SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
La 15 mai 2026, Uniunea Națională a Barourilor din România a publicat, în seria „Dialog UNBR”, un răspuns dedicat obligațiilor de transparență pentru platformele care oferă conținut și soluții juridice. Întrebările au fost adresate de Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București, Av. Enache Lucian Marian, Baroul Constanța, și Av. Geanina Voroniuc, Baroul Suceava, iar tema comună a fost una dintre cele mai sensibile pentru viitorul profesiei: cum trebuie tratate platformele și sistemele AI care livrează publicului produse cu aparență juridică.
Răspunsul UNBR nu este un manifest împotriva tehnologiei. Dimpotrivă, instituția admite că platformele digitale, motoarele de căutare juridică, platformele avocat-client și instrumentele de inteligență artificială pot funcționa în economia digitală. Problema apare atunci când utilizatorul nu mai știe dacă primește o simplă informare juridică, o consultanță juridică propriu-zisă sau un produs informatic generat automat, fără avocat, fără secret profesional și fără răspundere profesională.
O nouă frontieră: răspunsul juridic instantaneu
În ultimii ani, accesul la informația juridică s-a schimbat radical. Un utilizator nu mai trebuie să consulte o bibliotecă juridică, să caute jurisprudență sau să citească ghiduri instituționale. Poate introduce o întrebare într-o platformă, într-un motor de căutare sau într-un chatbot și poate primi, în câteva secunde, un text care arată ca o opinie juridică.
Această aparență este miza centrală a discuției. Un text redactat fluent, cu termeni precum „răspundere contractuală”, „nulitate”, „prescripție”, „executare silită”, „contestație” sau „procedură prealabilă”, poate crea impresia unei consultanțe calificate. Pentru un nespecialist, diferența dintre un răspuns automat, o sinteză juridică generală și o opinie asumată de avocat este greu de observat.
UNBR formulează problema în termeni de protecție a publicului: tehnologia nu este problema în sine, ci dificultatea tot mai mare de a distinge între informare juridică și consultanță juridică propriu-zisă, oferită sub garanțiile profesiei de avocat.
Întrebările avocaților: conformare, transparență și avertismente pentru AI
Cele trei întrebări publicate de UNBR acoperă trei niveluri ale aceleiași probleme.
Prima întrebare vizează oportunitatea instituirii unor obligații de conformare pentru „noii actori” digitali, în vederea protejării avocaților și a standardelor profesionale. A doua întrebare cere o obligație minimă de transparență pentru furnizorii digitali care oferă produse cu aparență juridică, astfel încât utilizatorul să știe explicit dacă serviciul este furnizat de avocat sau dacă este doar un produs informatic. A treia întrebare privește eventuale demersuri instituționale către furnizorii de AI care operează în România, astfel încât informațiile juridice generate automat să fie însoțite de avertismente și delimitări clare.
Aceste întrebări arată că dezbaterea nu mai este una abstractă. Nu se discută doar despre „AI în avocatură”, ci despre modul concret în care un cetățean poate fi indus în eroare de un serviciu digital care vorbește juridic, dar nu oferă garanțiile unei relații avocat-client.
Poziția UNBR: platformele nu sunt ilegale în sine
Răspunsul UNBR face o distincție necesară: platformele de intermediere a serviciilor juridice, motoarele de căutare juridică și platformele online care facilitează contactul dintre avocat și client nu sunt ilegale prin simpla lor existență. Ele funcționează în economia digitală și pot fi supuse legislației europene aplicabile serviciilor online.
Această poziție este importantă deoarece evită o abordare defensivă sau corporatistă. UNBR nu spune că orice platformă juridică trebuie interzisă. Nu spune nici că avocații nu pot utiliza instrumente digitale. Mesajul este mai nuanțat: tehnologia poate fi folosită, dar nu poate crea confuzie asupra naturii serviciului, asupra identității profesionistului sau asupra răspunderii pentru soluția oferită.
Într-o formulă simplă, problema nu este existența platformei, ci modul în care aceasta funcționează.
Cadrul european: transparența platformelor, nu legalitatea consultanței juridice
UNBR indică, în primul rând, Regulamentul (UE) 2019/1150, cunoscut ca regulamentul privind echitatea și transparența pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Acesta se aplică de la 12 iulie 2020 și urmărește să asigure condiții transparente pentru profesioniștii care folosesc platforme online pentru a ajunge la clienți.
Regulamentul nu stabilește dacă serviciile juridice oferite printr-o platformă sunt sau nu legale. El privește relația dintre platformă și profesioniștii care o folosesc. De exemplu, platforma trebuie să ofere condiții generale redactate într-un limbaj clar și inteligibil, să explice anumite reguli privind suspendarea sau restricționarea serviciilor și să ofere transparență asupra parametrilor principali care determină ierarhizarea sau vizibilitatea ofertelor.
În zona juridică, aceste reguli pot deveni importante atunci când o platformă listează avocați, promovează anumite profiluri, stabilește ordinea afișării, oferă tratamente preferențiale sau condiționează vizibilitatea de plăți suplimentare. Pentru avocat, întrebarea este dacă platforma îi afectează independența sau îl transformă într-un prestator anonim. Pentru client, întrebarea este dacă ierarhia afișată reflectă criterii profesionale reale sau doar criterii comerciale.
Digital Services Act: siguranță, conținut online și publicitate
Al doilea reper european indicat de UNBR este Digital Services Act, Regulamentul (UE) 2022/2065 privind o piață unică pentru serviciile digitale. DSA are un domeniu larg și reglementează obligații pentru servicii intermediare, servicii de găzduire, platforme online, marketplace-uri și motoare de căutare.
DSA impune, între altele, obligații privind condițiile generale de utilizare, raportarea în materie de transparență, mecanismele de notificare și acțiune împotriva conținutului ilegal, publicitatea online, sistemele de recomandare și trasabilitatea comercianților în cazul platformelor care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță.
Pentru platformele foarte mari online și motoarele de căutare foarte mari, DSA introduce obligații suplimentare de evaluare și atenuare a riscurilor sistemice. Aceste obligații includ identificarea riscurilor generate de proiectarea sau funcționarea serviciilor, inclusiv a sistemelor algoritmice, precum și măsuri rezonabile, proporționale și eficace de reducere a acestor riscuri.
UNBR observă însă că platformele care oferă servicii juridice nu sunt, în prezent, platforme foarte mari online în sensul DSA. Totuși, anumite obligații generale pot deveni relevante în funcție de modul concret în care platforma funcționează, de tipul serviciilor oferite și de rolul său în distribuirea sau promovarea conținutului juridic.
AI Act: utilizatorul trebuie să știe când interacționează cu inteligență artificială
Un al treilea cadru esențial este Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială, cunoscut ca AI Act. Acesta stabilește reguli armonizate privind sistemele de inteligență artificială și introduce obligații de transparență pentru furnizorii și implementatorii anumitor sisteme AI.
Articolul 50 din AI Act prevede că furnizorii trebuie să se asigure că sistemele AI destinate să interacționeze direct cu persoane fizice sunt proiectate și dezvoltate astfel încât persoanele să fie informate că interacționează cu un sistem AI, cu excepția cazului în care acest lucru este evident din context. Același articol conține și reguli privind marcarea conținutului generat artificial și obligații pentru anumite forme de conținut sintetic.
În zona juridică, această obligație are o semnificație specială. Nu este suficient ca utilizatorul să primească un text „bun” sau convingător. Trebuie să știe dacă textul vine de la un avocat, de la un sistem AI sau de la o combinație în care AI-ul a fost verificat și asumat de un profesionist. Altfel, aparența juridică poate deveni o formă de inducere în eroare.
Informare juridică versus consultanță juridică
Cea mai importantă distincție din răspunsul UNBR este cea dintre informare juridică și consultanță juridică.
Informarea juridică înseamnă, de regulă, explicarea generală a unei norme, prezentarea unei proceduri, publicarea unui ghid, descrierea unor drepturi sau oferirea unui model orientativ de document. Consultanța juridică presupune mai mult: aplicarea dreptului la situația concretă a unei persoane, evaluarea riscurilor, recomandarea unei conduite, redactarea unei soluții adaptate cazului și asumarea profesională a răspunsului.
Legea nr. 51/1995 prevede că profesia de avocat este liberă și independentă, iar activitatea avocatului include consultații și cereri cu caracter juridic, asistență și reprezentare juridică, redactarea de acte juridice și apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor. Aceeași lege prevede că activitățile enumerate se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel.
Statutul profesiei de avocat detaliază consultațiile juridice și arată că acestea pot include redactarea sau furnizarea de opinii juridice și informații privind problematica solicitată spre analiză, elaborarea de opinii legale, elaborarea de proiecte de acte juridice și alte consultații în domeniul juridic.
Prin urmare, când o platformă oferă doar informații generale, discuția rămâne în zona accesului la informație. Când însă platforma răspunde unui caz concret, propune o conduită juridică sau redactează o soluție aparent personalizată, se poate apropia de zona consultanței juridice. În acel punct, întrebarea nu mai este tehnologică, ci profesională: cine își asumă răspunderea?
Când platforma devine problematică
UNBR arată că legislația europeană nu interzice existența platformelor juridice digitale. Problema apare atunci când activitatea depășește informarea generală sau simpla intermediere și intră în sfera consultanței juridice personalizate, ori atunci când creează aparența că un sistem automatizat poate substitui relația profesională dintre avocat și client.
Această formulare este esențială. Nu orice răspuns generat de AI este consultanță juridică. Nu orice model de cerere este un act profesional. Nu orice platformă avocat-client este suspectă. Dar atunci când serviciul este prezentat ca soluție juridică pentru un caz individual, iar utilizatorul este lăsat să creadă că primește consultanță echivalentă cu cea a unui avocat, se creează un risc real.
Riscul nu este doar pentru profesie. Este, în primul rând, pentru cetățean. Un răspuns greșit poate duce la pierderea unui termen procedural, alegerea unei căi de atac greșite, redactarea defectuoasă a unei cereri, semnarea unui contract dezavantajos sau renunțarea la un drept. În drept, o eroare aparent minoră poate avea efecte ireversibile.
Ce poate face UNBR și ce nu poate face
Răspunsul UNBR trasează o limită instituțională clară. Uniunea nu poate interzice operatorii digitali privați și nu poate impune terților din afara profesiei reguli disciplinare sau deontologice specifice avocaților. Competența sa normativă privește avocații și exercitarea activităților rezervate, nu întreaga piață digitală.
În schimb, UNBR poate reglementa condițiile în care avocații participă la platforme digitale. Poate stabili limite compatibile cu independența profesiei, secretul profesional, confidențialitatea comunicărilor, obligațiile deontologice și transparența față de public.
Aceasta este, probabil, cea mai pragmatică parte a răspunsului. UNBR nu poate obliga direct o companie tehnologică să funcționeze după regulile avocaturii. Dar poate spune avocaților că nu pot participa la platforme opace, nu pot accepta anonimizarea răspunderii profesionale și nu pot valida comercial un sistem care induce publicului ideea că un algoritm este echivalent cu un avocat.
Avocatul identificabil: cheia răspunderii profesionale
UNBR insistă asupra unui element simplu, dar decisiv: dacă o platformă utilizează AI, dar răspunsurile sunt validate și asumate de un avocat, clientul trebuie să știe cine este avocatul, să îl poată alege în mod real și să beneficieze de răspunderea profesională a acestuia.
Această cerință atinge direct modelul comercial al multor platforme. Unele servicii digitale preferă formule impersonale, precum „echipa noastră juridică”, „specialiștii noștri” sau „avocații noștri”. UNBR spune limpede că formule generale de tipul „avocații noștri” nu pot înlocui identificarea concretă a profesionistului care răspunde pentru consultanța juridică furnizată.
În termeni practici, utilizatorul ar trebui să poată afla numele avocatului, baroul din care face parte, forma de exercitare a profesiei și întinderea asumării profesionale. Fără aceste elemente, serviciul rămâne într-o zonă ambiguă: pare juridic, dar nu oferă garanțiile unei consultații juridice.
Secretul profesional nu poate fi simulat de o interfață digitală
Una dintre diferențele majore dintre avocat și platformă este secretul profesional. Legea nr. 51/1995 protejează actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său, iar comunicările dintre avocat și client beneficiază de protecții specifice.
Această garanție este greu de replicat într-un produs digital generic. O platformă poate avea politici de confidențialitate, poate folosi criptare sau poate promite protecția datelor. Dar secretul profesional al avocatului este o garanție juridică distinctă, legată de statutul profesiei și de răspunderea avocatului.
De aceea, utilizatorul trebuie să știe dacă datele sale ajung la un avocat, într-un cadru profesional protejat, sau dacă sunt prelucrate de o platformă, un chatbot, un furnizor tehnologic ori un sistem de analiză automatizată. În domeniul juridic, informațiile furnizate de utilizator pot fi extrem de sensibile: conflicte de familie, datorii, concedieri, litigii, acuzații penale, contracte, date personale, informații despre patrimoniu sau strategii procesuale.
Relația avocat-client nu este doar livrare de conținut
În economia digitală, serviciile sunt adesea reduse la livrare rapidă: utilizatorul pune o întrebare, platforma livrează un răspuns, clientul plătește sau primește gratuit un rezultat. Avocatura funcționează însă după o logică diferită.
Relația avocat-client presupune alegere, încredere, confidențialitate, verificarea conflictelor de interese, evaluarea documentelor, întrebări suplimentare, adaptarea strategiei și asumarea consecințelor profesionale. De aceea, UNBR avertizează asupra transformării avocatului într-un „furnizor anonim” integrat într-un mecanism comercial opac.
Această observație este relevantă mai ales pentru platformele care standardizează serviciile juridice. Standardizarea poate fi utilă pentru informare sau pentru acte simple. Dar atunci când cazul implică interpretare juridică, riscuri, opțiuni strategice sau consecințe procedurale, intervenția avocatului nu este o formalitate.
Ce ar trebui să știe utilizatorul
UNBR formulează un standard minim de transparență. Utilizatorul trebuie să știe fără echivoc dacă interacționează cu un sistem automatizat sau cu inteligență artificială, dacă primește doar informații juridice generale sau dacă beneficiază de consultanță juridică oferită de un avocat identificabil, care își asumă profesional soluția furnizată, sub secret profesional și sub regulile deontologice ale profesiei.
Acesta ar putea deveni nucleul unei viitoare etichete de transparență pentru serviciile juridice digitale. O platformă ar trebui să precizeze, înainte de utilizare, natura exactă a serviciului:
„Acest răspuns este generat automat și nu reprezintă consultanță juridică.”
„Acest material are caracter informativ general.”
„Acest răspuns a fost verificat și asumat de avocatul X, Baroul Y.”
„Datele transmise intră sau nu intră sub protecția secretului profesional.”
„Platforma intermediază contactul cu avocați, dar nu furnizează ea însăși consultanță juridică.”
Asemenea precizări nu sunt simple formule de protecție juridică pentru platformă. Ele sunt instrumente de orientare pentru utilizator. În lipsa lor, publicul poate confunda un text generat automat cu o opinie juridică asumată.
Publicitate, intermediere sau consultanță?
O altă problemă delicată privește amestecul dintre publicitate comercială și activitate profesională. DSA reglementează publicitatea pe platformele online și cere ca destinatarii serviciului să poată identifica în mod clar, concis și lipsit de ambiguitate comunicările publicitare, persoana în numele căreia este afișată publicitatea, persoana care a plătit pentru ea și principalii parametri utilizați pentru targetare.
În zona juridică, această obligație trebuie citită împreună cu regulile profesiei. O platformă poate promova avocați, poate afișa rezultate sponsorizate sau poate recomanda servicii. Dar utilizatorul trebuie să înțeleagă când vede o reclamă, când vede o listare neutră, când vede o recomandare algoritmică și când intră într-o relație profesională cu un avocat.
Această distincție este importantă deoarece încrederea publicului poate fi influențată de modul de prezentare. Un avocat afișat primul nu este neapărat „cel mai bun” pentru cazul respectiv. Poate fi cel mai promovat, cel mai bine optimizat în sistemul platformei sau cel care a achitat un serviciu de vizibilitate. Regulamentul 2019/1150 cere transparență asupra parametrilor principali care determină ierarhizarea și asupra posibilității de influențare a acesteia contra remunerației.
Inteligența artificială ca instrument al avocatului
Răspunsul UNBR nu exclude utilizarea AI de către avocați. Dimpotrivă, admite că platformele digitale și inteligența artificială pot fi folosite în domeniul juridic. Diferența esențială este asumarea. Dacă AI-ul este un instrument intern, folosit pentru documentare, structurare, redactare preliminară sau verificări auxiliare, avocatul rămâne cel care evaluează, corectează și își asumă soluția.
Problema apare atunci când AI-ul este prezentat publicului ca substitut al avocatului. Un sistem automatizat poate genera o variantă de răspuns, dar nu are conștiință profesională, nu verifică în același mod interesele clientului, nu răspunde disciplinar, nu este ținut de secret profesional în sensul profesiei și nu poate fi ales sau revocat ca avocat.
Prin urmare, întrebarea corectă nu este dacă avocații pot folosi AI, ci în ce condiții utilizarea AI rămâne compatibilă cu independența, confidențialitatea, loialitatea față de client și răspunderea profesională.
De ce contează pentru consumator
Pentru public, dezbaterea poate părea una între avocați și platforme. În realitate, ea privește protecția beneficiarului de servicii juridice. UNBR afirmă explicit că diferența dintre informare juridică și consultanță juridică a devenit o problemă de transparență, protecție a consumatorului și răspundere profesională.
Un utilizator aflat într-o situație dificilă nu caută întotdeauna nuanțe juridice. Caută o soluție. Dacă primește un răspuns rapid, formulat sigur și ambalat profesionist, poate acționa pe baza lui. Tocmai aici apare riscul: autoritatea stilistică a unui răspuns nu garantează corectitudinea juridică.
În drept, răspunsul depinde frecvent de detalii: data comunicării unui act, termenul procedural aplicabil, calitatea persoanei, natura raportului juridic, clauzele contractului, competența instanței, jurisprudența relevantă sau modificările legislative recente. O platformă care nu cere toate datele necesare sau nu avertizează asupra limitelor sale poate produce un răspuns periculos de incomplet.
UNBR și seria de răspunsuri despre AI
Răspunsul din 15 mai 2026 nu este izolat. Pe pagina UNBR sunt indicate răspunsuri anterioare din aceeași serie privind criteriile de delimitare între informare și consultanță juridică, definirea consultanței în raport cu inteligența artificială, răspunderea pentru prejudicii produse de AI sau platforme neautorizate, standardele profesionale pentru utilizarea AI de către avocați, calificarea răspunsurilor generate de AI ca posibilă consultanță juridică ilegală și sancționarea practicii neautorizate a activităților juridice.
Această succesiune arată că UNBR încearcă să construiască un cadru doctrinar și instituțional pentru o problemă care evoluează mai rapid decât legislația profesională clasică. Avocatura nu se mai confruntă doar cu concurența altor profesii sau cu publicitatea agresivă. Se confruntă cu sisteme capabile să imite forma răspunsului juridic.
Unde ar putea merge reglementarea
Din răspunsul UNBR se desprind câteva direcții posibile.
Prima este reglementarea conduitei avocaților care participă la platforme digitale. Aceștia ar putea fi obligați să verifice dacă platforma permite identificarea lor, alegerea reală de către client, păstrarea confidențialității și asumarea clară a răspunsului.
A doua direcție este dezvoltarea unor standarde minime de transparență pentru serviciile digitale cu aparență juridică. Chiar dacă UNBR nu poate reglementa direct toți operatorii privați, poate susține instituțional introducerea unor cerințe de avertizare și delimitare clară.
A treia direcție este cooperarea cu autorități sau furnizori de tehnologie, în special acolo unde sistemele AI oferă răspunsuri juridice publicului român. În această zonă, AI Act oferă deja un argument normativ important: persoanele trebuie informate atunci când interacționează cu un sistem AI, în condițiile prevăzute de regulament. (EUR-Lex)
O miză mai mare decât avocatura
Cazul analizat nu privește doar profesia de avocat. El privește modul în care societatea va gestiona încrederea în informația juridică într-o economie dominată de platforme și automatizare.
Dreptul nu este doar informație. Este interpretare, strategie, răspundere și protecția interesului concret al unei persoane. O platformă poate democratiza accesul la informație juridică. Poate ajuta oamenii să înțeleagă pași de bază, să identifice întrebările corecte, să găsească un avocat sau să se pregătească pentru o discuție profesională. Dar aceeași platformă poate crea riscuri atunci când se prezintă ca furnizor de soluții juridice personalizate fără să spună cine își asumă acele soluții.
Adevărata provocare este echilibrul: să nu blocăm inovația, dar să nu sacrificăm protecția publicului; să permitem tehnologiei să ajute avocatura, dar să nu o lăsăm să simuleze avocatura; să acceptăm automatizarea acolo unde este utilă, dar să păstrăm răspunderea acolo unde drepturile oamenilor sunt în joc.
Concluzie: tehnologia poate livra text, dar nu poate înlocui răspunderea
Răspunsul UNBR din 15 mai 2026 trasează o linie necesară într-un moment în care inteligența artificială poate produce texte juridice convingătoare, iar platformele digitale pot transforma serviciile juridice în produse standardizate. Mesajul instituțional este clar: platformele și AI-ul pot fi folosite în domeniul juridic, însă publicul trebuie să știe întotdeauna cu cine interacționează și cine răspunde pentru serviciul oferit. (UNBR)
Aceasta este, în fond, regula de bază a viitorului juridic digital: nu orice text juridic este consultanță, nu orice platformă este cabinet de avocat, nu orice algoritm este profesionist, iar nu orice răspuns bine formulat este un răspuns asumat.
Pentru utilizator, diferența trebuie să fie vizibilă înainte de a lua o decizie. Pentru avocat, ea trebuie să fie apărată prin reguli profesionale clare. Pentru platforme, ea trebuie să devină o obligație de transparență. Iar pentru piața serviciilor juridice, ea va fi una dintre marile linii de demarcație ale următorilor ani: între accesul digital la informație și consultanța juridică responsabilă, oferită de un avocat identificabil, sub secret profesional și cu răspundere profesională.
Obligații de transparență pentru platformele care oferă conținut și soluții juridice
● Se analizează la nivelul UNBR oportunitatea instituirii unor obligații de conformare pentru acești „noi actori”, în vederea protejării avocaților și a standardelor profesionale? (Întrebare adresată de Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București)
● Va propune UNBR o obligație minimă de transparență pentru furnizorii digitali care oferă produse cu aparență juridică, astfel încât utilizatorul să știe explicit dacă primește un serviciu furnizat de avocat, sub secret profesional și cu răspundere profesională, sau doar un produs informatic fără aceste garanții? (Întrebare adresată de Av. Enache Lucian Marian, Baroul Constanța)
● În contextul în care tot mai multe platforme și sisteme de inteligență artificială furnizează informații și răspunsuri cu aparență juridică, are în vedere UNBR inițierea unor demersuri instituționale către furnizorii de AI care operează în România, pentru ca informațiile juridice generate automat să fie însoțite de avertismente și delimitări clare privind limitele acestor sisteme? (Întrebare adresată de Av. Geanina Voroniuc, Baroul Suceava)
Răspuns UNBR
Dezvoltarea platformelor digitale și a sistemelor de inteligență artificială schimbă rapid modul în care publicul accesează informația juridică. Astăzi, un utilizator poate primi în câteva secunde răspunsuri redactate într-un limbaj juridic sofisticat, modele de acte sau recomandări aparent adaptate situației sale concrete, fără să știe foarte clar dacă discută cu un avocat sau cu un sistem automatizat sau unul bazat pe AI.
Însă, problema nu este existența acestor tehnologii, ci faptul că devine din ce în ce mai dificil pentru public să distingă între simpla informare juridică și consultanța juridică propriu-zisă, oferită sub garanțiile profesiei de avocat.
Platformele de intermediere a serviciilor juridice, motoarele de căutare juridică sau platformele online care facilitează contactul dintre avocat și client nu sunt ilegale în sine. Ele funcționează în cadrul economiei digitale și sunt reglementate prin legislația europeană aplicabilă serviciilor online.
În cazul platformelor de intermediere, cadrul european relevant este reprezentat în special de Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Însă, acest regulament nu stabilește dacă serviciile juridice oferite prin platformă sunt legale sau nu. El privește în principal relația dintre platformă și profesioniștii care utilizează platforma pentru a ajunge la clienți (în cazul nostru, avocații). Regulamentul obligă platformele să funcționeze transparent: să explice criteriile după care sunt afișați profesioniștii, condițiile în care conturile pot fi suspendate, eventualele tratamente preferențiale sau regulile privind vizibilitatea și promovarea serviciilor. Scopul său este să împiedice situațiile în care platforma controlează netransparent accesul profesioniștilor la piață sau modifică arbitrar regulile de funcționare.
Separat de acest regulament, Digital Services Act (DSA) stabilește obligațiile furnizorilor de servicii digitale în raport cu conținutul online și siguranța mediului digital. Domeniul său de aplicare este mult mai larg și include servicii de găzduire, platforme online, marketplace-uri, rețele sociale și motoare de căutare.
DSA introduce obligații privind:
● transparența platformelor;
● raportarea și eliminarea conținutului ilegal;
● publicitatea online;
● trasabilitatea comercianților;
● cooperarea cu autoritățile;
● și mecanismele de contestare a deciziilor platformelor.
Pentru platformele foarte mari online (VLOP – Very Large Online Platforms), regulamentul prevede obligații suplimentare privind evaluarea și reducerea riscurilor sistemice.
Platformele care oferă servicii juridice nu sunt, în prezent, platforme foarte mari online în sensul DSA. Totuși, anumite obligații generale ale regulamentului pot deveni relevante în funcție de modul concret în care platforma funcționează, de tipul serviciilor oferite și de rolul acesteia în distribuirea sau promovarea conținutului juridic.
Legislația europeană nu interzice, așadar, existența platformelor juridice digitale. Problema apare atunci când activitatea desfășurată prin aceste platforme depășește zona informării generale sau a simplei intermedieri și intră în sfera consultanței juridice personalizate ori creează aparența că un sistem automatizat poate substitui relația profesională dintre avocat și client.
Prin urmare, UNBR nu poate interzice existența unor operatori digitali privați și nici nu poate impune unor terți reguli disciplinare sau deontologice specifice profesiei de avocat. Competența normativă a profesiei privește avocații și exercitarea activităților rezervate, nu întreaga piață digitală.
În schimb, UNBR poate reglementa condițiile în care avocații participă la aceste platforme și poate stabili limitele compatibile cu independența profesiei, secretul profesional și obligațiile deontologice.
În acest sens, profesia a adoptat deja reguli privind participarea avocaților la platformele digitale și comunicarea profesională online, inclusiv prin:
Ghidul privind participarea avocaților la platformele de intermediere avocat-client
Ghidul privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei
Recomandările CCBE privind utilizarea platformelor online de către avocați
Aceste reguli urmăresc protejarea relației profesionale directe dintre avocat și client și împiedicarea transformării avocatului într-un simplu furnizor anonim integrat într-un mecanism comercial opac.
Din această perspectivă, problema nu este existența platformei, ci modul în care aceasta funcționează.
Dacă o platformă oferă exclusiv consultanță juridică automatizată, fără intervenția și asumarea unui avocat, apare o problemă serioasă privind exercitarea activităților rezervate profesiei. Dacă platforma utilizează instrumente AI, dar răspunsurile sunt validate și asumate de un avocat, atunci trebuie respectate condițiile profesiei: clientul trebuie să știe cine este avocatul, să îl poată alege în mod real, iar avocatul trebuie să își asume responsabilitatea profesională pentru soluția oferită.
Formule generale precum „avocații noștri” nu pot substitui identificarea concretă a profesionistului care răspunde pentru consultanța juridică furnizată.
În același timp, avocații nu pot participa la platforme care nu respectă standardele privind transparența, independența profesională, confidențialitatea comunicărilor și delimitarea clară dintre publicitate comercială și activitate profesională. UNBR poate reglementa condițiile în care avocații participă la astfel de platforme și poate impune obligații de transparență profesionale avocaților care utilizează aceste mecanisme digitale în relația cu publicul.
În ceea ce privește participarea avocaților la platformele digitale, una dintre cerințele esențiale este transparența față de utilizator. Avocatul trebuie să se asigure că publicul poate înțelege clar natura serviciului oferit și cine răspunde pentru acesta.
Utilizatorul trebuie să știe fără echivoc:
● dacă interacționează cu un sistem automatizat sau cu inteligență artificială;
● dacă primește doar informații juridice generale;
● sau dacă beneficiază de consultanță juridică oferită de un avocat identificabil, care își asumă profesional răspunderea pentru soluția furnizată, sub obligația secretului profesional și a regulilor deontologice specifice profesiei.
În economia digitală, diferența dintre informare juridică și consultanță juridică nu mai este doar o dezbatere teoretică. Ea devine o problemă de transparență, protecție a consumatorului și răspundere profesională.
În concluzie, platformele digitale și inteligența artificială pot fi folosite în domeniul juridic, însă publicul trebuie să știe întotdeauna cu cine interacționează și cine răspunde pentru serviciul oferit. UNBR nu poate interzice existența platformelor digitale și nici nu poate reglementa direct operatorii privați din afara profesiei. În schimb, profesia poate stabili reguli clare pentru avocații care utilizează aceste platforme și poate susține introducerea unor standarde minime de transparență în mediul digital.
Partajează acest conținut:
