Două surori din Bihor, voluntare în armata Israelului | “Pregăteam ranițele soldaților care mergeau în misiune, sortam cartușe…”

“Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat în  armata israeliană e acela că trebuie să prețuiesc mult mai mult viața”, spune Naomi Corb, una dintre cele două surori din Bihor care au făcut parte dintr-un grup de 13 tineri care au experimentat viața în cadrul celei uneia dintre cele mai bine pregătite armate din lume, cea a Israelului. Prin programul Sar-El, în Țara Sfântă vin voluntari din toată lumea – numai anul trecut ei au provenit din 60 de țări. Cele două surori au petrecut trei săptămâni în departamentul de logistică al Israel Defence Forces, armata Israelului. 

Naomi și Denisa Corb, studente la Arte, respectiv la Medicină la Universitatea din Oradea, au făcut parte din primul grup exclusiv de români care au plecat la voluntariat prin programul Sar – El România. Reprezentanții programului spun că participanții nu sunt rezerviști și nu au nici un fel de obligație fața de armata israeliană după finalizarea stagiului.

„Am fost într-un program de voluntariat, deschis tuturor, de la tineri la pensionari. Practic, am avut șansa de a lucra, timp de trei săptămâni, în cadrul departamentului de logistică al armatei. Pregăteam ranițele soldaților care mergeau în misiune, sortam cartușe…”, a spus Naomi, care a plecat în această aventură când avea 17 ani.

Toți membrii grupului din care a făcut parte Naomi au ceva în comun: au crescut cu Biblia în mână. Tânăra bihoreancă a absolvit liceul penticostal Betel din Oradea, iar o altă voluntară, originară din Galați, provine din familia unui pastor.

“Am dedicat această carte tuturor celor care doresc să călătorească și să descopere adevărata frumusețe a armatei și a Israelului, deoarece această experiență m-a ajutat să privesc viața dintr-o altă perspectivă. Îi încurajez pe toți cei de vârsta mea să spună «da» noilor experiențe”, consider Naomi.  

Mulți dintre aplicanții la aceste program au ales să facă voluntariat în armată, fiindcă în România stagiul militar nu mai e obligatoriu, așa cum e în Israel, și doreau să-și satisfacă această curiozitate. În Țara Sfântă, toți elevii îmbracă haina militară după finalizarea studiilor.

”Pentru un student care vine de la profilul matematică-informatică, a cărui tangență cu artele ținea, până anul trecut, doar de o pasiune, pot spune că a evoluat fabulos. Eu cred că, prin muncă, Naomi are toate șansele să reușească în tot ce și-a propus. Pentru mine a fost o surpriză plăcută și spun asta nu doar din perspectiva cărții pe care a scris-o și a transformat-o în obiect. Mă refer aici la toate proiectele pe care le-a făcut… E talentată și muncitoare”, o caracterizează lect. univ. dr. Ana-Maria Abrudan, cadru didactic al Departamentului de Arte Vizuale.

Pragmatică și realistă, Naomi Corb nu se sfiește să vorbească despre proiectul său de viață: ”Am să lucrez ca designer de interior independent. Poate voi avea firma mea, ca să dau de lucru și altor oameni. Vreau să am propriile mele proiecte, case pe care să pun amprenta mea personală.”  

Experiența a marcat-o, fiindcă spune că a fost pusă în fața unor alegeri greu de acceptat, chiar dacă fictive, care i-au schimbat perspectiva asupra vieții.

Tânăra a descris o situație imposibilă în care voluntarii au fost puși de către un comandant care chiar a trăit această întâmplare. Potrivit militarului, dupăp mai multe zile grele, când era pregătit să plece acasă, șeful său i-a transmis că niște teroriști din Gaza plănuiau în acea noapte atacuri ucigașe asupra unor case din Israel. Unitatea sa, cea mai apropiată de locuința suspecților, a rămas să-i urmărească. Spre dimineață, teroriștii au ieșit din casă, însoțiți de trei copii.

”Își anunță comandantul că, dacă ar fi să îndeplinească misiunea, acești copii ar fi victime colaterale. Ne pune și nouă înregistrarea din acea seară. Auzim vocea comandantului ce-i spune în ebraică să decidă repede, fiindcă are 8 secunde până ce teroristii ies din câmpul lor vizual. (…) Comandantul vorbește pe înregistrare și «B» vine la mine la ureche și strigă hotărât: «Haide Ester, ai 8 secunde: decide! tragi sau nu? Hai, decide! mai ai 5 secunde. Decide! trei… doi…», și a trecut la altcineva. «Hai Ema, decide! Ai 8 secunde, decide…!».  (…) Știam că orice aș fi ales, în seara asta ori mor copii în Gaza, ori mor în Israel”, povestește Ester Noane, care, la rândul ei, vrea să-și descrie  experiența trăită într-o carte. 

“Ai 8 secunde! nu avem ce să facem acum! Trage!”, e îndemnul comandantului. 

“Mă gândesc la cât de feriți am fost noi de ororile războiului, de astfel de decizii; la cât de incomplet e adevărul multora și la cât de multe aspecte există, până la urmă, în fiecare conflict. Apoi la faptul că atât de mulți judecă situații prin care nu au trecut și a căror complexitate nu au nici pe departe cum să o înțeleagă. (…) Am învățat să prețuiesc viața”, spune Ester.

Armata Israelului nu e una oarecare. Participarea la atât de multe conflicte de graniță și războaie a făcut să fie una din cele mai bine antrenate armate din lume. Toți cetățenii sunt înrolați obligatoriu la 18 ani. Bărbații fac trei ani de serviciu militar, iar fetele. doi ani. Practic toate fetele din Israel, cu vârste între 18 și 20 de ani sunt înrolate, excepție făcând cele care declară pe propria răspundere că pot mânca doar cușer și nu pot lucra în timpul sabatului.