SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Titlul problemei de drept: Posibilitatea debitorului cedat de a invoca drept motiv al contestației la executare omisiunea creditorului cesionar de a fi procedat la îndeplinirea formalităților pentru a asigura opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat.
- Materia: drept civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: contestație la executare silită
- Acte normative incidente: art. 33, art. 712, art. 713 Cod de procedură civilă, art. 1578, art. 1579 Cod Civil.
- Cuvinte cheie: contestație la executare silită, interes legitim, opozabilitate, cesiune de creanță, debitor cedat.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Sub aspectul dispozițiilor legale relevante și a necesității unei abordări de principiu a problemei de drept semnalate, dincolo de incidența practică deosebită în executările silite demarate în temeiul contractelor de credit bancar, urmează să facem trimitere la secțiunea dedicată analizei problemei de drept vizând opozabilitatea cesiunii de creanță în procedura încuviințării executării silite.
De asemenea, data fiind legătura indisolubilă între soluțiile vizând cele două probleme de drept semnalate, concluzionând că opozabilitatea cesiunii de creanță este susceptibilă a fi analizată în procedura încuviințării executării silite, considerentele expuse în temeiul soluției menționate se impun a fi valorificate în sprijinul concluziei că debitorul cedat poate invoca în cadrul contestației la executare omisiunea creditorului cesionar de a fi parcurs procedura prevăzută de art. 1578 C. Civ. pentru a asigura opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat. Potrivit art. 1578 alin. (5) Cod Civil, comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului.
Nu poate opera în detrimentul considerentelor menționate teza caracterului nelegitim al interesului debitorului cedat care nu a efectuat acte de natură să conducă stingerea creanței ce constituie obiectul cesiunii (spre exemplu, plata efectuată cedentului).
Concluzia se impune prin prisma împrejurării că, atâta vreme cât nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 1578 Cod Civil (inclusiv sub aspectul comunicării dovezii scrise a cesiunii către debitorul cedat, ipoteză vizată de alin. (5) al articolului menționat), aceasta nu îi este opozabilă debitorului cedat. În consecință, este incident alin. (2) al aceluiași articol, care stipulează că înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
Or, odată acceptată o atare concluzie, rezultă că debitorul cedat justifică un interes legitim în promovarea contestației la executare, acesta obținând un folos practic recunoscut și ocrotit de lege, constând în anularea actelor de executare derulate la inițiativa cesionarului, întrucât nefiindu-i opozabilă cesiunea, plata silită efectuată în executarea contestată nu îl liberează. Dimpotrivă, el nu se poate libera decât plătind cedentului, fiind expus la o dublă plată în ipoteza menținerii actelor de executare.
În concluzie, opinia INM este aceea că debitorul cedat are posibilitatea de a invoca drept motiv al contestației la executare omisiunea creditorului cesionar de a fi procedat la îndeplinirea formalităților pentru a asigura opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost dezbătută cu ocazia întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secţiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Pitești, 14-15 noiembrie 2019.
Partajează acest conținut:
