SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Un dosar penal cu implicații sociale și juridice importante a ajuns pe rolul Judecătoriei Beiuș, după ce procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au dispus trimiterea în judecată a doi părinți, soț și soție, acuzați că ar fi împiedicat accesul celor trei copii ai lor la învățământul general obligatoriu.
Potrivit comunicatului Parchetului, cei doi părinți sunt acuzați de săvârșirea a trei infracțiuni de împiedicare a accesului la învățământul general obligatoriu, aflate în concurs real. În limbaj juridic, aceasta înseamnă că procurorii tratează situația fiecărui copil ca pe o faptă distinctă, întrucât fiecare minor ar fi fost, în mod separat, lipsit de accesul la cursurile obligatorii pe perioade diferite.
Cazul este cu atât mai relevant cu cât una dintre situațiile descrise de anchetatori privește înscrierea unei minore într-un sistem de tip homeschooling, calificat în comunicatul oficial drept o formă de învățământ nerecunoscută potrivit legii în România. Dincolo de dezbaterea mai largă despre educația alternativă, dosarul are, în acest moment, un cadru strict penal: instanța va trebui să stabilească dacă faptele descrise de procurori există, dacă au fost săvârșite de inculpați și dacă acestea întrunesc condițiile infracțiunii prevăzute de Codul penal.
Ce spun procurorii: trei copii, trei perioade, aceeași acuzație centrală
Potrivit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 22 iunie 2026, procurorul de caz a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați, părinți ai trei copii. Aceștia sunt prezentați în comunicat ca persoane vătămate în cauză, ceea ce indică faptul că ancheta a privit, în esență, posibila lezare a dreptului lor de a beneficia de învățământul general obligatoriu.
Prima situație descrisă de procurori privește fiica cea mare a familiei, născută în anul 2011. Conform comunicatului, la data de 15 noiembrie 2019, cei doi părinți ar fi retras-o de la o școală gimnazială din județul Bihor. Ulterior, în perioada 15 noiembrie 2019 – 5 mai 2026, aceștia ar fi împiedicat-o să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu. Parchetul arată că minora ar fi fost înscrisă într-un sistem de homeschooling, menționat expres ca nerecunoscut de legea română.
A doua situație vizează o altă fiică, născută în anul 2015. În cazul acesteia, procurorii susțin că, de la începutul anului școlar 2020–2021 și până la data de 5 mai 2026, părinții ar fi împiedicat-o să urmeze cursurile obligatorii. Comunicatul precizează că, potrivit vârstei și cadrului legal aplicabil, minora ar fi trebuit să frecventeze cursurile învățământului preșcolar obligatoriu, însă nu ar fi fost înscrisă la nicio unitate de învățământ.
A treia situație îl privește pe fiul minor al familiei, născut în anul 2018. În privința lui, acuzația formulată de Parchet se referă la perioada cuprinsă între începutul anului școlar 2023–2024 și data de 5 mai 2026. Și în acest caz, procurorii susțin că părinții ar fi împiedicat copilul să urmeze cursurile obligatorii, deși, având în vedere vârsta sa, ar fi trebuit să fie înscris în învățământul preșcolar obligatoriu.
Prin urmare, acuzația centrală nu se reduce la un singur episod izolat, ci la o presupusă conduită desfășurată pe mai mulți ani, cu efecte asupra parcursului educațional al tuturor celor trei copii. În cazul fiicei celei mari, perioada menționată de procurori se întinde pe mai bine de șase ani, de la retragerea din școală până în primăvara anului 2026. În cazul celorlalți doi minori, Parchetul vorbește despre neînscrierea lor în unități de învățământ, deși ar fi avut obligația legală de a frecventa învățământul preșcolar obligatoriu.
Ce presupune infracțiunea de împiedicare a accesului la învățământul general obligatoriu
Codul penal sancționează fapta părintelui sau a persoanei căreia i-a fost încredințat un minor care, în mod nejustificat, îl retrage ori îl împiedică, prin orice mijloace, să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la trei luni la un an sau amenda.
Textul de lege are o construcție clară. Nu orice absență de la școală atrage automat răspunderea penală, iar nu orice decizie educațională a părintelui devine infracțiune. Pentru existența infracțiunii, trebuie stabilit că minorul a fost retras sau împiedicat să urmeze cursurile obligatorii, că această conduită este imputabilă părintelui sau persoanei responsabile și că împiedicarea a fost nejustificată.
În același timp, infracțiunea are o particularitate care arată că scopul legii nu este exclusiv punitiv. Codul penal prevede că fapta nu se pedepsește dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor. De asemenea, dacă reluarea frecventării cursurilor are loc până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Această arhitectură juridică arată că interesul principal urmărit de legiuitor este readucerea copilului în circuitul educațional, nu doar sancționarea părintelui.
Ce urmează în instanță
Cauza a fost trimisă spre judecare Judecătoriei Beiuș.
Inculpații beneficiază de drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, inclusiv de prezumția de nevinovăție. Această precizare este esențială într-o cauză cu puternic impact emoțional.
Trimiterea în judecată nu înseamnă condamnare. Ea nu stabilește definitiv că părinții au comis infracțiunile de care sunt acuzați. Înseamnă doar că procurorul consideră că există suficiente elemente pentru ca dosarul să fie analizat de o instanță. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive, cei doi inculpați trebuie considerați nevinovați.
Partajează acest conținut:
