art. 31 din Codul de procedură penală făcea referire la subiecții procesuali principali, eliminarea din text a cuvântului «principali» urmărind tocmai să permită asistarea martorului de către avocat. În acest context, conținutul diferit al art. 88 alin. (1) din Codul de procedură penală este doar rezultatul unei necorelări.“

În final, cu toate că prin Decizia nr. 111/2019, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată, considerentele expuse în motivarea deciziei au un caracter obligatoriu pentru organele judiciare. Prin urmare, în temeiul acestei decizii, martorului nu îi poate fi restrâns dreptul de a fi asistat de către un avocat în fața organelor de urmărire penală, mai ales în lipsa unei dispoziții legale exprese care să interzică acest lucru.

CITIȚI de același autor: Crearea unui cont fals pe rețelele de socializare – INFRACȚIUNE | Reguli privind legitimarea persoanelor de către organele de Poliție | Calculul termenului de introducere a plângerii prealabile în cazul infracțiunii de abandon de familie – pentru neplata pensiei de întreținere timp de 3 luni