În ședința publică din 9 martie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție –Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – a pronunțat Decizia nr. 40 prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În consecinţă, ÎCCJ a stabilit în interpretarea dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) raportat la prevederile art. 146 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, în ipoteza pretenţiilor pecuniare derivate din zilele de concediu neefectuate până la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu, izvorâte dintr-un drept actual începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă.
Pentru intervalul care depăşeşte termenul de report de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de a obţine compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept şi, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abţinut să-şi efectueze concediul anual plătit, deşi i s-a oferit această posibilitate.
În aceeași ședință și complet, ÎCCJ, prin decizia nr. 41, admis și sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 153 lit. g) prin raportare la art. 106 alin. (2) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecință ÎCCJ a stabilit că în cadrul controlului jurisdicţional al deciziilor emise de casele judeţene de pensii în soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanţei nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii.
Deciziile sunt obligatorii, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Partajează acest conținut:





