SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Dosarul primarului suspendat al municipiului Mangalia, Cristian Radu, a intrat într-o zonă mult mai sensibilă decât simpla confruntare dintre acuzare și apărare. La ieșirea din sala de judecată, avocatul Mihail Udroiu a formulat una dintre cele mai dure poziții publice de până acum împotriva demersului DNA, susținând că procurorii anticorupție urmăresc, în realitate, un efect care depășește cadrul obișnuit al unui proces penal: scoaterea din funcție a unui primar ales.
Declarațiile av. Udroiu au fost ferme, directe și construite în jurul unei idei centrale: măsura preventivă dispusă împotriva lui Cristian Radu nu ar mai funcționa doar ca instrument procesual, ci ca mecanism prin care mandatul de primar poate fi golit de conținut înainte ca instanța să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpatului.
„DNA a solicitat încetarea unui mandat de primar fără nicio bază legală, fără nicio probă concretă”, a declarat Mihail Udroiu, acuzând Parchetul că invocă un presupus risc de influențare a martorilor fără a-l susține prin elemente reale, verificabile și convingătoare.
În viziunea avocatului, problema nu este doar existența dosarului penal, ci felul în care DNA folosește măsurile preventive pentru a produce efecte administrative și politice. Iar aceste efecte, spune apărarea, sunt cu atât mai grave cu cât vizează un mandat obținut prin votul cetățenilor, nu o simplă funcție administrativă ocupată prin numire.
„Fără nicio probă concretă”: centrul acuzației formulate de Udroiu
Mihail Udroiu a insistat asupra lipsei unor probe concrete care să justifice menținerea interdicției impuse lui Cristian Radu. Potrivit avocatului, DNA ar susține existența unui risc de influențare a martorilor, însă fără a arăta în mod efectiv de unde rezultă acest risc, cum s-ar manifesta și de ce nu ar putea fi prevenit printr-o măsură mai puțin severă.
Această critică lovește în chiar fundamentul controlului judiciar. O măsură preventivă nu poate fi menținută doar pentru că dosarul este grav sau pentru că acuzațiile sunt spectaculoase. Ea trebuie justificată concret, actual și individualizat. Or, Udroiu susține că tocmai această justificare lipsește.
Declarația avocatului este importantă pentru că mută discuția din zona impresiei publice în zona garanțiilor juridice. Nu este suficient ca DNA să invoce riscuri abstracte. Nu este suficient ca Parchetul să vorbească despre posibila influențare a martorilor. Într-un stat de drept, asemenea riscuri trebuie dovedite sau cel puțin susținute prin indicii serioase, nu doar afirmate.
De aceea, Udroiu vorbește despre o solicitare lipsită de bază legală și de probă concretă. În logica apărării, DNA cere menținerea unei interdicții cu efect devastator asupra mandatului de primar, dar fără să demonstreze de ce o asemenea interdicție este absolut necesară.
Critică dură la adresa judecătorului: „trei pagini cu cinci argumente”
Un alt punct esențial al declarațiilor lui Mihail Udroiu privește modul în care judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal ar fi motivat soluția. Avocatul a afirmat că, după două luni, judecătorul ar fi reușit să redacteze doar o motivare de câteva pagini, cu un număr redus de argumente, fără să analizeze cererile și excepțiile relevante ale apărării.
„Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal a reușit în două luni de zile să motiveze trei pagini cu cinci argumente”, a spus Mihail Udroiu, adăugând că acesta „nu s-a pronunțat în niciuna dintre cererile și excepțiile relevante în cauză” și că „mai mult, a și ratat două dintre ele”.
Este o acuzație extrem de serioasă, pentru că pune în discuție nu doar soluția, ci calitatea actului de justiție. Într-un dosar cu asemenea miză, în care o măsură preventivă poate conduce la pierderea efectivă a unui mandat de primar, apărarea susține că era necesară o analiză amplă, riguroasă și completă. Nu o motivare sumară. Nu o motivare formală. Nu o motivare care să lase impresia că argumentele apărării au fost trecute în plan secund.
În această cheie trebuie citită critica lui Udroiu. Avocatul nu reclamă doar faptul că instanța nu a dat dreptate apărării, ci faptul că, în opinia sa, instanța nu ar fi analizat cu adevărat problemele esențiale ridicate. Iar într-un proces penal, mai ales într-unul cu efecte directe asupra unei funcții alese, motivarea nu este un detaliu tehnic. Este garanția că judecătorul a ascultat, a cântărit și a răspuns.
„Este vădit nelegală această interdicție”
Mihail Udroiu a cerut încetarea măsurilor preventive și înlăturarea, totală sau parțială, a obligației care îl împiedică pe Cristian Radu să își exercite funcția de primar al municipiului Mangalia.
„Este vădit nelegală această interdicție”, a afirmat avocatul.
Această frază concentrează întreaga strategie a apărării. Udroiu nu contestă doar oportunitatea măsurii, ci legalitatea ei. În opinia sa, interdicția impusă lui Cristian Radu nu este doar excesivă, ci afectează însăși arhitectura mandatului de ales local. Un primar nu este un funcționar oarecare, ci un reprezentant ales prin vot. A-l împiedica să își exercite mandatul înainte de o condamnare definitivă înseamnă, în viziunea apărării, a produce un efect politic printr-o măsură procesuală.
Apărarea a încercat să arate că, dacă instanța consideră că există anumite riscuri punctuale, acestea ar putea fi gestionate prin restricții limitate. De pildă, prin interzicerea unor atribuții concrete aflate în legătură directă cu acuzațiile. Dar blocarea totală a exercitării funcției apare, în lectura lui Udroiu, ca o măsură disproporționată, care nu mai urmărește doar protejarea procesului penal, ci ajunge să lovească în mandatul însuși.
Când controlul judiciar produce efecte mai dure decât pare
Miza reală a intervenției lui Mihail Udroiu este efectul concret al controlului judiciar. Pe hârtie, măsura poate părea una preventivă, temporară, mai puțin severă decât arestul preventiv sau arestul la domiciliu. În realitate, în cazul unui primar ales, interdicția de a exercita funcția poate avea consecințe ireversibile.
Dacă un edil nu își poate exercita mandatul o perioadă suficient de lungă, se poate ajunge la încetarea acestuia. Asta înseamnă că, fără o hotărâre definitivă de condamnare, fără un verdict asupra vinovăției, o măsură preventivă poate produce efectul practic al eliminării din funcție.
Exact aici lovește Udroiu. Avocatul arată că nu se mai discută doar despre prezența lui Cristian Radu la proces sau despre respectarea unor obligații judiciare. Se discută despre soarta unui mandat de primar. Se discută despre votul cetățenilor din Mangalia. Se discută despre posibilitatea ca o instituție de forță a statului să determine, indirect, o consecință politică majoră.
De aceea, apărarea vorbește despre caracter politic sau miză electorală. Nu neapărat pentru că ar exista o dovadă publică a unei intenții politice directe, ci pentru că efectul concret al măsurii este unul politic. Dacă un primar este împiedicat să își exercite mandatul, iar această împiedicare poate duce la pierderea mandatului, atunci consecința depășește cadrul strict penal.
„Este evident că susținerea Parchetului are, dacă nu o miză electorală, un caracter politic”
Declarația cea mai apăsată a lui Mihail Udroiu rămâne cea privind posibila miză politică a demersului DNA.
„Este evident că susținerea Parchetului are, dacă nu o miză electorală, un caracter politic”, a spus avocatul.
Afirmația este dură, dar trebuie înțeleasă în contextul argumentelor prezentate de apărare. Udroiu nu vorbește în gol. El leagă această concluzie de faptul că DNA ar cere menținerea unei măsuri care poate duce la încetarea mandatului, deși, în opinia sa, nu există probe concrete privind riscul invocat și nici o motivare judiciară suficientă.
Pentru avocat, combinația dintre lipsa probelor concrete, motivarea considerată superficială și efectul direct asupra mandatului nu poate fi ignorată. Din această perspectivă, cazul Cristian Radu nu mai este doar un dosar penal, ci devine un caz despre limitele puterii Parchetului într-o democrație locală.
Când o instituție de anchetă cere o măsură care poate împiedica un primar să își exercite mandatul, iar această măsură poate duce la încetarea mandatului, întrebarea despre caracterul politic al efectelor nu este una artificială. Este o întrebare legitimă. Udroiu o pune frontal și obligă spațiul public să o discute.
„E singurul caz al DNA din România”
Mihail Udroiu a mers și mai departe, afirmând că situația lui Cristian Radu ar fi una fără precedent.
„E singurul caz al DNA din România în care se solicită încetarea mandatului”, a spus avocatul.
Această afirmație are o greutate aparte. Dacă apărarea are dreptate, atunci nu vorbim despre o practică obișnuită, ci despre un demers excepțional. Iar un demers excepțional trebuie justificat excepțional. Nu prin formule generale, nu prin invocarea abstractă a riscurilor, nu printr-o motivare redusă la câteva pagini, ci printr-o demonstrație solidă, punctuală și imposibil de contestat.
În lipsa unei asemenea demonstrații, poziția lui Udroiu capătă forță. Avocatul sugerează că DNA nu se limitează la susținerea unei măsuri preventive, ci împinge dosarul într-o zonă în care justiția poate produce efecte electorale. Iar aceasta este, probabil, cea mai gravă acuzație formulată de apărare.
Rechizitoriul DNA, fundalul unei dispute mai mari
DNA susține, în rechizitoriu, că în perioada 2022–2025 Cristian Radu ar fi pretins și primit, direct sau prin intermediar, suma totală de 622.233 de euro, în legătură cu emiterea unor documente urbanistice, inițierea unor hotărâri de consiliu local și alte activități ce țin de funcția de primar.
Procurorii vorbesc despre sume pretinse pentru activități comerciale pe plajă sau în Portul Turistic Mangalia, despre un folos echivalent cu 500.000 de euro prin reducerea prețului unui activ, despre bani primiți pentru evitarea unor controale și despre obținerea unui certificat privind o construcție realizată fără autorizație. DNA mai susține că o parte din bani ar fi fost disimulată prin achiziția unui hotel în Cap Aurora și că edilul ar fi beneficiat de două autoturisme BMW achiziționate prin societăți comerciale.
Aceste acuzații sunt grave și trebuie tratate cu seriozitate. Dar tocmai gravitatea lor impune respectarea strictă a garanțiilor procesuale. Udroiu nu cere ca dosarul să fie ignorat. Nu cere ca acuzațiile să fie șterse din spațiul public. Cere ca, până la o hotărâre definitivă, măsurile preventive să nu fie transformate în sancțiuni mascate.
În această logică, rechizitoriul nu poate ține loc de condamnare, iar acuzația nu poate ține loc de probă pentru orice măsură restrictivă. Fiecare interdicție trebuie justificată separat. Mai ales atunci când interdicția lovește în exercitarea unei funcții alese.
Cristian Radu, între acuzațiile DNA și apărarea dreptului de a-și exercita mandatul
În sala de judecată, Cristian Radu a transmis că este de acord cu cele susținute de avocații săi. Poziția sa se aliniază astfel strategiei construite de Mihail Udroiu: dosarul penal trebuie judecat, dar măsurile preventive nu trebuie să devină instrumente prin care mandatul să fie pierdut înainte de verdict.
Apărarea susține că primarul suspendat nu se va sustrage cercetărilor și că nu există elemente concrete care să demonstreze că ar încerca să influențeze martori. În aceste condiții, menținerea interdicției de exercitare a funcției este prezentată de avocați ca o măsură excesivă și nejustificată.
De partea cealaltă, procurorul DNA Constanța, Nadia Zlate, a cerut menținerea controlului judiciar, susținând că măsura preventivă este legală la acest moment. Dar pentru Udroiu, simpla afirmație a legalității nu este suficientă. Când efectul măsurii poate fi încetarea mandatului, legalitatea trebuie explicată în detaliu, iar necesitatea trebuie dovedită fără echivoc.
Dosarul care ridică o problemă de principiu
Cazul Cristian Radu nu mai poate fi privit doar ca un dosar local de corupție. Prin intervenția lui Mihail Udroiu, el a devenit un caz despre raportul dintre ancheta penală și mandatul democratic. Este o speță în care se ciocnesc două realități: dreptul statului de a ancheta fapte grave și dreptul unui ales local de a nu fi îndepărtat practic din funcție înainte ca vinovăția sa să fie stabilită definitiv.
Udroiu reclamă exact acest dezechilibru. În opinia sa, DNA folosește o măsură preventivă într-un mod care produce efecte politice. Judecătorul, spune avocatul, nu ar fi motivat suficient și nu ar fi analizat cererile esențiale ale apărării. Iar rezultatul este o interdicție care riscă să transforme prezumția de nevinovăție într-o simplă formulă decorativă.
Pentru apărare, acesta este punctul nevralgic al dosarului: Cristian Radu nu a fost condamnat definitiv, dar este împiedicat să își exercite mandatul. Nu există, potrivit lui Udroiu, probe concrete privind riscul de influențare a martorilor, dar interdicția rămâne. Nu există, în opinia avocatului, o motivare pe măsura consecințelor, dar măsura produce efecte majore.
O pledoarie împotriva abuzului de măsură preventivă
Mihail Udroiu a ieșit din sala de judecată cu un mesaj care depășește interesul imediat al clientului său. El a avertizat că, atunci când măsurile preventive sunt folosite fără probe concrete și fără o motivare solidă, ele pot deveni forme de sancțiune anticipată. Iar când această sancțiune anticipată privește un mandat ales, problema devine una de democrație locală.
Acesta este motivul pentru care declarațiile avocatului sunt atât de importante. Udroiu nu s-a limitat la a spune că măsura este nedreaptă. A susținut că ea este lipsită de bază legală, că nu este sprijinită de probe concrete, că se întemeiază pe o motivare insuficientă și că are un posibil caracter politic sau electoral.
Într-un dosar în care DNA vorbește despre corupție, Udroiu vorbește despre abuz procesual. Într-un dosar în care Parchetul invocă protejarea anchetei, apărarea invocă protejarea mandatului democratic. Într-un dosar în care acuzațiile sunt grave, avocatul insistă că tocmai gravitatea situației obligă statul să respecte cu strictețe legea, proporționalitatea și prezumția de nevinovăție.
Partajează acest conținut:
