SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Titlul problemei de drept: Dacă dispunerea unei soluţii de clasare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, pentru lipsa elementului subiectiv, urmată de trimiterea cauzei în favoarea parchetelor de pe lângă judecătorii pentru a efectua cercetări pentru o infracţiune contra integrităţii corporale sau sănătăţii, în ipoteza în care se dispune trimiterea în judecată pentru aceasta din urmă infracțiune, reprezintă o încălcare a principiului ne bis in idem (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București)
Autorul întrebării nu a precizat care sunt opiniile diferite identificate în practica judiciară.
În opinia noastră, principiul ne bis in idem nu este aplicabil în ipoteza expusă, aparentul conflict fiind generat de modul greșit de aplicare a unor instituții de drept procesual penal.
Astfel, cu privire la elementul bis (dublarea procedurilor) din conținutul principiului menționat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudența sa că scopul articolului 4 al Protocolului nr. 7 este de a interzice repetarea unei proceduri penale care a fost încheiată printr-o decizie definitivă, noțiune care are un înțeles autonom.
În același sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că, pentru a putea fi calificată drept hotărâre definitivă în sensul art. 54 din CAAS, o decizie trebuie să pună capăt urmăririi penale și să stingă definitiv acțiunea penală17. Pentru a aprecia dacă o decizie este definitivă, trebuie să se verifice dacă aceasta este considerată definitivă și obligatorie în sensul dreptului național al statului contractant ale cărui autorități au adoptat-o și să se asigure că decizia respectivă conferă, în acest stat, protecția acordată în temeiul principiului ne bis in idem. O decizie care, potrivit dreptului primului stat contractant care a inițiat urmărirea penală împotriva unei persoane, nu stinge definitiv acțiunea penală la nivel național nu poate constitui, în principiu, un impediment procedural în calea începerii sau a continuării urmăririi penale, pentru aceleași fapte, împotriva acestei persoane într-un alt stat contractant. De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat că esențial în aplicarea principiului ne bis in idem este efectul extinctiv al deciziei de finalizare a procesului penal, indiferent de organul judiciar care a adoptat respectiva hotărâre.
Prin urmare, în analiza elementului idem al principiului în discuție, începerea unui nou proces penal cu privire la persoanele și faptele ce au făcut obiectul unui proces finalizat anterior reprezintă o dublare a procedurii, incompatibilă cu principiul ne bis in idem, în situațiile în care dispoziția prin care se finalizează primul proces penal are ca efect stingerea definitivă a acțiunii penale, indiferent dacă aceasta se dispune de către Ministerul Public ori de către o instanță de judecată și a realizat o apreciere asupra fondului cauzei, respectiv organele judiciare să fi administrat probele necesare pentru a stabili dacă fapta sesizată există, este infracțiune și a fost săvârșită de subiectul procesual cu privire la care s-au efectuat investigațiile, cu vinovăția prevăzută de lege.
În ipoteza expusă de autorul întrebării, soluția de clasare nu este o veritabilă soluție de netrimitere în judecată întrucât procurorul s-a pronunțat doar cu privire la încadrarea juridică a faptei, apreciind că nu există elementul subiectiv specific infracțiunii de omor, fără a realiza o analiză pe fond a cauzei, care să implice reținerea exactă a situației de fapt și stabilirea definitivă a vinovăției în săvârșirea faptei. Or, pentru ca această soluție să poată constitui o decizie definitivă care să împiedice o nouă procedură împotriva aceleiași persoane, în baza principiului ne bis in idem, este necesar, așa cum am arătat mai sus, ca organul judiciar să fi realizat o apreciere asupra întregului fond al cauzei.
Aparentul conflict cu principiul ne bis in idem este generat, în ipoteza în discuție, de aplicarea greșită a instituțiilor de drept procesual, întrucât pronunțarea asupra încadrării juridice nu implică o soluție asupra acesteia, ci schimbarea încadrării juridice din infracțiunea cu privire la care procurorul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate subiectivă, în infracțiunea cu privire la care se continuă cercetările de organul de urmărire penală competent.
În unanimitate a fost agreată opinia INM.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.
Partajează acest conținut:
