SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată în vederea clarificării unei situații de drept care ține de starea de urgență declarată ca urmare a pandemiei de COVID-19 și suspendarea prescripției răspunderii penale. Concret, Curtea de Apel București a solicitat instanței supreme să clarifice dacă decretele de instituire și prelungire a stării de urgență din cauza pandemiei COVID-19 sunt cauze de suspendare a prescripţiei răspunderii penale.
Conținutul sesizării prealabile
Decretul Preşedintelui nr. 195/2020 din 16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 la 16.03.2020 aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3/2020 din 19.03.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 19 martie 2020 şi Decretul Preşedintelui nr. 240/2020 din 14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 311 la 14.04.2020 aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/2020 din 16.04.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 320 la 16.04.2020 constituie cauze de suspendare a prescripţiei răspunderii penale în condiţiile art. 156 Cod penal?
Text de lege invocate:
Art. 156 Cod penal – Suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale:
(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Articolul 41 din măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă din Decretul Președintelui 195/2020 – Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.
Articolul 43 alin. (2) din măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă din Decretul Președintelui 195/2020 – (2) Procesele penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgență, cu excepția celor de la alin. (1) lit. c) apreciate ca atare de judecător sau instanța de judecată, precum și a următoarelor cauze: cele privind infracțiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele referitoare la contestații împotriva măsurilor asigurătorii, cele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cele ce cuprind măsuri de protecție a victimelor și a martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical, cele privind infracțiuni contra securității naționale, cele privind acte de terorism sau de spălare a banilor.
Articolul 62 din măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă din Decretul Președintelui 240/2020 – Prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.
Articolul 64 alin. (5) din măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă din Decretul Președintelui 240/2020 – (5) Procesele penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgenţă, cu excepţia cauzelor în care urgenţa se justifică prin scopul instituirii stării de urgenţă la nivel naţional, a altor cauze urgente apreciate ca atare de către judecător sau instanţa de judecată, precum şi a următoarelor cauze: cele privind infracţiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele privind contestaţii la executare, cele referitoare la contestaţii împotriva măsurilor asigurătorii, cele privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cele ce cuprind măsuri de protecţie a victimelor şi a martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical, cele privind infracţiuni contra securităţii naţionale, cele privind acte de terorism sau de spălare a banilor. Dispoziţiile art. 63 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Sesizarea prealabilă a fost formulată într-un caz în care un inculpat a fost condamnat de către o judecătorie la 300 de zile-amendă pentru săvârșirea, în 2015, a infracțiunii de încăierare. Parchetul a declarat apel, considerând că sancțiunea aplicată este nelegală, ”numărul de zile de amendă fiind mai mare decât cel permis de textul de lege”.
Cauza s-a aflat pe rolul Judecătoriei între 16 martie 2020 și 14 mai 2020. La termenul din 19 februarie 2020, instanța a fixat termen de judecată pe 15 aprilie 2020, dar a reluat judecată la 9 iulie 2020, termen stabilit în luna mai, când a menționat că se mențin dispozițiile anterioare stării de suspendare a activității instanței.
Curtea de Apel București a considerat că cele două decrete de instituire, respectiv de prelungire a stării de urgență, nu se încadrează în noțiunea de dispoziție legală, ca și cauză de suspendare a prescripției penale. În acest sens, a fost invocată decizia 152/2020 a Curții Constituționale, prin care decretele Președintelui au fost calificate ca act administrativ cu caracter normativ, cu forță juridică inferioară legii, care nu poate să deroge, să se substituie sau să adauge la lege.
De asemenea, Curtea de Apel București a constatat că nu există o practică unitară în ceea ce privește suspendarea de drept a cauzelor privind infracțiunile flagrante săvârșite înainte de decretarea stării de urgență, aflate pe rolul instanțelor la data publicării în Monitorul Oficial a decretelor Președintelui României.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
