SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Un instructor de fitness din Slatina, condamnat în prima instanţă la o pedeapsă de 7 ani şi 9 luni închisoare pentru trafic de droguri, a fost achitat de doi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, cu o serie de argumente halucinante.
Curtea de Apel București l-a achitat de un inculpat după ce acesta a declarat apel după ce a fost condamnat pentru trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc în primă instanță.
Bărbatul procura substanțe narcotice cu ajutorul unor colete livrate din Polonia pe nume de destinatar fals
Din probele administrate a rezultat că inculpatul apelase la un angajat al unei firme de curierat pentru a ridica în mod repetat colete venite prin alt operator de curierat, oferindu-i sume de bani pentru acest serviciu. Martorul le-a declarat anchetatorilor că fusese informat că pachetele conțineau suplimente nutritive, fără să cunoască faptul că acestea ascundeau droguri.
DIICOT susţinea în cuprinsul rechizitoriului faptul că în aprilie 2024, inculpatul N. a introdus în ţară, prin intermediul unei firme de curierat, cantitatea de 496,91 grame, substanţă care conţine 3-CMC, reprezentând droguri de mare risc, disimulată în coletul identificat cu AWB: 80847468958, provenienţă Polonia.
Anchetatorii au interceptat coletul înainte ca acesta să ajungă la destinatar, au înlocuit drogurile în cadrul unei livrări supravegheate, iar inculpatul a fost prins în flagrant în momentul în care a intrat în posesia pachetului.
În motivarea hotărârii s-au arătat că ,,Drogurile au fost înlocuite de anchetatorii sub acoperire cu o altă substanţă, inofensivă, şi a început urmărirea coletului şi a telefonului dat ca număr de contact pentru „Lucian Dinescu”. „În cauză s-a dispus efectuarea unei livrări supravegheate, cu substituirea totală, a cantităţii de 496, 91 grame substanţă care conţine 3-CMC, dar şi autorizarea interceptării şi înregistrării comunicărilor telefonice efectuate de numitul „Dinescu Lucian” de la postul telefonic cu numărul de apel….”.
Bărbatul efectua mai multe livrări fiind ajutat de un martor din proces
Când a fost sunat pentru livrare, inculpatul N. a susţinut că nu este în localitate, dar va ridica coletul un anume „Ciprian”, prietenul său. În momentul în care martorul Ciprian a mers la maşina curierului să ridice coletul, a fost săltat de poliţişti şi anchetatorii i-au acordat calitatea de colaborator cu identitate reală, în vederea efectuării în cauză a unei livrări supravegheate.
A doua zi, pentru a intra în posesia drogurilor, a fost ajutat de un martor, angajat al altei firme de curierat, persoană care, fără a cunoaște ce conține coletul, l-a transportat pe teritoriul României de la depozitul firmei dintr-o comună din Ilfov, până la destinatar, respectiv, un apartament de pe Calea Victoriei.
După ce a fost echipat cu microfoane și camere de luat vederi, martorul Ciprian s-a dus la domiciliul inculpatul și i-a predat coletul, moment în care au intervenit polițiștii. Ulterior, la audieri, martorul Ciprian a recunoscut că i-a dus mai multe colete inculpatului, fiind plătit pentru acest lucru cu sume modice. „Martorul a declarat că i-au părut suspecte coletele respective, însă inculpatul i-a comunicat că ar conține suplimente nutritive pentru sală care sunt interzise în România. În data de 18.04.2024 inculpatul i-a comunicat martorului că urmează să primească un colet din Polonia, rugându-l să verifice la firmă, motiv pentru care martorul a verificat în 19.04.2024 şi în 22.04.2024 starea coletului, acesta figurând în transit”, se arată în motivarea hotărârii.
Ce a declarat instructorul de fitness în primă instanță ? Bărbatul și-a schimbat declarațiile în primă instanță la un alt termen de judecată
În primă instanță, în faza judecăţii, inculpatul N. a declarat că „este adevărat că a plasat respectiva comandă, însă de pe un site din România, nu din străinătate, astfel că nu i se poate imputa traficul internaţional de droguri.
Totodată a arătat că a comandat drogurile strict pentru consumul personal, urmând ca respectiva cantitate să îi ajungă toata vara. A recunoscut faptul că a apelat la serviciile martorului Ciprian pentru transport droguri până la domiciliu şi că folosea numele fictiv Dinescu pentru comandă, tocmai pentru că ştia că nu este în regulă să facă o astfel de comandă şi dorea să-şi ascundă identitatea”.
De asemenea, instructorul de fitness a recunoscut că a comandat substanţe psihoactive, fără a avea însă reprezentarea că acestea provin dintr-o altă ţară, deci nu poate fi acuzat de trafic internațional de droguri, din moment ce el credea că pachetul vine din Cluj. Inculpatul a mai susținut că „nu s-a implicat în introducerea drogurilor în țară, nu a stabilit traseul acestor droguri, n-a avut cunoștință de faptul că acestea provin din Polonia”.
Însă, la un alt termen de judecată, inculpatul N. a cerut suplimentarea probatoriului și a susținut că nu poate fi acuzat de trafic de droguri deoarece la momentul începerii urmării penale față de el, în aprilie 2024, drogurile din colet erau inlocuite cu o altă substanță, deci lipsește obiectul material.
În concluzie, inculpatul N. a declarat că martorul Ciprian nu a transportat droguri până la ușa sa, deci nici el nu poate fi acuzat de trafic de droguri dacă în colet nu erau droguri.
Ce a reținut prima instanță ?
Tribunalul București a reţinut că în locuinţa inculpatului N. au fost găsite 45 comprimate Lorazepam, droguri de risc, precum și 2 farfurii ceramice pe care s-au pus în evidență 4-MMC și cocaină. Inculpatul a susținut că a fost diagnosticat cu tulburare anxioasă și depresivă, fiindu-i prescris tratament cu Lorazepam.
Instanța de fond a constatat faptul că „transportul de droguri, fără drept, nu presupune introducerea drogurilor în ţară, ci se poate realiza în interiorul frontierelor României, iar introducerea în ţară de droguri, fără drept, nu necesită, în mod obligatoriu, transportul de droguri, ci se poate efectua prin expedierea unui colet sau prin intermediul unei alte persoane”.
Totodată, prima instanță a mai susținut că nu i-a confiscat apartamentele din București deoarece „inculpatul a obţinut de-a lungul timpului venituri licite anterior arestării preventive, este absolvent şi masterand al unei universităţi, a reprezentat România la concursuri internaționale de IT, obținând premii importante, până la medalia de aur și de argint și premii în bani, existând inclusiv posibilitatea efectuării plăţii bunurilor cu bani aparţinând familiei acestuia, ce a beneficiat de venituri conform procesului verbal depus la dosar”.
Instructorul de fitness a fost condamnat de instanța de fond
În iunie 2025, Tribunalul Bucureşti îl condamna pe Traian Alexandru Nedelcu la o pedeapsă de 7 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare cu executare pentru acuzaţia de trafic internaţional de droguri, în regim de detenție. În apel, procurorii au cerut confiscarea extinsă a patru apartamente situate în zone centrale ale capitalei şi a unui automobil de lux, pe motiv că antrenorul de fitness nu avea surse de finanţare pentru a achiziţiona aceste imobile.
Atât DIICOT, cât și inculpatul au declarat apel. Procurorii au solicitat majorarea pedepsei și admiterea confiscării extinse, în timp ce inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice și achitarea pentru acuzația de trafic internațional, susținând că nu a cunoscut proveniența coletului și că drogurile erau destinate exclusiv consumului propriu.
Ce a declarat inculpatul în faza apelului ?
În fața instanței de apel, inculpatul N. a depus un raport de expertiză psihologică extrajudiciară din care rezultă că „acesta nu prezintă trăsături specifice unei persoane implicate în trafic de droguri, nefiind identificate comportamente antisociale, tendinţe manipulatorii sau orientare către obţinerea de profit, elemente definitorii pentru profilul traficantului”.
Totodată, inculpatul a mai susținut că substanțele fuseseră comandate exclusiv pentru consum propriu și că nu știa că expedierea provenea din afara României. Curtea a respins aceste apărări, apreciind că probele demonstrează că acesta cunoștea proveniența coletului, folosise o identitate falsă pentru comandă și apelase la un intermediar pentru preluarea pachetului tocmai pentru a-și ascunde implicarea. Instanța a mai reținut că aproape 500 de grame de 3-CMC reprezintă o cantitate incompatibilă cu simplul consum personal.
Ce a reținut instanța de apel ?
În ceea ce privește acuzația de trafic internațional de droguri, Curtea de Apel București a reținut că inculpatul a recunoscut că a comandat drogurile, însă a negat că ar fi știut că acestea urmau să fie expediate din afara României. Judecătorii au arătat că singura probă care susținea existența acestei cunoașteri era declarația colaboratorului autorizat, iar, potrivit articolului 103 alineatul (3) din Codul de procedură penală, o condamnare nu poate avea ca fundament determinant declarația unui colaborator. Celelalte probe nu demonstrau că inculpatul cunoștea caracterul internațional al expedierii, astfel încât îndoiala trebuia interpretată în favoarea acestuia.
De asemenea, Curtea a mai constatat că nici condamnarea pentru participație improprie la transportul drogurilor nu poate fi menținută. Judecătorii au subliniat că, înainte de livrarea supravegheată, procurorii dispuseseră substituirea integrală a drogurilor din colet. În consecință, curierul care a transportat pachetul până la inculpat nu a transportat, în realitate, droguri, iar infracțiunea reținută prin rechizitoriu era lipsită de obiect material. Cum instanța este obligată să judece exclusiv fapta descrisă în actul de sesizare, soluția legală este achitarea.
Ce a decis Curtea de Apel București ?
Curtea de Apel București a desființat sentința Tribunalului București sub aspectul soluțiilor de condamnare. Astfel, magistrații instanței de apel au pronunțat soluții de achitare pentru ambele infracțiuni analizate, motivând că standardul probei în materie penală nu a fost atins și că una dintre acuzații era lipsită de obiect material. Acest lucru înseamnă că apelul inculpatului a fost admis.
De asemenea, judecătorii au mai admis și apelul DIICOT însă numai în limitele rejudecării cauzei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, magistrații au mai hotărât că cheltuielile judiciare avansate de stat în prim grad de jurisdicţie şi în apel rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Magistrații instanței de apel au dat vina pe procurori în motivarea hotărârii
În motivare, Curtea observă că procurorii au ales să trimită în judecată inculpatul pentru două acțiuni distincte: introducerea în țară a drogurilor și transportul pe teritoriul României prin intermediul unui curier care a acționat fără vinovăție. Or, în privința celei de-a doua acuzații, transportul s-a realizat exclusiv după înlocuirea drogurilor cu alte substanțe, iar în privința primei nu există probe suficiente că inculpatul a cunoscut proveniența externă a coletului.
Decizia Curții de Apel reprezintă o analiză detaliată a standardului de probă în materie penală și a limitelor utilizării declarațiilor colaboratorilor autorizați, instanța concluzionând că, în lipsa unor probe independente care să confirme reprezentarea caracterului transfrontalier al transportului și existența obiectului material al celei de-a doua infracțiuni, nu poate fi pronunțată o soluție de condamnare.
Această apărare a fost acceptată de judecătorii Sabina Adomniței, vicepreședintă a Curții de Apel București, și de Mihai Dragoș Mocanu, fost președinte delegat al tribunalului București, promovat recent la CAB, Secția Penală. „Singurul moment în care N. T. A. a avut posibilitatea de a vedea awb-ul lipit pe colet a fost acela în care a primit efectiv coletul de la colaboratorul Ciprian, or intersectarea graniţei României avusese loc la un moment mult anterior. Nu există nicio dată din care să rezulte că N. T. A. a fost notificat de firma de curierat din Polonia cu privire la situaţia coletului pe teritoriul Poloniei, ci doar dovada faptului că firma de curierat din România l-a notificat pe inculpat că expedierea a fost înregistrată de către expeditor, oraş Bucureşti, dată de livrare estimată pe 18.04.2024”. „Astfel, întrucât nu există probe cu valoare necondiţionată din care să rezulte faptul că inculpatul a cunoscut locaţia exterioară teritoriului naţional a furnizorului contactat on line, este verosimil a se crede şi faptul că inculpatul s-a aflat în eroare asupra acestui aspect de fapt, sens în care standardul probator a convingerii dincolo de orice îndoială rezonabilă nu poate fi întrunit, iar soluţia ce urmează a fi pronunţată este aceea a achitării”, au stabilit cei doi judecători.
În plus, „din analiza situaţiei de fapt prezentate de actul de sesizare şi rezultate din coroborarea probelor administrate, rezultă, fără dubiu, că, niciun moment în participaţie improprie, prin intermediul lui Ciprian, inculpatul N. T. A. nu a transportat droguri, pentru simplul motiv că acestea fuseseră substituite integral de organele de urmărire penală, astfel cum în mod just şi de necombătut a invocat apărătorul inculpatului. Curtea arată că orice instanţă, pentru a respecta garanţiile procesului echitabil, trebuie să ofere argumente care motivează soluţia şi trebuie să răspundă apărărilor persoanei acuzate. Or, această apărare, respectiv că, prin intermediul lui E. C., inculpatul N. T. A. nu a transportat droguri, nu poate fi înlăturată, fiind irefutabilă”.
Cei doi magistrați din completul instanței de apel mai concluzionează și faptul că „Este adevărat că, potrivit art. 151 Cod procedură penală, livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procuror cu sau fără substituirea totală sau parţială a bunurilor care fac obiectul livrării şi, în mod cert, substituirea totală are ca scop legitim scoaterea drogurilor din circuit şi evitarea oricărui risc ca respectivele droguri să ajungă pe piaţă. Pe de altă parte, la fel de cert este că, în perioada exclusivă a livrării supravegheate cu substituire totală, infracţiunea este lipsită de obiect material, astfel încât nu poate fi reţinută, având un caracter putativ, soluţia ce poate fi pronunţată fiind doar aceea a achitării, conform art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât, pentru acţiunile subsecvente substituirii totale, singurele cu care s-a învestit instanţa, fapta nu există”.
În final, completul de doi magistrați care au soluționat cauza în apel dau vina pe procurorii DIICOT, că nu l-a trimis în judecată pe inculpatul N. și pentru comandarea drogurilor, fiind acuzat doar pentru transportul lor, de parcă poți transporta ceva care nu există.
Judecătorii susținând că „Din acest motiv devin extrem de relevante limitele sesizării instanţei, în contextul în care rechizitoriul sesizează instanţa doar pentru transportul drogurilor cu ajutorul numitului Ciprian, de la depozitul din Mogoşoaia, până la Calea Victoriei, perioadă în care drogurile nu se aflau în colet, dat fiind că, potrivit art. 371 Cod procedură penală instanţa este obligată să judece doar fapta cu care a fost învestită. Or, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru acţiunea materială constând în comandarea drogurilor şi nici pentru participaţia penală improprie la transportul drogurilor de la furnizor şi până la sediul curierului din Mogoşoaia. În mod explicit, inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru o acţiune de introducere în ţară a drogurilor şi pentru o acţiune de transportare a coletului în care fuseseră droguri, dar pe care parchetul le substituise integral”.
Partajează acest conținut:
