Dispozițiile din Codul Civil referitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial sunt neconstituționale

În ședința din data de 9 iulie 2024, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori a admis cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că dispozițiile art.1391 alin.(1) din Codul civil referitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial î caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. sunt neconstituționale în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe.

În aceeași ședință în cadrul controlului de constituționalitate a priori, cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea privind modificarea și completarea Legii nr.73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ este constituțională în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a constatat că, având în vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv îmbunătățirea actului normativ, și ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale, modificările aduse Legii nr.73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ nu încalcă limitele cererii de reexaminare formulate de Președintele României, în temeiul art.77 alin.(2) din Constituție.

Tot cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2023 pentru instituirea unei prelungiri a termenelor prevăzute la art.262 alin.(3) ind.2 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este neconstituțională, în raport cu art.1 alin.(5), art.61 alin.(2), art.75 alin.(1) și art.115 alin.(7) din Constituție.

În esență, Curtea a constatat: (i) existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului – intro-ducerea unui articol II – care reglementează aspecte ce țin de procedura concorda-tului preventiv, precum și existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, care determină ca forma finală a legii să se îndepărteze în mod substanțial de la însuși scopul și concepția inițiale ale legii, ceea ce conduce la încălcarea exigențelor principiului bicamera-lismului instituit de art.61 alin.(2) și art.75 alin.(1) din Constituție; (ii) dispozițiile art.II din legea criticată nu se subsumează nici obiectului de reglementare și nu se reflectă nici în titlul legii adoptate, ceea ce este contrar prevederilor art.115 alin.(7) din Constituție și art.1 alin.(5) din Constituție.

De asemenea, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, a decis: cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.7 din Legea nr.314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale sunt neconstituționale.

În esență, Curtea a reținut că art.7 din Legea nr.314/2001 instituie o procedură excepțională și derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de Legea nr.31/1990, care presupune trecerea cu celeritate din patrimoniul unei societăți comerciale, a bunurilor sale mobile și imobile, în patrimoniul statului, ceea ce echivalează cu o trecere silită a respectivelor bunuri în proprietatea statului contrară art.44 alin.(3) din Constituție, care reglementează exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Totodată, Curtea a reținut că trecerea în proprietatea privată a statului a unor bunuri aparținând altor persoane juridice private, ca măsură sancționatorie inclusiv pentru asociații/acționarii societății radiate, pentru neîndeplinirea unei obligații legale ce revenea societății comerciale care a fost sancționată cu dizolvarea de drept și intrarea în lichidare, instituită prin art.7 criticat, echivalează cu o confiscare, contrară art.44 alin.(8) din Constituție.

• 
 Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.