SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Pe 13 martie 2026, la Starea Civilă din Constanța, procurorul Teodor Niță, magistrat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, semna actul de căsătorie cu Sofia Cristina Ciobanu. Două luni mai târziu, numele său avea să apară într-un dosar penal de mare impact, instrumentat de Parchetul General.
Pe 14 mai 2026, Teodor Niță și colegul său, Gigi Valentin Ștefan, au fost reținuți, iar ulterior Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus arestarea lor preventivă pentru 30 de zile. Niță este acuzat de instigare la abuz în serviciu, în timp ce Gigi Valentin Ștefan este cercetat pentru trafic de influență, acuzațiile vizând intervenții și promisiuni de influență în raport cu dosare, funcționari și instituții publice.
Cazul a căpătat rapid o dimensiune mai largă decât acuzațiile strict judiciare. În referatul procurorilor, așa cum a fost relatat de presă, apar presiuni asupra unor șefi de instituții, funcționari și primari, în vederea încheierii unor contracte cu firme indicate de procurori sau aflate în cercul lor de influență. Potrivit Info Sud-Est, persoanele vizate ar fi fost constrânse prin amenințarea transformării lor în suspecți sau inculpați, ori chiar prin perspectiva trimiterii în judecată.
Pe 18 mai 2026, Consiliul Superior al Magistraturii a decis suspendarea din funcție a procurorilor Gigi Valentin Ștefan și Teodor Niță, începând cu aceeași dată. Decizia CSM a venit după arestarea preventivă dispusă de Înalta Curte.
O poveste personală intrată în zona de interes public
Înainte ca dosarul penal să explodeze public, Teodor Niță traversase și o schimbare majoră în plan personal. Potrivit articolului publicat de Constanța.info, acesta divorțase de judecătoarea Anca-Jeanina Marinescu, cunoscută anterior ca Anca-Jeanina Niță, și își oficializase relația cu Sofia Cristina Ciobanu, devenită ulterior Niță.
Aceeași publicație locală susține că Teodor Niță și Sofia Cristina s-ar fi cunoscut încă din 2022, într-un loc aparent banal, dar frecventat de oameni din zona instituțiilor de forță: Vergi’s Salon, o frizerie din complexul Flămânda din Constanța. Potrivit relatării, salonul ar fi fost frecventat de angajați ai Parchetului și de cadre MAI, iar relația dintre cei doi ar fi început discret, în perioada în care ambii erau încă implicați în alte căsătorii.
Aceste detalii țin de viața privată și trebuie tratate cu prudență. Ele devin însă relevante jurnalistic în măsura în care, potrivit aceleiași investigații, ascensiunea profesională a Sofiei Cristina și apariția rudelor sale în firme conectate la bani publici s-ar suprapune cronologic cu relația și apoi căsătoria cu procurorul Niță.
Niță ar fi încurajat-o pe Sofia Cristina să-și schimbe statutul profesional. Formula atribuită procurorului, redată de publicație, are o încărcătură sugestivă: „O fată tânără și frumoasă ca tine nu se cade să fie frizeriță; tu meriți un job călduț, cu pensie frumoasă. N-ai vrea să fii polițistă?”. Fiind vorba despre un dialog relatat pe surse, acesta nu poate fi tratat ca fapt dovedit, dar ilustrează direcția narativă a investigației: trecerea de la o meserie privată, modestă, la o poziție în zona administrației publice.
De la frizerie la Poliția Locală și apoi la Consiliul Județean
Sofia Cristina Ciobanu ar fi lucrat inițial ca frizeriță la Vergi’s Salon, în complexul Flămânda. Ulterior, potrivit aceleiași publicații, s-ar fi înscris la Clubul „Karate Dinamic”, tot în zona complexului Flămânda, pentru a se pregăti în vederea probei sportive necesare intrării în Poliția Locală.
În 2023, aceasta ar fi devenit polițist local în cadrul Primăriei Constanța. Apoi, începând cu 20 octombrie 2025, și-ar fi transferat dosarul către Consiliul Județean Constanța, unde ar fi fost angajată ca inspector clasa I, grad debutant, în cadrul Serviciului Promovare și Comunicare.
În sine, o schimbare de carieră nu este o problemă. O persoană poate trece legitim din mediul privat în administrația publică. Întrebarea apare abia atunci când această mobilitate profesională se suprapune cu influența unui magistrat aflat, potrivit procurorilor, în centrul unui mecanism de presiune asupra instituțiilor și administrațiilor locale. Nu traseul profesional este acuzația, ci contextul în care el se produce.
Mama și fratele intră în peisajul firmelor
Punctul în care povestea personală intră într-o zonă de interes public mai apăsat este apariția rudelor Sofiei Cristina în societăți comerciale care ajung să contracteze cu instituții sau companii publice.
Potrivit Constanța.info, numele de fată al Sofiei Cristina ar fi fost Alionte. Mama sa, Alionte Elena, apare în acționariatul Total Construct și Comisionar SRL, firmă înființată la 8 noiembrie 2024. Conform datelor publicate de Ziua de Constanța, societatea are ca obiect principal de activitate CAEN 5229 – alte activități anexe transporturilor – și îi are ca asociați pe Alionte Elena, cu 40%, Lungu Luciano, cu 40%, și Dîncă Cristian, cu 20%, Lungu Luciano fiind menționat ca administrator.
Aproape simultan, potrivit investigației Constanța.info, fratele Sofiei Cristina, Alionte Ion-Mircea, ar fi intrat în acționariatul Start Recycling 2 Eco Now SRL, societate redenumită anterior din Autouno Motors SRL. Firma fusese înființată în octombrie 2023 de George Alexandru Tararache și are ca obiect principal tratarea și eliminarea deșeurilor nepericuloase, domeniu care va apărea ulterior în contractele cu administrația din Năvodari.
Potrivit aceleiași relatări, George Alexandru Tararache ar fi cesionat, la valoare nominală, 30 de părți sociale către Alionte Ion-Mircea și alte 30 de părți sociale către avocatul Sorin Calaigii. În urma cesiunii, structura acționariatului ar fi devenit: Tararache – 40%, Alionte Ion-Mircea – 30%, Calaigii Sorin – 30%.
Numele avocatului Sorin Calaigii este important în economia dosarului. Potrivit relatărilor despre referatul de arestare, avocați apropiați de Niță ar fi avut roluri în mecanismul descris de procurori, iar unii dintre ei și-ar fi făcut stagiatura la cabinetul avocațial al lui Teodor Niță în perioada în care acesta activa în Baroul Constanța. În acest context, expresia folosită în investigația inițială, potrivit căreia Calaigii ar fi funcționat ca un „cal troian”, este mai degrabă o caracterizare jurnalistică decât o concluzie juridică. Ea trebuie citită ca o metaforă pentru o persoană care, potrivit documentelor și relațiilor descrise, ar fi putut asigura punți între zona juridică, firme și administrație.
Start Recycling 2 Eco Now SRL și contractele cu Năvodari
Start Recycling 2 Eco Now SRL apare în centrul unei suprapuneri relevante. Pe de o parte, potrivit Constanța.info, în firmă intră Alionte Ion-Mircea, prezentat ca fratele Sofiei Cristina Niță. Pe de altă parte, societatea apare, potrivit aceleiași investigații, ca beneficiară a unor contracte directe cu Primăria Năvodari: unul în 2025, în valoare de 189.000 lei, și unul în 2026, în valoare de 22.869 lei, ambele pentru servicii de preluare, transport și depozitare a deșeurilor vegetale provenite din parcuri și domeniul public.
Miza crește prin raportare la referatul procurorilor. Potrivit Info Sud-Est, anchetatorii susțin că Teodor Niță ar fi exercitat presiuni asupra unor persoane din administrație și ar fi folosit influența dată de funcție pentru a determina încheierea unor contracte cu firme indicate. În relatările despre dosar, apare inclusiv Primăria Năvodari și zona contractelor încheiate cu societăți asociate cu George Alexandru Tararache.
Constanța.info citează o formulare atribuită referatului PÎCCJ, potrivit căreia, ca urmare a presiunilor exercitate de procurorul Niță, Primăria Năvodari ar fi încheiat, în luna septembrie 2025, un contract cu Start Recycling 2 Eco Now SRL. Dacă această formulare este confirmată integral de documentul judiciar, ea reprezintă una dintre cele mai serioase legături între acuzațiile penale și traseul banilor publici.
Este esențial de precizat că Alionte Ion-Mircea, Sorin Calaigii sau ceilalți asociați ai firmelor menționate nu sunt, pe baza informațiilor publice disponibile, persoane condamnate în acest dosar. Simplul fapt că o persoană deține părți sociale într-o firmă care contractează cu o autoritate publică nu este ilegal. Problema de interes public apare din alăturarea dintre acționariat, relațiile personale, contractele directe și acuzațiile procurorilor privind presiunile asupra administrației.
Total Construct și Comisionar SRL: firma mamei și contractele cu Mangalia și Năvodari
A doua societate care ridică întrebări este Total Construct și Comisionar SRL, în care, potrivit datelor publicate de Ziua de Constanța, Alionte Elena deține 40%. Firma a fost înființată în noiembrie 2024, iar la numai câteva luni apare în achiziții publice.
La Mangalia, societatea a semnat un contract pentru lucrări de intervenție la aleea pietonală din zona Cap Aurora, contract publicat în SEAP la 10 aprilie 2025, în valoare de 59.106,42 lei, potrivit Constanța.info.
Mai spectaculoasă este situația de la Năvodari. Potrivit Ziua de Constanța, Termica Distribuție Năvodari SRL a semnat două contracte de achiziție directă cu Total Construct și Comisionar SRL pentru lucrări de reparații trotuare. Valoarea estimată totală este de 1.800.000 lei, câte 900.000 lei pentru fiecare contract. Anunțurile, cu numerele DA38515925 și DA38516005, au fost publicate în SEAP la 11 iulie 2025.
Aici apare întrebarea firească: cum a fost selectată o firmă atât de recent înființată pentru lucrări de o asemenea valoare? Constanța.info susține că, la momentul semnării unor contracte, societatea avea cifră de afaceri zero, zero salariați și figura ca inactivă fiscal în evidențele ANAF. Această afirmație trebuie verificată punctual în raport cu datele fiscale exacte de la momentul atribuirii, pentru că statutul unei firme se poate modifica în timp. Totuși, chiar și fără a transforma această susținere într-un verdict, vechimea redusă a firmei și valoarea contractelor sunt suficiente pentru a cere explicații publice din partea autorităților contractante.
Achizițiile directe: procedura legală care poate ascunde probleme
Atât în cazul Start Recycling 2 Eco Now SRL, cât și în cazul Total Construct și Comisionar SRL, contractele discutate sunt prezentate ca achiziții directe. Procedura este legală, însă ea are un nivel de transparență și concurență mai redus decât o licitație deschisă.
Într-un județ în care procurorii susțin că oameni din administrație ar fi fost presați să semneze sau să prelungească anumite contracte, achiziția directă devine mai mult decât o simplă procedură administrativă. Devine terenul ideal pentru întrebări: cine a propus furnizorul, cine a validat oferta, câte alternative au fost analizate, cine a verificat capacitatea operațională a firmei și ce documente au stat la baza atribuirii?
Termica Distribuție Năvodari, Primăria Năvodari și Primăria Mangalia sunt instituțiile sau entitățile care ar trebui să explice public aceste proceduri. Nu pentru că orice contract ar fi automat suspect, ci pentru că întregul context judiciar obligă la un nivel mai ridicat de transparență.
RomTara Prest SRL și omul de afaceri George Alexandru Tararache
Un alt nume important în arhitectura acestui caz este George Alexandru Tararache. Acesta apare în investigația Constanța.info ca persoana din jurul căreia se grupează mai multe societăți conectate la contracte publice, inclusiv RomTara Prest SRL și Start Recycling 2 Eco Now SRL.
RomTara Prest SRL este prezentată ca o societate care a acumulat, în mai puțin de cinci ani, contracte publice de peste 2,3 milioane de lei, fără să fi câștigat vreo licitație publică, toate achizițiile fiind directe. Potrivit datelor furnizate în articolul inițial, cele mai importante venituri publice ar veni din relația cu orașul Năvodari, care apare de șapte ori ca beneficiar, cu o valoare cumulată de aproximativ 1.719.216 lei.
Imaginea publicată de Constanța.info este aceea a unei firme cu prezență constantă în achiziții directe, în special la Năvodari și Ovidiu. Situația contractelor prezentată de publicație arată astfel: în 2022, RomTara Prest SRL ar fi avut contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate Județeană, Centrul de Zi Agigea, Clubul Sportiv Năvodari, Curtea de Conturi a României, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, Direcția Națională Anticorupție, Orașul Năvodari, Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” și Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare”. Cea mai mare valoare indicată pentru acel an este cea a contractelor cu Orașul Năvodari: 977.821,23 lei.
În 2023, potrivit aceleiași centralizări, firma ar fi contractat cu Curtea de Conturi, Creșa Alba ca Zăpada, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, Orașul Ovidiu, Teatrul de Stat Constanța și Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București. În 2025, apare un contract cu Liceul Tehnologic „Ion Podaru” Ovidiu, în valoare de 449.870 lei, iar în 2026 un nou contract cu Orașul Năvodari, în valoare de 741.394,90 lei.
Aceste cifre, dacă sunt confirmate integral de SEAP, conturează o firmă alimentată constant din contracte publice, mai ales prin achiziții directe. Nu este ilegal ca o societate să lucreze cu statul. Problema apare atunci când aceeași societate sau cercul de firme din jurul ei se intersectează cu numele unui procuror acuzat că ar fi făcut presiuni asupra administrației locale pentru contracte.
Profituri neobișnuite și puțini angajați
Constanța.info susține că RomTara Prest SRL ar fi raportat marje de profit net foarte ridicate: aproximativ 82% în 2022, circa 60% în 2023 și 67% în 2024, în condițiile în care firma ar fi avut constant mai puțin de patru angajați.
O asemenea profitabilitate nu demonstrează, în sine, o neregulă. Există activități cu marje mari, există subcontractare, există modele de business cu costuri reduse. Dar într-un context în care veniturile vin preponderent din bani publici, iar contractele sunt obținute prin achiziții directe, profitabilitatea excepțională devine un element care trebuie explicat.
Dacă o firmă are puțini angajați, dar execută lucrări sau servicii cu valoare ridicată, întrebarea este cine prestează efectiv activitatea. Dacă se folosesc subcontractori, aceștia trebuie identificați. Dacă lucrările sunt făcute cu resurse proprii, trebuie arătată capacitatea tehnică. Dacă marjele sunt foarte mari, autoritățile trebuie să justifice prețurile acceptate.
„Rețeaua Niță–Gigi Ștefan”: formulă jurnalistică sau realitate probată?
În spațiul public, cazul a fost descris prin expresii dure: „rețeaua Niță–Gigi Ștefan”, „firme de casă”, „cal troian”, „bani publici care curg”. Unele sunt formule jurnalistice, nu încadrări juridice. Totuși, ele apar pe fondul unui referat de arestare în care procurorii descriu un mecanism mult mai amplu decât o simplă intervenție izolată.
Potrivit relatărilor din presă, dosarul vizează presupuse intervenții în cauze penale, presiuni asupra unor funcționari și instituții și folosirea autorității de procuror pentru obținerea unor avantaje. ZIN.ro, care susține că a consultat referatul de arestare preventivă, vorbește despre 71 de pagini de transcrieri și despre un sistem în care dosarele penale ar fi fost folosite ca armă de constrângere, iar firme indicate ar fi beneficiat de contracte „smulse” victimelor.
Această descriere trebuie privită în limitele procedurii penale: este perspectiva anchetatorilor, nu o hotărâre definitivă a instanței. Dar ea justifică interesul public major. Dacă un procuror poate transforma frica de dosar penal într-un instrument de direcționare a banilor publici sau privați, nu mai vorbim doar despre corupție individuală, ci despre capturarea unor fragmente din administrația locală.
Unde se termină coincidența și unde începe obligația de a explica
În centrul cazului se află o succesiune de coincidențe greu de ignorat. O relație personală se oficializează prin căsătorie. În jurul aceleiași perioade, rude ale noii soții apar în firme care obțin contracte publice. Una dintre firme este conectată la George Alexandru Tararache, nume prezent în zona contractelor cu Năvodari. Avocatul Sorin Calaigii, apropiat profesional de Niță potrivit relatărilor despre referat, intră în aceeași societate cu fratele soției. În paralel, procurorii susțin că Niță ar fi exercitat presiuni asupra administrației din Năvodari pentru contracte cu firme asociate acestui cerc.
Niciuna dintre aceste împrejurări, luată separat, nu este suficientă pentru o concluzie penală. Împreună însă, ele formează o hartă de relații care impune verificări. Nu opinia publică trebuie să pronunțe vinovății, dar instituțiile publice au obligația să explice cum au fost cheltuiți banii și de ce anumite firme au fost selectate.
Banii publici și întrebarea care rămâne
Afirmația că „banii publici continuă să curgă” trebuie folosită cu precauție. În sens strict, contractele deja semnate pot produce plăți din Trezorerie către firmele beneficiare, dacă lucrările sau serviciile sunt recepționate și decontate. Însă pentru a spune exact ce sume au fost plătite, când și pentru ce lucrări, este nevoie de extrase bugetare, ordine de plată, situații de lucrări și documente de recepție.
Totuși, problema rămâne reală: contractele au fost semnate, iar unele dintre ele au valori importante. Două contracte de câte 900.000 lei fiecare, atribuite prin achiziție directă unei firme înființate cu doar câteva luni înainte, nu pot fi tratate ca simple formalități administrative.
În mod normal, autoritățile ar trebui să publice rapid documentele care lămuresc aceste atribuiri: referatele de necesitate, ofertele primite, justificarea alegerii furnizorului, verificările privind capacitatea tehnică și fiscală, contractele complete, facturile, situațiile de lucrări și procesele-verbale de recepție.
Ce trebuie să răspundă Năvodari, Mangalia și Termica Distribuție
Primăria Năvodari trebuie să explice dacă a existat vreo presiune, directă sau indirectă, în atribuirea sau prelungirea contractelor cu firmele conectate la George Alexandru Tararache și Start Recycling 2 Eco Now SRL. Dacă referatul procurorilor susține că presiunile au existat, administrația locală trebuie să spună ce știa, cine a fost implicat și dacă a sesizat vreo instituție.
Termica Distribuție Năvodari trebuie să explice de ce a atribuit două contracte de reparații trotuare, în valoare totală de 1,8 milioane lei, către Total Construct și Comisionar SRL. Este esențial de știut dacă au existat alte oferte, cine a verificat capacitatea firmei, ce experiență anterioară a fost invocată și cum s-a ajuns la această valoare.
Primăria Mangalia trebuie, la rândul ei, să clarifice atribuirea contractului pentru lucrările de intervenție de la aleea pietonală Cap Aurora. Valoarea este mai mică decât în cazul Năvodari, dar contextul acționariatului și vechimea firmei justifică întrebări publice.
Prezumția de nevinovăție și interesul public
Teodor Niță și Gigi Valentin Ștefan beneficiază de prezumția de nevinovăție. La fel, Sofia Cristina Niță, Alionte Elena, Alionte Ion-Mircea, Sorin Calaigii, George Alexandru Tararache și ceilalți oameni menționați în această poveste nu pot fi considerați vinovați în lipsa unor acuzații oficiale, a unui proces și a unei hotărâri definitive.
Dar prezumția de nevinovăție nu anulează dreptul publicului de a întreba. Când un procuror este arestat preventiv într-un dosar în care anchetatorii descriu presiuni asupra administrației, iar în jurul său apar firme conectate la familie, apropiați și contracte directe, cazul devine o problemă de integritate publică.
Aceasta este miza reală a dosarului Niță: nu doar dacă doi procurori au încălcat legea, ci dacă instituții locale, societăți publice și proceduri administrative au putut fi puse în mișcare de influența unor oameni care ar fi trebuit să apere legea.
Concluzie: o hartă de relații care cere documente, nu doar declarații
Cazul descris de Constanța.info și completat de informațiile apărute în presa națională arată o succesiune de fapte și conexiuni care nu mai pot fi ignorate. Avem un procuror arestat preventiv, un coleg acuzat de trafic de influență, un referat care vorbește despre presiuni asupra instituțiilor, firme cu acționari apropiați de familia noii soții, contracte directe cu Năvodari și Mangalia, plus un om de afaceri local ale cărui societăți apar recurent în zona banilor publici.
Nu toate aceste elemente sunt probe penale. Unele sunt date comerciale, altele sunt relatări jurnalistice, altele sunt acuzații formulate de procurori. Împreună însă, ele compun un tablou care trebuie lămurit.
Până când Primăria Năvodari, Primăria Mangalia, Termica Distribuție Năvodari și instituțiile judiciare vor oferi răspunsuri complete, cazul rămâne deschis nu doar în instanță, ci și în fața opiniei publice. Iar întrebarea esențială rămâne simplă: au fost aceste contracte rezultatul unei competiții administrative corecte sau efectul unei influențe exercitate din zona de putere a unui magistrat?
Partajează acest conținut:
