SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Instanța a dispus achitarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată deoarece nu există suficiente probe ce să confirme că a săvârșit infracțiunea. Asistența juridică asigurată cu ocazia dezbaterii fondului, a fost făcută de către avocat Radu Pascu din cadrul Baroului Bihor.
În fapt, inculpata a negat în tot cursul procesului penal, implicarea în activitatea societății comerciale, în ceea ce privește depozitul societății, confirmată și de martorii propuși de către aceasta a fi audiați în cursul judecății, a căror declarații completează starea de fapt conturată de martorii audiați în cursul urmăririi penale și care, în unanimitate, infirmă prezența inculpatei inadministrarea societății inculpate.
“În baza art.397 alin.1 raportat la art.25 Cod procedură penală, instanța a respins, ca nefondată, actiunea civilă exercitată de Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj–Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Serviciul Juridic, prin care a solicitat obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 395.309 lei debit principal la care se adaugă accesoriile calculate până la data plătii efective. S-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 18.02.2019.
În privința inculpatei, instanta a constatat că nu sunt suficiente probe din care să rezulte că alături de soțul ei, a urmărit și a obținut sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin adoptarea rezoluției infracționale repetate și după o prealabilă înțelegere, în perioada 02.05.2013–29.05.2015, pentru a înregistra în evidențele contabile facturi fiscale în valoarea totală de 1.394.828 lei, din care TVA în sumă de 269.967 lei și impozit pe profit însumă de 118.926 lei și care ar fi atestat, în mod nereal, cheltuieli aferente unor achiziții de bunuri de la societățile comerciale, societăți cu comportament tip fantomă (inactive sau radiate).
Ipoteza prezentă de acuzare, în sensul că inculpata a fost singura persoană care a deținut certificat digital calificat pentru societate, în vederea depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale și a bilanțurilor si persoana care a depus bilanțurile la organul fiscal la dățile de 13.08.2013, 29.04.2014, 29.05.2015 și că aceste circumstanțe ar fi fost suficiente să dovedească nu numai că a cunoscut, dar chiar a urmărit împreună cu soțul acesteia, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin înregistrarea în contabilitate a unor operațiuni care nu au avut în fapt conținut economic, nu a putut fi primită de instanță având în vedere că Ministerul Public nici nu a relevat care ar fi fost conduita ilicită a acestei inculpate.
Tribunalul a considerat ca fiind relevante din perspectiva infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c) din Legea nr. 241/2005 sunt sunt operațiunile economice imputate de Ministerul Public ca fiind nereale, fără conținut economic, dar care sunt înregistrate în documentele contabile pentru a se deduce un TVA artificial, creat înadins pentru acest scop. Astfel, din aceasta perspectiva, autorul faptei urmărește acest scop și crează operațiuni economice care nu au conținut real.
Or, inculpata, chiar dacă avea competențe profesionale sau atribute de contabilitate în legătură cu societatea, depozitul și nu magazinul, aceasta nu avea obligația legală să cunoască dacă operațiunile economice care sunt înregistrate în actele societății sunt sau nu reale.
De altfel, și dacă doar ar fi cunoscut aceasta împrejurare direct sau prin intermediul soțului ei, nu ar fi fost suficient, dat fiind scopul calificat cuprins în norma de incriminare, respectiv sustragerea de la indeplinirea obligațiilor fiscale. În alt sens, Ministerul Public nici nu a explicat dacă inculpata a fost coautor la săvârșirea infractiunii de evaziune fiscala și a urmărit alături de inculpat, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, apreciind că este suficient să indice doar că a avut control asupra instrumentelor de identificare a societăților comerciale și că a depus documente financiar-contabile la organele statului de specialitate.” — transmite avocat Radu Pascu.
Partajează acest conținut:
