SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Despre cartea lui Viorel Boldiș “Simplitatea frumuseții” vor vorbi avocatul și scriitorul Pașcu Balaci, editorul Ștefan Avram și Miorița Săteanu. “Mă definește ceea ce trăiesc și asta pun pe hârtie”, spune Viorel Boldiș care, după 27 de ani în care a locuit în Italia, unde după numeroase premii obținute pentru cărțile sale, și-a căpătat supranumele de “Poetul Diasporei”, s-a întors definitiv acasă, la Oradea și la Țigăneștii de Criș. Lansarea celui mai recent volum al său va avea loc joi, 15 decembrie 2022, la ora 16, la Baroul Bihor.
Înainte de a pleca în Italia era redactor șef la ”Jurnalul de dimineață” din Oradea. Spune că din cauza unor situații care aveau legătură cu munca s-a decis să plece din țară. Își făcuse calcule că se va întoarce într-un an, când lucrurile se vor mai liniști acasă.
“Dorința de întoarcere am avut-o dintotdeauna, să fiu sincer, mă gândisem să mă întorc după un an, când speram să se liniștească apele care m-au obligat să plec din Oradea, dar lucrurile au luat altă întorsătură. Pandemia a fost cireașa de pe tort, chiar dacă programasem de 4-5 ani să mă întorc.”
Cartea cu „șopârle”
”Problema e că în 27 de ani Italia e a doua mea casă, acolo au crescut fetele. Nu cred că am reușit să mă integrez la modul absolut cum poate alți români o fac. Românii trăiesc altfel emoțiile, nu degeaba se spune că e un popor de poeți. Cu siguranță avem o capacitate de a ne acomoda situațiilor, capacitate care se datorează și istoriei. Acum, 5-6 milioane de români împânzesc Europa, și nu cred că toți se integrază, ci mulți se lasă asimilați. Am văzut asta lucrând ca mediator cultural în școli după valul de emigranți care a venit după intrarea în UE. Valul a fost imens, au venit sute de mii români cu copii care trebuiau duși la școală, copii care trebuiau să se integreze în realitatea școlastică. Am văzut cât de ușor se integrează copiii, dar mai degrabă cât de repede își pierd identitatea”, a explicat Viorel Boldiș ceea ce se întâmplă cu românii din Italia.
Înainte de a pleca din țară, frecventa Cenaclul Iosif Vulcan de pe lângă Revista Familia, pregătea chiar un volum de debut care nu a mai apărut niciodată în România.” Cred că primii ani de după 90 au fost cei mai nepoetici ani ai României”, își amintește Viorel Boldiș.
S-a integrat în Italia în lumea culturală literară de lângă Milano, și prima carte de poezie a publicat-o în italiană. Nu a fost o traducere a cărții cu care dorea să debuteze la Oradea, “Singur în groapă”, ci mai de grabă a rescris în italiană acele poezii. Viorel Boldiș spune că în română volumul cuprindea “ șopârle”, un termen cu care generația lui e familiarizată, adică acele lucruri care nu putea fi spuse direct, dar despre care toată lumea știa și le spuneai într-o formă deghizată.
“Una dintre <bătăliile> mele a fost de a-i convinge pe români, și a mă convinge pe mine până la urmă, să se întoarcă acasă pentru că nu exista ca țara asta să-și poată permite să piardă mai mult de un sfert dintre cetățenii ei”, spune Viorel Boldiș. Se emoționează când își amintește ce sărbătoare era în sufletul lui de câte ori se întorcea în concediu acasă.
“Mama s-a obișnuit cu singurătatea”
“Era ziua națională la pătrat”, spune poetul cu ochii umezi, dar zâmbitori. El a trăit aceeași drama pe care au trăit-o mulți alți români. Și-a pierdut tatăl în urmă cu 15 ani, în timp ce era plecat și se pregătea să vină fiindcă a aflat că starea lui de sănătate se înrăutățise.
În aceea vară, “pentru prima dată mi s-a părut că-l văd pe tata bătrân. Tata era un fel de Moromete, dur, obișnuit cu munca câmpului, și asta ar fi vrut să facă și din mine”, își amintește cu drag Viorel Boldiș. Mama sa a trăit singură după moartea tatălui, 15 ani, la Țigăneștii de Criș.
“Mama s-a obișnuit cu singurătatea”, spune Viorel Boldiș. De la întoarcerea acasă însă, dacă nu o sună o zi, vrea imediat să afle ce s-a întâmplat.Din când în când, Viorel Boldiș se întoarce în Italia. Așa cum a făcut-o și pentru a sărbători Ziua Națională alături de românii din Milano, pe scenă.
Partajează acest conținut:
