SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Primăria Arad a achitat recent despăgubirile morale stabilite printr-o hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara într-un proces neobișnuit pornit de la starea unei străzi pline de gropi și noroi, anunță Digi24.
Este vorba despre Decizia civilă nr. 976 din 10 decembrie 2025, prin care instanța a apreciat că degradarea infrastructurii și lipsa intervențiilor administrației locale au afectat în mod real viața privată și condițiile de trai ale unei familii.
Procesul a fost deschis de o femeie care a reclamat că ani la rând a fost nevoită să suporte praful, noroiul și accesul dificil către locuință, în timp ce strada pe care locuia a rămas într-o stare avansată de degradare.
În fața instanței, reclamanta a susținut că problemele provocate de starea drumului au depășit limitele unui simplu disconfort și i-au afectat viața de familie, relațiile sociale și inclusiv imaginea personală.
Curtea de Apel Timișoara a analizat cazul din perspectiva prejudiciului moral și a reținut că efectele reclamate nu pot fi tratate ca simple neplăceri administrative. Judecătorii au apreciat că degradarea constantă a condițiilor de locuire a produs consecințe reale asupra vieții cotidiene a familiei.
Viața de familie și „lipsa unei copilării firești”
Unul dintre cele mai puternice pasaje din motivarea Curții de Apel Timișoara este cel în care instanța descrie efectele pe care starea drumului le-ar fi avut asupra vieții reclamantei și a familiei sale. Judecătorii au apreciat că problemele invocate nu țin doar de un simplu inconvenient urban, ci de afectarea concretă a vieții private și sociale.
În motivare apare un pasaj rar întâlnit într-un astfel de litigiu:
„Afectarea vieții personale, prin aceea că nu a putut primi prieteni și membri de familie la evenimentele pe care a dorit să le organizeze acasă, lipsa unei copilării firești a fiicelor acesteia, faptul că este subiect al glumelor colegilor de muncă și nevoia de a spăla autoturismele familiei de minimum trei ori pe săptămână”.
Curtea de Apel a reținut că degradarea străzii a produs efecte directe asupra vieții cotidiene a familiei, de la imposibilitatea organizării unor evenimente acasă până la afectarea relațiilor sociale și a imaginii personale a reclamantei în mediul profesional. Judecătorii au făcut referire inclusiv la „lipsa unei copilării firești” pentru fiicele acesteia, apreciind că problemele de infrastructură au devenit o realitate permanentă care a afectat calitatea vieții întregii familii.
Instanța a analizat și impactul psihologic și social reclamat de femeie. În hotărâre apare inclusiv referirea la faptul că aceasta devenise subiect al glumelor colegilor de muncă, aspect pe care Curtea l-a avut în vedere în evaluarea prejudiciului moral.
Totodată, judecătorii au reținut și obligația constantă a familiei de a spăla autoturismele din cauza prafului și a noroiului generate de starea străzii.
Ce a invocat primăria în proces
În timpul procesului, administrația locală a invocat mai multe motive pentru a explica lipsa modernizării străzii. Potrivit hotărârii, autoritatea a făcut referire la proceduri administrative, documentații tehnice și etape birocratice care ar fi întârziat lucrările necesare, susținând că investiția nu putea fi realizată imediat din cauza formalităților și a pașilor administrativi care trebuiau parcurși.
Apărarea primăriei s-a concentrat pe ideea că proiectul de modernizare presupunea proceduri complexe și timp pentru întocmirea documentațiilor și identificarea soluțiilor tehnice necesare. În esență, autoritatea locală a încercat să explice că lipsa intervențiilor nu a fost rezultatul unei pasivități deliberate, ci consecința unor etape administrative care nu puteau fi accelerate.
Curtea de Apel Timișoara a respins însă această apărare și a apreciat că autoritatea locală nu poate invoca propriile întârzieri administrative pentru a se exonera de răspundere în raport cu prejudiciile produse locuitorilor.
„Pârâtul nu face altceva decât să-şi invoce propria culpă ca motiv de exonerare de răspundere, susţinând că nu a finalizat documentaţia necesară modernizării străzii şi că procedurile administrative au necesitat timp”.
Judecătorii au arătat că simpla existență a unor proceduri administrative sau a unor proiecte aflate în lucru nu este suficientă pentru a înlătura răspunderea autorității publice atunci când efectele produse asupra cetățenilor se întind pe o perioadă lungă de timp și afectează concret condițiile de trai.
În motivare, Curtea subliniază că administrația locală are obligația nu doar de a iniția proiecte și documentații, ci și de a asigura condiții rezonabile de acces și locuire pentru persoanele care trăiesc în zonă. Instanța a apreciat că degradarea constantă a străzii și lipsa unor măsuri eficiente au creat un disconfort continuu care a afectat viața privată și familială a reclamantei.
Judecătorii au mai reținut că autoritatea locală avea cunoștință despre situația reclamată și despre nemulțumirile locuitorilor, însă efectele concrete ale stării drumului au continuat pe o perioadă îndelungată. Tocmai această durată a situației și caracterul repetitiv al problemelor reclamate au avut un rol important în analiza prejudiciului moral și în stabilirea răspunderii administrației locale.
Cum au justificat judecătorii acordarea sumei de 25.000 de lei
În analiza cuantumului despăgubirilor, Curtea de Apel Timișoara a arătat că valoarea daunelor morale trebuie raportată la durata situației reclamate, la intensitatea disconfortului și la efectele concrete produse asupra vieții reclamantei și a familiei sale.
Instanța a apreciat că problemele generate de starea străzii nu au fost temporare sau izolate, ci s-au manifestat pe o perioadă îndelungată și au afectat constant viața cotidiană a familiei.
Judecătorii au subliniat că prejudiciul moral nu poate fi redus la simple neplăceri generate de infrastructură, în condițiile în care reclamanta a demonstrat afectarea vieții private, a relațiilor sociale și a confortului psihic.
„Prejudiciul moral constă în afectarea drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantei, respectiv afectarea dreptului la o viaţă privată normală, a confortului psihic şi a relaţiilor sociale, prin imposibilitatea folosirii normale a imobilului şi prin disconfortul continuu cauzat de starea drumului”.
Curtea de Apel Timișoara a explicat și faptul că daunele morale nu reprezintă o sancțiune aplicată administrației locale, ci o compensație rezonabilă pentru prejudiciul produs reclamantei.
„Daunele morale nu reprezintă amenzi civile şi nici sancţiuni aplicate autorităţii publice, ci trebuie să constituie o satisfacţie echitabilă acordată persoanei prejudiciate pentru atingerea adusă drepturilor sale nepatrimoniale”.
Instanța a apreciat că suma de 25.000 de lei este proporțională cu efectele produse asupra vieții reclamantei, cu durata situației reclamate și cu intensitatea disconfortului descris în cauză.
„Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit prin raportare la consecinţele efective produse asupra reclamantei şi la durata stării de fapt generatoare de prejudicii morale”.
Mai jos poate fi consultată integral motivarea Curții de Apel Timișoara.
Partajează acest conținut:
